102 bloguri si site-uri HR


Mai jos aveti o lista de 102 site-uri si bloguri pe HR:

1. 8 hours & a lunch

2. About.com Human Resources
3. Advanced Online Recruiting Techniques
4. All Things Workplace
5. Ask a Manager : “But I’m qualified for that job -…


6. Ask The Recruiter | ERE Blog Network
7. BadConsultant – bringing ***t and fan together
8. Best Practice of the Day!
9. Beyond HR
10. BlogERP: Jim Holincheck’s HCM Software Blog
11. Breaking Human Resource News
12. Career Hub
13. CharlotteRecruiting
14. cheezhead
15. CollegeRecruiter.com Blog
16. Diggings
17. Employee Evolution
18. Employment and Jobs Blog
19. Evil HR Lady
20. Fistful of Talent
21. Flip Chart Fairy Tales
22. Freelance Blogger Jobs World
23. Gautam Ghosh – Management Consultant
24. Generations@Work
25. GenerationXpert
26. Getting the job
27. good to know
28. GoodRecruits
29. Guerilla HR
30. Hiring Technical People
31. HR and Strategies
32. HR Daily Advisor – Practical Human Resource Tips,…
33. HR Files
34. HR Minion
35. HR Tests – Employment testing, personnel selection,…
36. HR Thoughts
37. HR Web Cafe
38. HR Wench
39. HR world – The HR Industry’s Web Resource
40. HR-Worldview
41. HRmarketer.com Blog
42. Human Resources 101
43. HumanMarkets
44. Inside Human Resources Blog
45. JibberJobber Blog
46. Jim Stroud’s The Recruiters Lounge
47. Joomla! powered Site
48. KnowHR Blog
49. Krista Bradford
50. Linked Intelligence
51. Maximize Possibility Blog
52. McArthur’s Rant – Human Resources, Organisations and…
53. Mumblr
54. orgtheory.net
55. Passion, People and Principles
56. Recent Trends in Human Resource Management
57. Recruiting Bloggers.com
58. shally’s blog
59. Six Degrees – Recruitment Blog Networking for Passive…
60. Standout Jobs Blog
61. systematicHR – Human Resources Strategy and Technology
62. Talentism
63. Tales From the Digital Side
64. Team Building Is For Suckers
65. The Chief Happiness Officer
66. The Employment File
67. The Engaging Brand
68. The Happy Employee
69. The Human Capitalist
70. The JobSyntax Blog
71. The Modern Business World
72. The Monster Blog
73. The Performance & Talent Management Blog
74. WebWorkerDaily
75. Welcome to the Manpower Employment Blawg
76. YourHRGuy.com

77. 43 Folders -

78. About.com Psychology

79. Amybeth Hale – Research Goddess

80. Bob Sutton

81. Business Psychology

82. Compensation Force

83. ERE.net

84. Great Leadership

85. HR Observations

86. Jon Ingham’s Strategic HCM (Human Capital Management)…

87. Knowledge Infuser

88. Lee’s new-look Better Communication Results blog

89. Louise’s UK Recruiter Blog

90. Marketing Headhunter.com | Recruiters for Ecommerce

91. McArthur’s Rant – Human Resources, Organisations and…

92. neo-neocon

93. Of Two Minds

94. Positive Psychology News Daily

95. Psychology Headlines Around the World

96. TalentMash

97. Taleo Blog – Talent Management Solutions

98. The Business of Management

99. The Chief Happiness Officer

100. The Employee Factor

101. The Fordyce Letter

102. World of Psychology



Citeste mai mult...

Barfa la birou



Un manager se plangea odata ca angajatii sai amutesc si par stanjeniti ori de cate ori il vad trecand pe culoar. Sau ca, atunci cand intra intr-un birou, conversatia inceteaza si cineva schimba subiectul. Genul acesta de comportament il face sa creada ca subiectul discutiei era chiar el. Nu cumva e barfit?

„Eram anul trecut la Bruxelles, cu un job in administratia de stat. M-am imprietenit cu diversi oameni, care formau un grup de lucru axat pe industria culturala. Intr-una dintre zile, mi-au zis: «hai la o tigara!». Le-am raspuns ca nu fumez. Replica a fost ceva de genul: «A, nu stii ce pierzi. Acolo se face cea mai buna legatura de retea, acolo se fac si se desfac cariere». A fost o remarca simpatica, dar si cat se poate de adevarata”. Asa isi deapana antropologul Alexandru Balasescu, proaspat angajat al Renault Technologies Roumanie (RTR), propria experienta legata de barfa pe taramuri belgiene.

Ca se barfeste, e de necontestat. E in firea omului sa se adune in grupuri mici si sa barfeasca. Pana aici, nimic nou. Dar ce ne facem cand barfitul se petrece la serviciu si nu acasa? Care sunt consecintele in interiorul organizatiei si cum poate fi stapanit fenomenul?

Barfa sau dezbatere?

De barfit se barfeste de cand lumea si despre aproape orice. De neiertat devine cand subiectul barfei suntem noi. Sociologul american Gary Allen Fine ne da insa o veste buna: ii barfim doar pe membrii importanti ai grupului/comunitatii. Nimeni, niciodata nu-si bate capul sa barfeasca pe cineva care nu prezinta interes!

George Butunoiu, specialist in recrutarea de executivi, sustine ca nu se poate trage o linie clara de demarcatie intre barfa si orice alta discutie informala intre colegi. „Daca esti un manager responsabil, ai tot interesul ca oamenii din subordine sa analizeze si sa inteleaga ce se intampla, sa intoarca pe toate fetele o problema”, crede acesta. Exista si aspecte nedorite – pierzi vremea in loc sa muncesti – dar un subiect intors pe toate fetele denota interes. Orice subiect „forfecat“ arata implicare emotionala puternica. Dar poate exista si o parte buna.

„Barfa nu are nici pe departe atatea conotatii negative pe cat i se atribuie. Daca punem in balanta efectele pozitive cu cele negative, nu mi se pare ca acestea din urma au o pondere atat mare incat sa necesite interventia managementului. Orice tentativa de a controla fenomenul are efect contrar“, spune headhunterul.

Contrar asteptarilor, nu scrie nicaieri ca a barfi inseamna sa discuti despre cineva cand nu este de fata. Barfa se refera la exagerari si la deformari, la inflorituri si minciuni spuse de cineva sau puse pe seama cuiva. Totul depinde de cat de civilizat este cel care barfeste. Daca cel care barfeste e inclinat spre exagerari si deformari, va proceda asa si cand este intr-un grup restrans si cand se intalneste cu un client.

„Barfa arata implicare din partea angajatilor fata de problemele organizatiei. Daca as fi director si as sesiza lipsa totala a comentariilor, mai degraba m-as alarma. Ar inseamna ca oamenilor nu le pasa catusi de putin. Din contra, daca vorbesc despre ce se intampla, despre ce e bine, ce nu e bine, cine, ce face in firma, aceasta inseamna ca sunt interesati de mersul lucrurilor” – George Butunoiu

In mediul de lucru, se poate barfi despre firea cuiva, despre orientarea sexuala, stilul de imbracaminte, infatisarea, si chiar despre… deciziile managementului. In acest caz, barfa se poate naste ca urmare a unei sedinte in care oamenii nu au primit suficienta atentie pentru ideile pe care le-au enuntat sau pentru ca nu le-au fost luate in serios propunerile. Daca vad ca managerul nu-i asculta, oamenii vor muta sedinta pe hol.

„Managerul deranjat ca se barfeste are o problema de adaptare. O fi avand barfa conotatii negative, dar are si destule pozitive. Daca tot stii ca nu poti scapa de ea, atunci macar acomodeaza-te cu ea”, explica George Butunoiu. „Un manager destept ar trebui sa o exploateze si sa o intoarca in favoarea sa”.

Barfa s-a mutat pe Internet

In epoca tehnologiei, barfa din birouri s-a mutat in spatiul virtual: pe email, pe mesageria instant, pe retelele sociale. Butunoiu observa ca se barfeste foarte mult si pe bloguri. Unele companii au luat in serios studiul comunicarii pe Internet si posibilele ei forme de influentare a opiniei. „Poti sa contracarezi, sa-i pui pe picior gresit pe cei care barfesc sau sa le dai informatii la care nu se asteapta. Ca sa abati atentia de la un lucru, arunci in dezbatere un altul, menit sa distraga atentia. Toti sar pe subiectul respectiv si uita de celalalt“

Antropologul Alexandru Balasescu, responsabil Prospective Socio-Economice si Culturale, Euromed si Eurasia al RTR, disociaza barfa de zvon. Zvonul este o informatie care circula din om in om, despre a carui adevar nu stim nimic, pe cand barfa e un zvon „de rau”. Fie ca e legat de o persoana, fie de companie, e o informatie „incarcata de negativitate“. Se poate intampla sa fie o barfa interna, intre angajati, si o barfa externa: ce vorbeste lumea/concurenta despre companie, despre actiunile si produsele ei. Daca o companie nu poate contracara sub nici o forma acest fenomen, atunci macar sa il influenteze.

Asa-zisul „boicot de consumator”, de exemplu, pleaca de la zvonul ca produsele unei companii sunt fabricate intr-un mod neetic. Sa luam un caz concret. Barfa iscata in jurul produselor de la McDonald’s a facut in cateva randuri inconjurul lumii si a avut un punct culminant in 2004 cand Morgan Spurlock a lansat documentarul sau „Super Size Me“. Compania a reusit foarte bine sa valorifice zarva iscata in jurul produselor sale si sa o intoarca in favoarea sa prin promovarea unor produse sanatoase.

Lansarea unei barfe despre un anumit produs poate sa plece chiar de la concurenta, sustine Balasescu. Prin ’95, cativa reprezentanti ai companiei de cosmetice Amway au lansat despre Procter&Gamble zvonul potrivit caruia o parte dintre profiturile P&G erau orientate catre cultele satanice. Pentru ca nu s-a putut dovedi nimic, P&G primea doi ani mai tarziu despagubiri in valoare de 19 milioane de dolari, chiar de la cei care lansasera zvonul.

„In Anglia, se barfeste mai mult in particular, decat la serviciu. Oamenii se intalnesc dupa munca si participa la dineuri, unde vorbesc despre colegi.“ Barfa este strans legata de ierarhia sociala, iar practicienii ei sunt numiti stiff upper lip. In afara orelor de birou, conteaza enorm din ce zona a tarii vine fiecare, din ce familie provine, ce educatie a primit, la ce scoala a studiat. Aceasta compartimentare sociala este o caracteristica a societatilor mature” – Alexandru Balasescu

Printr-o strategie bine pusa la punct si reactivitate, orice zvon negativ, orice barfa si efectele ei (cum ar fi prejudicierea reputatiei) pot fi stopate si transformate, cu inteligenta, in capital de imagine pozitiva in piata. Barfa este destul de ancorata in fabrica sociala si are chiar o functie importanta, aceea de a crea legaturi sociale. Conexiuni informale se creeaza oricum, important este insa pe ce principii. Daca acestea s-ar crea pe baza de incredere, de deschidere, pe baza de cooperare si de competitivitate constructiva, ar fi benefice. Daca forma de competitivitate este distructiva, daca oamenii simt ca munca lor nu este valorizata, dar a colegului lor este si acest lucru se face pe nedrept, au tot atatea prilejuri de barfa.

Cand identificam un focar de barfa, e de preferat sa propunem o intalnire deschisa a celor implicati si sa-i incurajam sa spuna ceea ce cred intr-o forma foarte respectuoasa, dar clara. „Nu punem in discutie persoana, ci ce face respectiva persoana. Ceea ce face o persoana nu e egal cu persoana in sine“.

E usor de suspectat ca oamenii nu reusesc sa vorbeasca in fata managerului cu aceeasi deschidere cu care ar vorbi intre ei la o tigara sau in pauza de masa si ca vor musamaliza sau eluda adevarul. „Sa creezi o cultura a transparentei este foarte dificil, mai ales la noi, unde tocmai misterul este valorizat. Romania este o cultura a misterului cu radacini crestin ortodoxe, care nu se bazeaza pe dezvaluirea adevarului, ci pe invaluirea lui“, declara Balasescu.

80% din conversatiile care se poarta sunt despre alte persoane si obiceiurile lor. Contrar asteptarilor, numarul barbatilor care barfesc este dublu fata de numarul femeilor arata un studiu realizat de psihosociologul Nicholas Emler pe un esantion de 300 de persoane si citat de London Daily Mail.

In tara noastra, „non-spusul e mult mai important decat spusul“. Oamenii cred ca stiu deja ce gandeste celalalt si actioneaza de ca si cum ar fi adevarat. De aceea, poate mai mult in Romania decat in alte parti, managerul dezvolta o paranoia fata de barfa. N-ai cum sa-i obligi pe oameni sa-ti spuna ce-si soptesc. Mai grav e cand oamenii se comporta asa intre egali, cand incep sa intre in functiune acele dinamici de excludere a cuiva din grup. „Excluderea este, de regula, acompaniata de caracteristici negative care i se atribuie respectivei persoane si acest lucru impieteaza foarte mult colaborarea intr-o echipa“, continua antropologul. In viziunea sa, munca intr-o corporatie nu e usoara deloc si este depersonalizanta. Barfa e incercarea de a personaliza acel mediu care devine alienant. „Teama de apropiere se simte si se transmite. De la teama managerilor de a se apropia de subordonati pana la tiranie e un singur pas. Cel mai rau e ca intr-o cultura unde barfa e motorul social sa instauram un regim de teroare. Totul va anchiloza“, avertizeaza acesta.

„Minima moralia”

Trebuie sa avem incredere ca oamenii au o minima etica fata de munca, fata de colegi si fata de companie. „Daca nu crezi in ceea ce faci, primul om care se va simti mizerabil esti tu insuti“. Devierile de la etica muncii apar pe fondul unor nemultumiri, iar nemultumirile trebuie lasate sa se exprime. De aceea este bine „sa avem cate o zi pe luna de Casual Friday“, ne sfatuieste Balasescu.

Barfa este un debuseu pentru teama de a vorbi liber si direct. Pentru a o evita, poate ca n-ar fi rau ca in Romania sa se faca mai multa educatie civica legata de politica cotidianului. Antropologul ar propune vizionari de filme documentare, despre lucrurile care se intampla in lume si care ne afecteaza pe noi toti, dand ca exemplu faptul ca unui proiectant de masini i-ar prinde bine sa vada un film despre criza petroliera. Apoi, cuiva care lucreaza in industria procesatoare de alimente i-ar recomanda un film despre agricultura biologica.

Corolar

Trebuie spus ca barfa e o forma de socializare. Angajatii noi sunt acceptati intr-un grup din momentul in care sunt lasati sa ia parte la barfa si sa o transmita mai departe. Daca oamenii se limiteaza la a schimba informatii despre context si despre ceilalti, despre evenimentele din bransa sau din industria in care lucreaza, nimeni nu se supara. Barfind, ne punem la curent cu noutatile si ne verificam parerile, confuntandu-le cu ale celorlalti. Ne traducem astfel, ce se petrece, dar si ce se ascunde in spatele anumitor evenimente, fapte sau intamplari. Absenta canalelor formale de comunicare poate fi un motiv pentru care angajatii barfesc. Daca ei ar avea ocazia sa-si exprime mai des punctul de vedere intr-un cadru organizat (teambuildinguri, forumuri, reteaua intranet a companiei) poate ca nu ar mai simti nevoia sa barfeasca. La noi, criticile se accepta foarte greu. Orice critica referitoare la ceea ce face cineva e considerata afront. De aceea, team buildingurile in care increderea dintre oameni se consolideaza si in timpul carora se instaleaza o anumita transparenta sunt foarte importante: „Incepi sa vezi ca celalalt nu este chiar atat de incuiat, de ciudat, de retras pe cat credeai ca este.“
Sursa: George Butunoiu

Citeste mai mult...

10 lucruri pe care trebuie să le ştii dacă vrei să te angajezi


Interviul de angajare este subiectiv, spun reprezentanţii companiilor de training, recrutare şi executive search. Iar cu cât miza e mai mare şi aplici pentru o poziţie din middle sau top management, cu atât e mai important să fii agreat de angajator, în detrimentul competenţelor tehnice. Află de ce.



1. Un CV poate fi chiar mai lung de două pagini, dar numai dacă aduci informaţii relevante despre tine. Nu menţiona informaţii irelevante, chiar dacă tu crezi că aduc plus valoare CV-ului.
“Să fie un CV clar, uşor de parcurs, nu stufos cu premii şi distincţii din şcoala generală. Am vazut multe CV-uri care cuprind pagini întregi de astfel de distincţii, care obosesc şi nu adaugă neaparat valoare reală acelui CV. Candidaţii trebuie să se gândească şi la timpul pe care îl are la dispoziţie cel care parcurge un CV. Ar fi interesant să aplice tehnica AIDA din publicitate: atenţie, interes, dorinţă, acţiune!”, a spus pentru MONEY.ro Adriana Boşcănici, managing partner la firma de training Trainart.

2. Nu scrie CV-ul într-o limbă pe care nu o stăpâneşti, dacă aplici pentru un job care acceptă doar CV-uri într-o limbă străină, a spus pentru MONEY.ro Mihaela Scarlat, executive researcher la Advice Human Resources.

3. E preferabil să ataşezi fotografii business cu tine.

"Dacă vei candida pentru un post ce implică interacţiune directă cu angajatorul, atunci subiectivitatea e şi mai mare, pentru că oricine vrea să aibă în jur oameni compatibili, cu care să se înţeleagă, care să fie plăcuţi, chiar dacă pentru asta trebuie să facă unele compromisuri legate de competenţele profesionale."

4. Nu trimite CV-ul fără scrisoare de intenţie foarte personalizată. E important să fie succintă, originală, la obiect.

“Valoarea unui CV creşte dacă este însoţit de o scrisoare de intenţie ataşată şi de un mesaj prin care te prezinţi succint şi îţi exprimi dorinţa de a lucra în cadrul respectivei companii. CV-urile trimise fără măcar un mesaj scurt, care să conţină un salut către angajator sunt de cele mai multe ori ignorate”, mai spune Mihaela Scarlat.
A-ţi plagia scrisoarea de intenţie e auto-sabotaj sigur!
“Scrisoarea de intenţie nu trebuie să fie plagiată, copiată de pe internet sau din alte surse, ci trebuie concepută într-un mod în care să-l pună în valoare pe candidat, atât din punct de vedere profesional, cât şi personal”, mai spune ea.
Scrisoarea de intenţie trebuie să aibă ceva inedit, unic, care să capteze atenţia – angajatorii sunt plictisiţi de scrisori de intenţie “tipizate”, cu limbaj de lemn; cu toţii ne dorim să vedem altceva autentic şi despre care putem spune: Interesant! Aş dori să întâlnesc această persoană! Aş recomanda tuturor candidaţilor să îşi ia timp pentru a compune o scrisoare de intenţie scurtă şi inspiraţională, explică Adriana Boşcănici.
Mai mult, scrie CV-ul şi scrisoarea de intenţie inversând poziţiile între tine şi angajator. Imaginează-ţi că tu eşti în rolul angajatorului. Ce ai vrea să vezi într-un CV?
“CV-ul şi scrisoarea de intenţie să fie scrise având în minte ce îşi doreşte angajatorul să vadă (dacă eu aş fi acum angajator, mi-aş alege oare CV-ul? ce aş dori să văd în el? dar în scrisoarea de intenţie?)”, mai spune ea.

5. Un CV scris clar şi coerent te poate aduce în faţa recrutorului, în cel mai fericit caz. Dar decizia de angajare va fi luată în principal funcţie de prestaţia de la interviu, a spus pentru MONEY.ro George Butunoiu, managing partner la George Butunoiu Executive Search.
“Rolul exclusiv al CV-ului este să te facă să fii invitat la interviu, după care nu prea mai contează, locul lui e luat de evaluarea de la interviu”, explică George Butunoiu.

6. Angajatorii vor să afle dacă planurile lor coincid cu ale tale. Dacă nu, următorul!

“Angajatorii vor să surprindă în cadrul interviului dacă persoana se va adapta culturii organizaţionale a companiei, dacă planurile de viitor ale potenţialului angajat coincid cu planurile companiei. Angajatorul trebuie să vadă potenţialul latent al angajatului, cum anume va putea creşte în cadrul cmpaniei în care se va integra, şi cum va ajuta el compania să crească”, explică Mihaela Scarlat.

7. E oficial! Interviul de angajare e subiectiv. Nu miza pe el.

“Interviul este o metodă subiectivă, dacă nu este dublată de alte metode mai obiective, cum ar fi evaluarea personalităţii utilizându-se instrumente consacrate”, spune Mihaela Scarlat.
Decizia de a selecta un candidat pentru o anumită poziţie are o componentă emoţională subiectivă pe care angajatorii pot doar să o limiteze prin interviuri la mai multe centre de evaluare, spune Adriana Boşcănici.
“Plecând de la premisa că toate deciziile pe care le luăm sunt pe bază emoţională, şi selectarea unui candidat are o componentă emoţională, fie că vrem să o recunoaştem sau nu. Însă tocmai pentru a contracara acest aspect există interviuri cu mai mulţi intervievatori, centre de evaluare care pot diminua impactul componentei emoţionale în selectarea unui candidat pentru o poziţie”, explică ea.

8. Fii carismatic la interviu. Foarte probabil să te angajeze.

“S-a demonstrat că persoanele carismatice, destinse au mai multe şanse în a atrage simpatia angajatorului. Pentru că ele inspira încredere, entuziasm si acest fapt va oferi o garantie angajatorului ca ele se vor integra rapid în echipă, că vor putea prelua cu interes noi responsabilităţi”, explică Mihaela Scarlat.

9. Angajatorul are aşteptări predefinite de la candidaţi. Dacă nu eşti agreat de recrutor, sunt şanse mari să nu primeşti jobul.

“Cred că de această variabilă depinde succesul unui interviu. Dacă în timpul interviului un candidat va simţi că nu este agreat, că răspunsurile date nu sunt în corcordanţă cu aşteptările angajatorului, se poate demotiva şi este posibil ca în continuare să ofere raspunsuri din ce in ce mai îndepartate de aceste aşteptări”, spune Mihaela Scarlat.

Dacă vei candida pentru un post ce implică interacţiune directă cu angajatorul, atunci subiectivitatea e şi mai mare, pentru că oricine vrea să aibă în jur oameni compatibili, cu care să se înţeleagă, care să fie plăcuţi, chiar dacă pentru asta trebuie să facă unele compromisuri legate de competenţele profesionale (tehnice), explică George Butunoiu.

10. Trebuie să fii compatibil cu valorile companiei şi s-o demonstrezi la interviu. Alfel, vei fi dat la o parte.

În aproximativ 90% din joburile din top management este relevant dacă eşti agreat de recrutor la interviul de angajare.
“30% la joburile joase şi la care distanţa dintre intervievator şi angajat e mare, 60% pe joburile de middle management şi 90% pe joburile de top management”, explică George Butunoiu.
Variabilele imponderabile ce ţin de inteligenţa emoţională a candidatului cântăresc mai mult în decizia de angajare pe măsură ce aplici pentru poziţii din vârful ierarhiei profesionale.
“Pa masură ce jobul e mai important, în care componenta manageriala e mai consistentă, competenţele tehnice fac din ce in ce mai mult loc profilului managerial (personalitate, inteligenţă, charisma etc.). Or, evaluarea acestor trasături de personalitate e mult mai subiectivă decât evaluarea competenţelor tehnice” explică George Butunoiu.

Companiile recurg la psihologi specializaţi care să identifice ţintit şi să descrie valorile companiei.
“În primul rând compania ar trebui să cunoască care sunt valorile după care se ghidează în mod real. Există companii care apelează la expertiza psihologilor organizaţionali, care prin metode obiective identifică valorile comaniei şi obtine informaţii despre cultura organizaţională”, conchide Mihaela Scarlat.
George Butunoiu spune că e dificil să evaluezi corect şi nedistorsionat compatibilitatea candidatului cu valorile companiei.
“E o evaluare extrem de subiectivă, nu există instrumente foarte obiective pentru aşa ceva. Există unele care îţi pot oferi nişte indicaţii, însă agregarea şi interpretarea rezulatelor, concluziile şi decizia finală sunt legate decisiv de subiectivitatea intervievatorului”, explică el.

Sursa: money.ro

Citeste mai mult...

Top 10 motive pentru a renunţa la Facebook



Dan Yoder este un antreprenor din SUA şi vicepreşedite la compania de social media Border Stylo din Hollywood. El a renunţat la contul său de pe Facebook şi va sfătuieşte să faceţi la fel. Iată 10 motive pentru care antreprenorul vă recomandă să renunţaţi la contul vostru.


10. Termenii şi condiţiile Facebook sunt avantajoase pentru Facebook

Să începem cu începutul. Termenii şi condiţiile Facebook impun deţinerea de către reţeaua de socializare a datelor tale personale (secţiunea 2.1), însă dacă nu le actualizezi la timp şi nu sunt corecte (secţiunea 4.6), contul tău ar putea fi suspendat (secţiunea 14). Ai putea argumenta că termenii nu fac altceva decât să protejeze interesele Facebook şi că nu sunt puse în practică, însă în contextul altor activităţi, această apărare este destul de slabă. În esenţă, clienţii lor sunt nişte angajaţi neplătiţi care pot forma baze de date pentru publicitate.

9. CEO-ul Facebook este recunoscut pentru comportamentul său neetic

De la chiar începuturile Facebook, etica lui Mark Zuckerberg a fost pusă la îndoială. Potrivit BusinessInsider.com, se folosea de datele utilizatorilor Facebook pentru a afla parole de email, pe care le folosea cu scopul de a citi mesajele private ale rivalilor săi, pentru a-i discredita. Aceste afirmaţii, deşi nedovedite şi destul de vechi, ridică totuşi semen de întrebare la adresa eticii CEO-ului celei mai mari reţele de socializare din lume. Totuşi, afirmaţiile par convingătoare, dacă ţinem cont de faptul că Facebook a ales să se lipsească de 65 de milioane de dolari pentru a-şi soluţiona un proces în care Zukenberg era acuzat că a furat idea privind Facebook.

8. Facebook a declarat război deschis împotriva confidenţialităţii

“Oamenii nu numai că se simt din ce în ce mai confortabil împărtăşind mai multe informaţii dar o fac din ce în ce mai deschis cu mai mulţi oameni. Această normă socială este ceva ce a evoluat în timp”, a spus fondatorul şi CEO-ul Facebook anul trecut, apărând schimbările privind politica confidenţialităţii. În esenţă, asta înseamnă că Facebook nu vrea doar să ştie totul despre tine şi să deţină date, dar să le facă disponibile pentru toată lumea. Ceea ce nu ar fi neapărat lipsit de etică, însă…

7. Facebook foloseşte metode clasice de wrestling

În timp ce comunică dezvoltatorilor de site-uri cum să-şi acceseze datele personale cu noile API (Application Programming Interface - interfeţe pentru programare de aplicaţii), sunt relativ tăcuţi când vine vorba despre explicarea implicaţiilor către membri, ceea ce reprezintă o tehnică clasică de bait-and-switch (terminologie wrestling - un promoter sau un wrestler îi face pe fani să creadă că se va întâmpla un anumit lucru, dar acţionează în aşa fel încât lucrurile iau o cu totul altă turnură, spectatorii fiind surprinşi într-un mod plăcut sau neplăcut, devenind confuzi şi dezamăgiţi. De exemplu, Jerry Lawler trebuia să se lupte cu Bret Hart la SummerSlam 1993, dar Lawler a simulat o accidentare şi l-a trimis în ring în locul său pe clovnul Doink).

Facebook te face să împărtăşeşti informaţii pe care nu le-ai divulga în mod normal, apoi le face publice. Atâta vreme cât Facebook activează într-un business care trăieşte din monetizarea informaţiilor personale în scopuri de publicitate, acest fapt se traduce în păcălirea utilizatorilor ca să ofere informaţii personale. Acesta este motivul pentru care Facebook este mai nociv decât Twitter din acest punct de vedere: Twitter are cele mai simple clauze de confidenţialitate iar clienţii ştiu de la început că postările lor sunt publice. De aceea, autoritatea americană de protecţie a consumatorilor, The Federal Trade Commission (FTC), este adesea apelată de utilizatori Facebook care depun plângeri împotriva reţelei de socializare (şi câştigă).

Urmăreşte aici cronologia schimbărilor politicii privind confidenţialitatea datelor personale de pe Facebook înregistrată de Electronic Frontier Foundation (EFF), o organizaţie non-profit pentru protejarea drepturilor asupra conţinutului digital.

6. Facebook este o companie agresivă

Când Pete Warden a demonstrat cum funcţionează sistemul bait-and-switch (prin schimbările aduse politicii de confidenţialitate, datele personale au fost făcute publice în mod ilegitim), Facebook l-a dat în judecată. Acest lucru s-a intamplat imediat după ce compania a anunţat lansarea sistemului Open Graph API - o platformă care permite dezvoltatorilor parteneri să caute pe Facebook informaţii despre utilizatori şi obiecte pentru a le oferi servicii, optiuni si oferte personalizate pe gusturile si interesele lor, chiar daca acesti utilizatori nu au vizitat niciodata inainte siteurile cu pricina. Informaţiile despre membrii Facebook pot fi astfel accesate simplu prin linkuri de tipul: http://graph.facebook.com/it4fans.ro/muzică.

Deci, de ce să dai în judecată un dezvoltator software independent, un antreprenor novice pentru că a dezvăluit nişte date când vrei tu însuţi să faci acest lucru? Agenda reală a reţelei de socializare este foarte clară: nu vor ca membrii lor să ştie cât de multe date sunt disponibile. Una este să vorbeşti cu dezvoltatorii despre cât de eficientă va fi această furnizare de date şi alta să vezi ce înseamnă în sensul în care oricine poate descărca şi încărca aceste informaţii.

5. Chiar şi datele personale sunt vizibile

Toate datele personale sunt făcute publice odată ce instalezi aplicaţii, ceea ce înseamnă nu doar că ai încredere în Facebook, dar şi în dezvoltatorii aplicaţiilor, mulţi dintre ei fiind companii mult prea mici ca să-şi facă griji privind securitatea datelor tale şi poate mult mai lipsiţi de etică decât Facebook. Practic, toate datele tale pot fi considerate publice, cu excepţia situaţiei în care nu foloseşti niciodată aplicaţii Facebook. Odată cu implementarea OpenGraph API nu-ţi pui încrederea doar în Facebook, ci în întreg ecosistemul Facebook.

4. Facebook nu este competentă tehnic

Poţi avea încredere în competenţele tehnice ale Facebook? Recenta introducere a butonului “Like” a facilitat accesul spamerilor la accesul către feed şi şi posibilitatea de a-ţi umple mailul cu spamuri. Acesta este doar un exemplu din multe altele, ca afişarea accidentală a datelor personale ale utilizatorilor sau cross-site scripting-ul, una din cele mai răspândite vulnerabilităţi în aplicaţiile web, a cărei remedieri a durat câteva săptămâni.

3. Este extrem de dificil să-ţi ştergi contul

Una este să să publici date personale, sau să determini utilizatorii să facă asta, însă după ce ai realizat că ai îngiţit destule, este destul de greu să-ţi ştergi contul de pe Facebook. Oricum, ei nu şi-au luat niciun angajament că-ţi vor şterge contul şi orice aplicaţie pe care ai folosit-o va fi păstrată, de asemenea. Pe deasupra, ştergerea contului este incredibil de derutantă. Când intri în secţiunea de setări ale contului tău, ai opţiunea de dezactivare a contului, ceea ce nu este acelaşi lucru cu ştergerea lui. Dezactivarea înseamnă că pozele tale pot fi încă văzute iar tu vei primi în continuare spamuri de la Facebook. De fapt, trebuie să optezi pentru a nu mai primi mailuri, ca parte a dezactivării contului, un detaliu pe care-l poţi scăpa cu uşurinţă, întrucât logic ar fi că dacă ţi-ai şters contul, nu mai primeşti nici mailuri. În final, în momentul în care re reloghezi, va fi ca şi când nu s-a întâmplat nimic. Pentru a şterge efectiv contul, trebuie să găseşti un link “îngropat” în secţiunea “help”. (îngropat implică necesitatea de a da cinci click-uri pentru a ajunge la el). Practic, Facebook încearcă să-şi păcălească utilizatorii să le folosească datele personale chiar şi după “ştergerea contului”.

2. Facebook nu prea susţine ideea de “Open Web”

Aşa numitul Open Graph API se numeşte “open” (deschis) pentru a-şi ascunde caracteristica sa fundamentală, care este una închisă. Este destul de trist că ideea principală este ca Facebook să culeagă date personale despre utilizatori cât mai lesne posibil. Şi mai trist este că majoritatea utilizatorilor nu vor avea cea mai vagă idee că aceste date sunt publice iar cei de la Facebook pretind să fie proprietarii de drept ai acestor date şi se doresc a fi singura sursă de furnizare a lor. Apoi, sunt atât de lipsiţi de ingeniozitate încât să-şi numească aplicaţiile “open”, în timp ce toate informaţiile sunt în proprietatea Facebook. O implementare cu adevărat deschisă ar funcţiona cu orice reţea am dori şi ar arăta în genul OpenLike. În mod similar, Facebook pretinde că susţine modul OpenID, promovând, în acelaşi timp, o alternativă proprie, Facebook Connect.

O implementare cu adevarat deschisa ar putea lucra cu oricare retea sociala am dori, si va arata ceva de genul OpenLike. In mod similar, Facebook te face sa crezi ca sustine si pune in aplicare modul OpenID, promovand in acelasi timp o alternativa proprie, numita Facebook Connect.

1. Facebook este inutil

Cu ferme, războaie ale mafiei, ştiri “de top” (care sunt întotdeauna greşite), setări de confidenţialitate, reclame enervante şi mii de aplicaţii fără sens, Facebook este complet inutil şi cu nimic mai bun decât alte reţele. Probabil că personalizarea este mai bună decât în alte reţele (deşi schimbarea culorilor şi a temelor pentru personalizarea paginii reprezintă un semn de întrebare), însă navigarea este ridicolă. Să nu mai vorbim despre cât de încet se încarcă pagina de feed. Din acest punct de vedere, nu există ceva mai enervant decât Facebook. Facebook este hotărât să-şi însuşească fiecare caracteristică a celorlalte reţelele de socializare într-o încercare de cucerire a internetului. În timp ce Twitter nu este cel mai util lucru din lume, cel puţin nu încearcă să reprezinte centrul universului pentru toată lumea.

(Sursa: gizmodo.com)

Citeste mai mult...

Jumatate din angajati ar pleca din firma in care lucreaza. Problema e ca nu au unde sa se duca


Aproape jumatate din angajati si-au pierdut increderea in actualul angajator, iar 46% din acestia ar pleca din companie la prima oferta de job venita din partea altei companii, arata rezultatele a trei studii realizate la nivel international.

Companiile ar trebui sa renunte la structurile de management invechite din organizatie, caracterizate printr-un comportament tiranic al managerilor si sa le inlocuiasca cu o democratizare a fortei de munca, sfatuiesc specialistii in resurse umane.

"Multe companii au inca modele de ierarhizare invechite, in regim militaresc. Renuntarea la cateva principii si munca liderilor cu angajatii in stil democratic ar putea ajuta la sporirea angajamentului si a productivitatii acestora", sustine Paul Thomas, profesor la University of Glamorgan.

Astfel, managerii ar trebui sa confere mai multa incredere oamenilor si sa le dea sarcini de o responsabilitate mai mare angajatilor pentru ca acestia sa fie mai atasati fata de companie.

Companiile in care functioneaza vechile modele de management incep sa se piarda in detrimentul acelor firme care se adapteaza la noul climat si care vor avea parte de rezultate pozitive, ca urmare a cresterii performantei angajatilor.



Managerii ar trebui sa renunte la control

Profesorul Thomas a observat ca in cadrul companiilor in care a lucrat cele mai bune rezultate vin din partea angajatilor care se gandesc la ei insisi. Insa pentru a se intampla acest lucru, managerii trebuie sa renunte la control si la autoritate, iar pentru a face asa ceva "ii trebuie mult curaj unui lider".

"Este vorba de altruism, ei renunta la putere, la statut si la control, despre care nu se poate spune ca le aveau cand au ocupat pozitii de lideri. Majoritatea managerilor nu detin cu adevarat controlul companiei, acesta fiind atribuit, in mod realist si tangibil, angajatilor", a mai spus Thomas.

Se pare ca liderii nu sunt capabili nici sa mentina angajamentul personalului angajat, potrivit celor mai recente studii realizate de companiile internationale.

Doua treimi din manageri creeaza in mod constant un climat negativ la locul de munca, ceea ce ii face pe angajati sa se simta frustrati si chiar ofensati, arata un studiu realizat de firma de consultanta Hay.

Sondajul a mai scos la iveala ca in toate companiile in care exista o structura de management rigida pro-cesele si procedurile nu ii motiveaza pe angajati sa aiba initiative, ci mai degraba creeaza obstacole in solutionarea problemelor.

Totodata, jumatate din angajati considera ca nu au autoritatea de a lua decizii cruciale de pe pozitiile in care lucreaza, iar o proportie similara sustin ca se simt descurajati ca urmare a faptului ca nu au participat la luarea unor decizii care le afectau in mod direct munca.



Unu din cinci angajati se simte frustrat la locul de munca

Studiul realizat de Hay mai arata ca doua treimi din managerii britanici creeaza mai degraba un climat negativ de munca in randul angajatilor, in loc sa aduca valoare adaugata in companie.

Unu din cinci angajati britanici se simte frustrat la locul de munca, se confrunta cu o birocratie rigida si cu structuri saracacioase de management, precum si cu o limitare a masurilor menite sa aduca inovatie si productivitate in companie.

"Fenomenul frustrarii angajatilor aduce un risc major companiei, pe langa faptul ca reprezinta o ratare a oportunitatilor de dezvoltare. Intrucat exista o competitie foarte mare in gasirea celor mai buni angajati, eforturile depuse de companie pentru a-si loializa personalul vor fi risipite daca nu sunt sustinute de un mediu de lucru adecvat", spune Ben Hubbard, director regional in cadrul unei divizii a companiei Hay.

O alta descoperire in urma studiului arata ca managerii au gresit atunci cand au conceput responsabilitatile pe care le au angajatii de pe anumite pozitii si ca nu au reusit sa valorifice abilitatile acestora. Mai mult de o treime din angajatii intervievati cred ca nu-si folosesc in cel mai performant mod talentele.

"Liderii trebuie sa se asigure ca perioada de induction, programele de dezvoltare a angajatilor si structurile de suport din companie sunt menite sa mentina oamenii potriviti pe pozitiile potrivite la timpul potrivit", a mai spus Hubbard.



Aproape jumatate din lideri isi demotiveaza angajatii



Cercetarile realizate la nivel international arata ca mai mult de jumatate din senior manageri au esuat in tentativa de a genera un climat de performanta ridicata in randul angajatilor.

Mai mult decat atat, rezultatele unui studiu realizat la nivel global pe un esantion de peste 3.100 de lideri care activeaza in 12 industrii arata ca aproape jumatate din manageri creeaza climat de lucru care ii demotiveaza pe angajati, in timp ce doar 15% au generat doar o atmosfera neutra la locul de munca.

Numai unu din patru lideri a fost capabil sa creeze un climat organizational prin care angajatii sa aiba performante inalte, iar 20% din manageri au reusit sa genereze o atmosfera de lucru care sa genereze o crestere moderata a performantei in companie.

"Angajatii frustrati cauta o modalitate prin care sa se descurce mai bine la locul de munca, iar managerii joaca un rol important pentru ca ei sa faca asta. Liderii ar trebui sa inlature barierele procedurale si birocratia excesiva, sa le ofere angajatilor instrumentele, tehnologia si informatiile, sprijinul si alte resurse de care mai au nevoie pentru a fi eficienti la locul de munca", a mai spus Hubbard.


Citeste mai mult...

Sfatul specialistului: Cum sa va motivati angajatii in timpul recesiunii


Din studii internationale, precum si din experienta KPMG reiese ca, in medie, la 10.000 de dolari (6.700 de euro) cheltuieli cu salarizarea personalului 3.400 de dolari (2.350 de euro) se pierd din cauza productivitatii scazute a angajatilor lipsiti de motivatie.

Cum poti mentine insa motivatia angajatilor la un standard inalt, in timp ce reducerea costurilor se impune in conditiile actualei situatii economice? Pe langa perspectivele de dezvoltare a carierei si calitatea mediului de lucru, pachetul salarial este unul dintre factorii determinanti in satisfactia profesionala.

Este adevarat ca majoritatea salariatilor prefera un bonus in bani pe care sa-l poata folosi cum vor. Bonusul in bani nu aduce insa niciun avantaj fiscal, fiind supus impozitului pe venit si contributiilor stan dard de asigurari sociale, atat la nivelul angajatului, cat si la nivelul angajatorului.

Singura alternativa care ar putea contrabalansa atractia bonusului in bani ar fi probabil ca salariatilor sa li se dea posibilitatea sa primeasca bunuri sau servicii in functie de nevoile si preferintele lor.

Nu toti salariatii isi doresc aceleasi lucruri, iar preferintele lor pot diferi semnificativ in functie de nivelul veniturilor, varsta, stare civila etc. De exemplu, unii pot fi interesati sa investeasca intr-un fond de pensii private, cu scopul de a economisi pe termen lung. Conform datelor Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, o analiza demografica printre clientii fondurilor de pensii facultative arata ca cel mai bine reprezentata categorie a participantilor (10% din totalul celor 88.000 de participanti) este aceea a femeilor cu varsta cuprinsa intre 35 si 39 de ani. Pe de alta parte, familiile cu co pii mici prefera cadourile pentru copii acordate la anumite ocazii, rambursarea costurilor cu gradinita sau tichetele de cresa, in timp ce tinerii sunt motivati de utilizarea masinilor companiei.

Trebuie mentionat ca in ultimii ani angajatorii s-au intrecut in a oferi angajatilor pachete salariale tot mai cuprinzatoare, pentru a face fata nevoii crescute de personal calificat de pe piata fortei de munca la nivelul de atunci. Acum, pachetele extrasalariale construite atunci se dovedesc foarte costisitoare pentru an ga jatori, iar o reducere dramatica a acestora creeaza dezamagire si nemultumire in randul angajatilor. Pachetele flexibile de beneficii sunt o forma de remunerare a angajatilor care cunoaste un succes crescand in randul angajatorilor din alte tari. Studii internationale arata ca, Marea Britanie, de exemplu, 28% din angajatori ofera pachete flexibile de beneficii, iar 71% se gandesc sa o faca in viitorul apropiat. Multe companii care nu au implementat pachetele flexibile de beneficii intentioneaza sa o faca acum, situatia economica actuala si evident reducerea costurilor fiind cauza principala. Conducatorii companiilor sunt presati sa reduca costurile, si in multe domenii de activitate unul dintre costurile preponderente este cel cu remunerarea salariatilor. In acelasi timp, la nivelul departamentului de resurse umane exista temerea ca angajatii ar putea pierde din motivatie ca urmare a lipsei stimulentelor extrasalariale si limitarii castigurilor bazate pe performanta, ceea ce ar duce la efecte negative pe termen mediu si lung. In companiile ai caror angajati lucreaza direct cu clientii, efectul demotivarii angajatilor se va reflecta negativ in calitatea serviciilor prestate fata de clienti. Acest fapt poate duce la scaderea portofoliului de clienti, iar pe termen lung intreaga activitate a companiei ar putea fi periclitata. In acest context, pachetele flexibile de beneficii sunt un produs adaptat la contextul economic actual, pentru ca ele aduc un dublu avantaj, si anume mentinerea motivatiei angajatilor la un nivel satisfacator fara a creste costurile salariale, avand in vedere ca majoritatea beneficiilor incluse in pachetele flexibile au un tratament fiscal favorabil din perspectiva impozitului pe venit si a contributiilor de asigurari sociale. Dar lista avantajelor pachetelor flexibile de beneficii nu se incheie aici si ar putea continua astfel:

* Angajatilor li se da puterea de a decide asupra pachetului lor salarial si apreciaza faptul ca parerea lor conteaza
* Familiile in care ambii parteneri au cariere profesionale au posibilitatea sa evite duplicarea aceluiasi tip de beneficiu (de exemplu, daca unul primeste tichete de vacanta, celalalt poate alege pensii facultative)
* Pachetele flexibile de beneficii ajuta nu doar la motivarea angajatilor, ci si la retentia acestora in companie (criteriu care castiga un loc din ce in ce mai important in clasificarea angajatorilor de top).

Pentru a avea o implementare eficienta si cu rezultate evidente pe termen scurt, exista cativa pasi strategici de urmat de catre fiecare companie interesata, incepand cu o faza de analiza initiala a beneficiilor acordate angajatilor in prezent, proiectarea noilor pachete de beneficii si implementarea optiunilor exprimate de angajati pentru aceste pachete in sistemul local de salarizare, pasi in care companiile pot solicita asistenta unor consultanti de specialitate.

Sursa: zf.ro

Citeste mai mult...

Topul ţărilor cu cele mai atractive oferte de angajare pentru români


Companiile din mai multe ţări din Europa au planuri serioase de angajare la începutul acestui an, potrivit specialiştilor în recrutare, multe dintre ofertele de joburi sunt adresate românilor. Citiţi care sunt domeniile cu cele mai multe locuri de muncă disponibile, în ce condiţii şi pe salarii se poate munci în aceste state.


1.Norvegia

Angajatorii din Norvegia sunt cei mai optimişti din Europa în ceea ce priveşte intenţiile de recrutare la început de an, iar Oslo este oraşul european cu cele mai multe oportunităţi de angajare, aproape 40% dintre firme au intenţii de recrutare, potrivit unui studiu al firmei de recrutare Manpower. Cele mai multe oferte de angajare vin din domeniile finanţe, asigurări, imobiliare şi consultanţa de business. Românii mai pot munci în Norvegia în domeniile IT şi petrol şi gaze. Alina Sletten, general manager al Noro Consulting Services, firmă de recrutare specializată în plasare de personal în ţările nordice, spune că spre deosebire de perioada precedentă, angajatorii din acestă ţară nu mai vor personal cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, ci caută colaboratori pentru proiecte de trei până la şase luni. “Pe contracte de muncă pe perioadă nedeterminată se mai angajează în prezent doar muncitorii străini care vorbesc limba ţării respective. Pentru contractele de colaborare sunt suficiente cunoştinţele avansate de limba engleză”, explică Sletten. În ceea ce priveşte salariile, acestea sunt mult mai mari decât cele oferite la noi. Inginerii pot câştiga între 4.000 şi 10.000 de euro pe platformele petroliere, specialiştii IT au venituri lunare între 4.100 şi 7.000 de euro, iar muncitorii calificaţi pot primi şi ei până la 7.000 de euro pe lună. Pentru a munci în regiunea scandinavă, candidaţii trebuie să deţină un atestat internaţional, să susţină o probă de lucru şi să fi lucrat cel puţin trei ani pe o poziţie anterioară.

Norvegia se numără printre ţările cu cele mai mici rate ale şomajului din Europa, 3,2%. Vârsta minimă de angajare în acest stat este de 18 ani, angajaţii trebuie să lucreze minimum 37,5 ore pe sâptămână şi au dreptul la 25 de zile de concediu de odihnă anual.

2.Germania

În Germania, cele mai multe locuri de muncă sunt în finanţe şi în sectorul imobiliar, sectorul hotelier, silvicultură şi comunicaţii. Potrivit site-ului Tjobs.ro, 8% dintre ofertele de joburi pentru români vin din Germania. În prezent, în această ţară sunt disponibile peste 600 de joburi, pe lângă domeniile menţionate, românii mai pot aplica pentru joburi în sectorul medical, auto, construcţii şi restaurante. Salariile variază între 600 şi 4.000 de euro, în funcţie de domeniu şi de specializare. În Germania se lucrează în medie 40 de ore pe săptămână, iar angajaţii au dreptul legal la 20 de zile de concediu de odihnă pe an. Rata şomajului în această ţară este de 7,5%.

3.Grecia

Românii mai pot aplica, în acest moment, pentru 400 de joburi în Grecia, ţară în care 14% dintre angajatori caută personal în acest început de an. Cele mai multe joburi sunt în agricultură, vânătoare, sivicultură, pescuit, dar şi în finanţe, asigurări, restaurante şi turism. Salariile variază între 600 şi 1.600 de euro pe lună, concediul este de 20 de zile pe an, iar angajaţii muncesc până la 40 de ore pe săptămână.

4.Suedia

Firmele din Suedia caută, în special muncitori calificaţi în construcţii, şoferi, personal medical, ospătari şi bucătari, dar şi IT-şti şi ingineri. Şoferii pot câştiga până la 2.500 de euro, în timp ce IT-ştii şi ingineri pot ajunge la salarii de 4.000 de euro lunar. Rata şomajului este destul de ridicată 8,9%, iar programul de lucru este de 40 de ore pe săptămână. Potrivit unui studiu realizat de British Council, Suedia este ţara europeană care îşi tratează cel mai bine imigranţii şi îi ajută cel mai mult să se integreze.

5.Franţa

În Franţa cele mai multe joburi sunt disponibile în hoteluri şi restaurante, dar şi finanţe, asigurări, real estate şi consultanţă de business. Firmele din această ţară mai caută şi medici, muncitori calificaţi şi ingineri. Medicii pot câştiga lunar peste 5.000 de euro, în timp ce salariul unui muncitor calificat poate ajunge până la 1.600 de euro. Şomajul în Franţa este de 10%, cei care vor să meargă să lucreze în această ţară ar trebui să ştie că se munceşte 35 de ore săptămânal, iar concediul de odihnă este 25 de zile pe an.

6.Austria

Şanse de angajare sunt şi în Austria, în acest moment sunt disponibile peste 100 de joburi prin intermediul TJobs. Companiile din această ţară caută personal calificat în zidărie, tinichigerie, ospătari, dar şi medici şi specialişti IT. Salariile încep de la 600 de euro şi pot depăşi 5.000 de euro lunar în cazul medicilor specialişti. În Austria se munceşte 40 de ore pe săptămână, concediul de odihnă este de 25 de zile pe an, iar rata şomajului a ajuns, în prezent, la 5,4%.

7.Elveţia

Românii mai pot munci în Elveţia, unde 10% dintre firme vor să facă angajări. Cele mai multe oportunităţi sunt în intermedieri financiare, asigurări, real estate, consultanţă de business, hoteluri şi firme de catering. În hoteluri şi restaurante românii pot câştiga până la 1.600 de euro lunar. Cele mai mari salarii pe care le pot primi românii în aceată ţară sunt în sectorul medical, medicii specialişti în cardiologie sau radiologie pot câştiga până la 5.000 de euro pe lună. În Elveţia, se lucrează 45 de ore pe săptămână, angajaţii au dreptul la 20 de zile de concediu pe an. Acest stat are una dintre cele mai scăzute rate ale şomajului, de 4.3%.

8.Polonia

În Polonia, şapte sectoare de activitate au intenţii pozitive de angajare, astfel joburi disponibile sunt în sectorul public, transport, comunicaţii, finanţe, asigurări, real estate, consultanţă de business. În prezent, oferta de joburi pentru români în Polonia vizează personal calificat în zidărie, potrivit Tjobs. Salariile pentru această categorie de personal variază între 1.000 şi 1.200 de euro pe lună. În această ţară se lucrează 40 de ore pe săptămână, numărul de zile de concediu este de 20, iar rata şomajului atinge în prezent 8,9%.

Printre ţările unde nu există şanse de angajare în prima parte a acestui an se numără, Spania, Irlanda şi Italia. În acelaşi timp, previziuni de recrutare pesimiste se înregistrează şi în rândul firmelor din Belgia, Marea Britanie, Olanda şi Ungaria.

Sursa: realitatea.net

Citeste mai mult...