Din nou despre MBA-uri

Curiozitati de jurnalist: Inainte de criza financiara, care era diferenta salariala dintre un angajat cu MBA si unul fara, in conditiile in care ambii ocupau aceeasi pozitie in cadrul aceleiasi companii?Ce s-a intamplat in timpul recesiunii cu aceasta diferenta? Cum estimati ca vor evolua salariile aangajatilor cu astfel de studii in aacest an? De ce? Cu cat la suta poate contribui un astfel de program la salariul absolventului cursurilor? Mai face un MBA diferenta pe piata muncii in perioada aceasta? De ce? In ce masura mai sunt companiile dispuse sa asculte si sa aplice strategiile creionate de absolventii programelor de MBA, avand in vedere numarul mare al acestora? Considerati ca absolventii programelor de tip MBA au fost “tratati preferential” de-a lungul crizei financiare, sau au primit un dus mai rece decat restul angajatilor? Cu cat poate creste salariul unui angajat care are o astfel de diploma?

GB: Draga Ovidiu, am avut multe discutii pe aceasta tema de-a lungul timpului. In cazul posturilor de conducere, aceste diplome (si studiile, la modul general) nu au aproape nicio relevanta in decizia de angajare. In cei 20 de ani de cand facem recrutari pentru astfel de posturi de conducere, niciodata, dar absolut niciodata o astfel de diploma nu a contat in vreun fel. Poate ca subconstient o fi avut vreo influenta asupra angajatorului, insa asta nu ne-a comunicat si noua… Mai mult, nu imi aduc aminte ca vreodata in cei 20 de ani de head-hunting o astfel de conditie sa fi fost inclusa in cerintele obligatorii. Asta nu inseamna ca nu e bun un astfel de MBA! La modul general, orice e legat de dezvoltarea intelectuala a cuiva ii poate aduce un castig, fie direct (asa cum spera cei mai multi), fie indirect (te fac sa fii mai sigur pe tine si asta ii face si pe ceilalti sa creada ca esti mai bun, iti faci tot felul de relatii etc. etc. etc.), asa ca e bine sa faca lucrurile astea, daca are ocazia. Ce pun eu uneori in discutie e costul unei astfel de diplome si raportul “castig/ costuri”, la urma urmei. Sigur, daca gasesti o firma fraiera care sa-ti plateasca asa ceva, ar fi idiot sa nu profiti la maximum. Insa cei care isi vand casa sau masina (si care ajung uneori si la divort din cauza asta) ca sa-si plateasca o astfel de diploma, acestia, deci, imi ridica un mare semn de intrebare si ii privesc cu mai multa suspiciune decat pe cei care isi folosesc “economiile de-o viata” intr-un mod pe care eu il socotesc mai inteligent.

In general, studiile conteaza cu atat mai mult in decizia de angajare cu cat omul in cauza e mai tanar si mai la inceput de cariera. Daca pentru un tanar absolvent adesea studiile conteaza cu peste 50% in decizia de angajare, acest procentaj scade sensibil in cazul pozitiilor de middle management, ca sa ajunga la 0 (sau pe aproape) in cazul posturilor de top management si pentru oameni de peste 35 de ani.

Sper sa iti foloseasca la ceva parerea mea (care se bazeaza pe 20 de ani de observatii si pe mii de cazuri analizate indeaproape, totusi).

Sursa:georgebutunoiu.ro