Cele mai mari 10 gafe la un interviu

Poate parea simplist, dar nu uita esentialul cand mergi la un interviu pentru o slujba: angajatorul nu te cunoaste. "Veniti increzatori in propriile dumneavoastra sanse", afirma Ioana Manaila, presedintele Asociatiei Nationale a Specialistilor in Resurse Umane din Romania (ANSRUR).
De la tinuta pana la cunostintele despre compania respectiva si la modul in care te exprimi, facand sau nu mici gesturi la care nici nu te gandesti, toate acestea iti pot spulbera sansele de a obtine slujba la care visezi.

Prima greseala la un interviu:
"Imi pare rau. Am intarziat?"

"Daca la prima intalnire nu ati lasat o impresie buna, va fi greu s-o reparati. Poate ca nici n-o sa mai primiti o a doua sansa", sustine Irina Barbalata, coordonatorul Centrului de consiliere pentru femei din cadrul Fundatiei ProWomen, din Iasi. Peste 400 de somere au fost angajate dupa ce au urmat cursurile desfasurate in acest centru. "Multe candidate au ajuns la interviu dupa ora la care au fost programate", spune Irina Barbalata.
De ce este o bila neagra: Intarzierea indica absenta calitatilor organizatorice si incapacitatea asumarii unui angajament. "In general, interviurile se programeaza la ore rezonabile, asa ca nu puteti sustine ca n-ati avut timp", adauga Barbalata.

A doua greseala la un interviu:
Aroganta

Din site-urile sau cartile despre interviuri, candidatii au aflat ca este foarte important sa aiba o atitudine degajata in timpul intalnirii cu angajatorul, chiar daca sunt timizi sau nesiguri pe ei. Dar aceasta dorinta ii face pe unii sa exagereze si sa devina chiar aroganti la interviu, gandind ca asta impresioneaza. "Au existat candidati foarte bine pregatiti si pe care ii cunosteam ca fiind manierati, dar care atunci cand au ajuns la interviu au fost sfidatori prin atitudine, stand cu picioarele incrucisate, cu mainile in buzunare si avand un ton arogant", spune Alin Popescu, manager la HILL International, o firma din Bucuresti, specializata in recrutare de personal.
De ce este o bila neagra: Angajatorul va lua aceasta atitudine drept impolitete. Daca nici nu ai fost angajat si esti atat de arogant, ce se va intampla dupa ce vei primi postul? "In plus, trebuie sa va intrebati cine isi va dori sa aiba in echipa un coleg arogant", spune Popescu.

A treia greseala la un interviu:
Ai venit in slapi?

Aspectul fizic conteaza mult la un interviu. Delia Lungu, director adjunct la compania de consultanta in domeniul resurselor umane ISG Romania, din Bucuresti, spune ca la capitolul tinuta se fac multe greseli. "Am avut un candidat care a venit la interviu in slapi, socandu-ne, iar o domnisoara care dorea postul de asistent manager s-a prezentat in sandale."
De ce este o bila neagra: "Daca nu veti acorda importanta tinutei, angajatorul poate crede ca veti trata cu dezinteres si sarcinile de serviciu", spune Lungu. Gafa este cu atat mai mare cu cat postul pe care doresti sa-l obtii presupune contactul zilnic cu clientii. "Ganditi-va ca mergeti la o clinica stomatologica si veti fi intampinati de o asistenta cu dantura stricata! Sau ca secretara managerului va primi un client important in papuci!", adauga Lungu.

A patra greseala la un interviu:
"Am dublat numarul clientilor"

Intervievatorii solicita, de obicei, sa exemplifici o realizare profesionala recenta. Multi exagereaza contributia la fostul angajator. "Am avut un candidat care a spus ca a dublat numarul clientilor, dar cand a fost intrebat cum a facut asta nu a stiut sa dea detalii", a declarat Stanca Constantinescu, directorul Centrului de informare si consiliere pe dreptul muncii, din Cluj.
De ce este o bila neagra: Suna prea bine ca sa fie adevarat, vor spune angajatorii, mai ales atunci cand nu poti sa dezvalui secretul acestui succes. "Chiar daca ar fi adevarat, tot nu e bine sa fiti atat de lipsit de modestie si sa uitati aportul colegilor cu care ati lucrat", spune Constantinescu.

A cincea greseala la un interviu:
Salariul - un camp minat

"Peste 80% din cei care vor sa-si schimbe slujba o fac pentru ca vor un salariu mai mare", spune Dumitru Pelican, directorul Agentiei de Munca Bucuresti. Problema apare atunci cand candidatii trebuie sa spuna ce pot face pentru banii pe care ii cer.
Florea Costache, patronul firmei CBB Guard, spune ca a avut un candidat pentru postul de director zonal. "Cand a intrat in birou, a dat mana cu mine si imediat mi-a spus ca nu vine la munca pe un salariu mai mic de 30 de milioane de lei. Cand l-am intrebat de ce vrea un salariu asa de mare,
mi-a zis ca are doua facultati."
De ce este o bila neagra: Candidatul s-a aratat cel putin nepoliticos, abordand problema salariului fara sa dea dovada de tact. "Vroiam sa aflu mai intai ce experienta are si ce stie sa faca efectiv. S-a dovedit ca problema banilor era capitala pentru el si ca nici nu era atat de bine pregatit cum sustinea. Am renuntat la el", povesteste Florea Costache.

A sasea greseala la un interviu:
Sa-ti barfesti fostii sefi

Liviu Faur, director de dezvoltare la firma de consultanta Trenkwalder, cu sediul in Sibiu, furnizor de servicii de personal, a intrebat o candidata de ce si-a parasit ultima slujba, iar aceasta a spus ca a fost hartuita de seful ei. "Candidatii isi blameaza cu usurinta sefii", spune el.
De ce este o bila neagra: Sa-ti critici fostul sef este rareori pe placul unui potential angajator. "Aceasta fata mi-a dat impresia ca va face acelasi lucru si cu viitorul sef pe care il va avea", spune Faur.
Sa-ti barfesti seful indica si o atitudine negativista. Nu in ultimul rand, exista posibilitatea ca intervievatorul sa cunoasca persoana pe care o improsti cu noroi.

A saptea greseala la un interviu:
Minciuni in CV

Din dorinta de a parea mai importanti, candidatii mai strecoara cate o miniciuna in CV. Ana-Maria Ipate, specialist in resurse umane la Eurojob Agency din Tulcea, care recruteaza muncitori pentru strainatate, spune ca a intalnit o multime de persoane care si-au facut un CV exagerat. "Cel mai mult se minte cand e vorba de aprecierea nivelului de cunoastere a limbilor straine", spune Ipate. Unii au ghinionul sa fie testati chiar de un licentiat in limbi straine. Si experienta in munca este supra-apreciata: o slujba de o luna devine un punct important in CV.
Specialistii in resurse umane spun ca unii angajatori cer ca muncitorii sa aiba o anumita inaltime si greutate. "A intrat in biroul meu un barbat care scrisese in CV ca are inaltimea de 1,75 metri, iar el abia daca masura 1,65 metri", spune Ipate.
De ce este o bila neagra: "Unele firme cer referinte pentru a verifica CV-ul. Daca se descopera ceva fals, nu veti mai fi contactat", spune Ioana Manaila.

A opta greseala la un interviu:
Discursul artificial

Candidatul trebuie sa stie sa-si pozitioneze discursul in raport cu cerintele postului si sa raspunda la obiect. "Am avut candidati care au venit cu discursuri fabricate, sperand ca vor impresiona", spune Alin Popescu, manager la HILL International.
De ce este o bila neagra: "Faptul ca prezentarea dumneavoastra este fara relevanta demonstreaza ca nu ati inteles ce vi se cere. Acest lucru mai arata si neputinta de a comunica cu interlocutorul", spune Popescu.

A noua greseala la un interviu:
"Nu am puncte slabe"

Atunci cand Monica Toni, specialist in resurse umane la firma Mediplus, care asigura distributia de produse farmaceutice in Romania, a adresat unui candidat la postul de agent de vanzari intrebarea clasica: "Ce trasaturi ati avea de imbunatatit la dumneavoastra insiva?", el a raspuns: "Nu am puncte slabe". Specialistii spun ca, in general, oamenii cu experienta indelungata intr-o profesie sustin ca le stiu pe toate.
De ce este o bila neagra: "Acest lucru a demonstrat ca nu s-a putut autoanaliza", declara Toni. "Daca nu a reusit sa-si vada propriile defecte, atunci nu cred ca ar avea puterea sa progreseze."
Stanca Constantinescu adauga: "Vechimea in munca nu are nicio legatura cu profesionalismul".

A zecea greseala la un interviu:
Disperarea

Liviu Faur isi aminteste ca un aplicant neinspirat s-a rugat de stafful companiei sa fie angajat. Altul a dat nenumarate telefoane ca sa afle daca a fost ales, desi i s-a spus ca va fi sunat.
De ce este o bila neagra: Daca iti doresti cu disperare slujba respectiva, angajatorul poate ajunge la concluzia ca nu esti un candidat potrivit si ca ai accepta orice pozitie.

Sursa: Reader's Digest
Citeste mai mult...

Interviul. Tipuri si trucuri

Articolul de astazi pune la dispozitie o serie de sfaturi utile care pot fi puse in aplicare de candidatii care se prezinta la interviuri in vederea obtinerii jobului dorit


1. Despre interviu

„Peste doua saptamani, sunt programat pentru un interviu de angajare. Ce m-ar ajuta cateva smecherii, ca sa fiu gata de asta... Este primul interviu, pentru care ma simt nepregatit si chiar un pic descurajat. Dar am avut noroc sa fiu chemat la interviul asta... Acuma, ca e asa o perioada de criza, trebuie sa ii conving neaparat sa ma angajeze. Pe mine, nu pe altcineva. As face jobul asta si pe gratis, o bucata de vreme, numai sa nu mai stau acasa, fara sa fac nimic. Dar oare fac fata? Am auzit ca e foarte greu sa intri la firma asta si, daca intri, apoi nu mai ai nici zi, nici noapte... Dar primul lucru pe care trebuie sa-l fac acum este sa iau interviul. Dar e nedrept, o persoana necunoscuta , evident rauvoitoare, care nu va vrea sa iti dea sansa sa demonstrezi cat de bun si de util poti fi tu companiei unde, de altfel, si el este un simplu angajat, si, da, de fapt, se teme de concurenta, se teme ca daca tu vei fi cel ales, ca in scurta vreme, seful cel mare o sa vada ca tu esti mult mai competent decat cel care te-a adus in firma si evident de aia o sa te respinga si o sa-ti faca o gramada de mizerii, o sa se comporte cu tine execrabil. Mai bine, nu ma duc la interviul ala, ca sigur nu-l iau, ca am auzit ca recrutorul de la ei e foarte dificil si decat sa nu-l iau, mai bine nu ma duc. Ce sa caut eu, de fapt, in compania aia? Toata lumea stie ca si daca iei interviul, nu ramai acolo decat daca te dai bine cu seful sau si mai rau, stii tu...“

Ce sfaturi bune ai putea primi, daca te-ai afla in situatia de mai sus? Cine te-ar putea indruma, daca ai mai avea doua saptamani pana la interviul care te-ar putea duce spre ocuparea unui post foarte important; acel post va determina o schimbare esentiala in statutul tau: din somer, in angajat. Ce poti sa mai faci, in timpul acela scurt care mai este pana cand niste persoane necunoscute, in mod prezumtiv impotriva ta, iti vor hotari soarta?

La aceste intrebari poti raspunde si singur, cu o documentare usoara, in momentul acesta, pe internet; iti poti raspunde, de asemenea, cu ajutorul unui consilier de cariera. intrebarile de mai sus sunt uneori normale, alteori exagerari ale unei retineri evidente fata de provocarile unei situatii de noutate.

Cand un angajator, din orice domeniu de activitate, si-a aratat interesul pentru tine, asta inseamna ca profilul profesional pe care i l-ai prezentat a avut castig de cauza in fata a cel putin alte cateva zeci. Trebuie sa constientizezi faptul ca o convocare la interviu inseamna ca ai trecut, in termeni sportivi, de faza grupelor si ca te-ai calificat in saisprezecimi. inseamna ca scrisoarea de intentie si CV-ul pe care l-ai prezentat si-au facut treaba extrem de bine, ca experienta ta anterioara se apropie de descrierea jobului si ca profilul tau corespunde din multe puncte de vedere nevoilor postului pentru care ai candidat.

Scopul exact al interviului este acela de a determina in ce masura candidatul, adica tu, corespunde nevoilor angajatorului. Angajatorul a hotarat, pe baza informatiilor existente in CV si in scrisoarea de intentie, eventual pe baza recomandarilor, daca acestea au fost cerute inaintea interviului, sa iti ofere ocazia de a arata, pe viu, care este motivul pentru care esti cel mai potrivit pentru pozitia respectiva. Nu uita totusi ca interviul poate sa fie o confirmare, dar si o negare a compatibilitatii profilului tau de candidat cu cel al postului scos la concurs. Candidatul perfect nu este aproape niciodata angajatul ideal.

Ca atare, angajatorul va cauta sa determine, la sfarsitul intrevederii cu tine, daca tu esti alesul, daca tu esti persoana capabila sa raspunda cat mai multora dintre exigentele postului. Va incerca sa stoarca totul de la tine, sa te cunoasca, atat din punct de vedere profesional, cat si personal, sa-ti testeze limitele, sa-ti identifice si sa-ti exploateze atuurile. Va incerca sa-ti evalueze caracterul, experienta de munca si experienta de viata, relatiile, capacitatea de adaptare. Confirmarea supozitiilor celui care te-a chemat la interviu inseamna pentru tine cu ocuparea postului dorit; infirmarea, echivaleaza cu un esec.

Prezentarea la interviu poate determina stari de anxietate, nelinisti, intrebari. Dar pregatirea in vederea oricarui interviu de angajare este absolut necesara. A sti ca nici altii nu stau mai bine decat tine nu iti da vreo siguranta, asa ca mai degraba te informezi si te antrenezi inainte.

Marea problema pe care eu am identificat-o, ca specialist in consiliere de cariera, mai ales pe piata muncii din Romania, este ca, desi bazele teoretice sunt mult mai accesibile tuturor, de cand cu evolutia internetului, experienta necesara pentru a participa la un interviu cu sanse de reusita se face mai degraba empiric, din propriile incercari si nu din ale altuia. Tot mai multe persoane stiu unde sa gaseasca informatii despre cum se face CV-ul, despre cum trebuie sa arate scrisoarea de intentie, despre cum sa te prezinti la interviu. Vivat Google! Definesti termenul de cautare si s-a rezolvat problema.

Dar experienta, de unde o capeti? O varianta este sa mergi la mai multe interviuri, sa faci greselile normale si apoi sa stai sa le analizezi. Dar de ce sa analizezi greselile tale, cand poti sa le analizezi pe ale altora? si de ce neaparat sa le analizezi pe ale altora, cand ai putea sa le analizezi pe ale tale, intr-o ipostaza virtuala? N-ar fi mai simplu sa te duci la un training, sa te pui in pielea personajului (tu, candidat la postul de ce stii tu sa faci mai bine) si sa te antreneze pentru „marea provocare“?

Stiu principiul „teoria ca teoria, dar practica ne omoara“; pentru o mai buna intelegere a celor catorva povestioare despre „cum sa te prezinti la interviu“, e necesara insa o scurta prezentare teoretica a conceptelor legate de interviul de angajare.

Pleaca de la ideea ca fiecare lectura a unui material de tipul acesta, fiecare „esec“ pe care il ai la un interviu de angajare, fiecare experienta dobandita in „confruntarea“ cu un angajator, fie el fictiv (in cazul unui trainer) sau real (in cazul unui HR manager sau a unui director, patron, angajat), poate sa fie baza unui succes viitor, poate sa faca diferenta intre „admis“ si „respins“, cand e vorba de angajare.

In primul rand voi vorbi despre tipurile de interviu definite pe piata; trebuie sa mentionez ca, in functie de tipul interviului, strategia care trebuie abordata este diferita, nu in esenta, ci in detalii.

Un recrutor de la o importanta firma de recrutare a resurselor umane (nu le dam numele, din motive de reclama) spunea, la un moment dat, intr-o conferinta, ca pentru fiecare pozitie, de la cele mai putin importante la cele de top, primeste zeci si chiar sute de CV-uri si de scrisori de intentie. De aceea, era mai usor pentru el sa faca recrutare pentru Top Management, unde lista de candidati este foarte scurta, chiar daca responsabilitatea recrutorului este mai mare, decat pentru posturi de middle management sau pentru pozitii de executie ale unor companii mari. Pentru ca, spunea el, dupa ce sunt eliminate CV-urile necorespunzatoare (care nu indeplinesc criteriile minimale – studii, experienta, diferente vizibile intre profilul candidatului si cel al postului oferit, diferenta de localitate etc.), tot ramaneau numeroase persoane in „lista scurta“.

Ca urmare, singura varianta este de a face o preselectie, este aceea de a apela la interviul prin telefon, acesta functionand, de asemenea, ca pre-interviu. Foarte multi candidati uita de acest aspect si, daca ar fi pusi in situatia de a fi sunati de pe un numar necunoscut si intrebati de lucruri legate de cariera lor, nu ar fi capabili sa se detaseze de locul in care sunt prinsi (in metrou, pe strada, la o cafea cu prietenii etc.) si nu ar raspunde corespunzator situatiei, ratand aceasta etapa, fara sa stie de ce.

Un interviu normal poate sa dureze intre o jumatate de ora si o ora, atat timp fiind necesar unui recrutor sa isi faca o impresie despre tine. Nici un recrutor nu va fi extrem de fericit sa descopere ca, bazandu-se exclusiv pe scrisoarea de intentie si pe informatiile din CV, a pierdut timpul programandu-te la o intalnire. Si atunci logica spune ca, decat sa te cheme, pierzand si timpul tau si pe al lui, mai bine te suna si verifica multe dintre supozitiile sale, in ceea ce te priveste. Ca urmare, anumite informatii despre tine, care fie sunt sub semnul intrebarii, fie tin de zona care poate fi verificata si la telefon, sunt validate inca de la primul contact audio.

Interviu prin telefon

O poveste in acest sens, am auzit de la o studenta de la Limbi straine, care si-a depus CV-ul pe unul dintre site-urile de profil din tara (cu www....jobs.ro, evident), candidand pentru postul de insotitor de grup, pentru o agentie de turism din Bucuresti. Pe scurt, descrierea jobului era: „student in an terminal sau absolvent de facultate, cunoscator de franceza si italiana, nivel avansat, pentru slujba part-time – 3/4 ore pe zi – pentru insotire grupuri de straini in vizite la obiective turistice din Bucuresti; posibile deplasari de 1-3 zile, in special in weekend, in zone turistice din tara. Constituie avantaj cunoasterea unei a treia limbi“ Studenta A.M. a depus CV-ul, insa in acelasi timp a depus CV-uri pentru multe alte pozitii: secretara, asistenta director, consilier de vanzari etc. – posturi care cereau engleza sau franceza, specializari studiate de ea la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine – cu speranta ca va fi chemata la interviu. Trebuie mentionat faptul ca A.M. nu avea nici o experienta de lucru relevanta, nu mai fusese angajata niciodata, singurul avantaj personal era ca, pe langa cele doua limbi studiate, engleza si franceza, stia italiana si spaniola la nivel conversational, lucru pe care il precizase in CV.

Urmarea a fost ca, intr-o dimineata, dupa vreo saptamana de la depunerea CV-ului, in jurul orei 8.30, cand inca dormea, pentru ca avusese noapte de club inainte, a fost sunata de cineva, care s-a recomandat ca fiind Adi, care are numarul de la o cunostinta comuna, prietena ei, Ioana, care i-a spus ca ea, A.M. stie italiana si ca el are un client italian cu care nu se intelege deloc, care face deja scandal prin firma, pentru ca seful cu care trebuia sa se intalneasca nu a venit si, daca e dispusa, sa vorbeasca un pic cu el sa il lamureasca ce vrea persoana respectiva. A.M. a acceptat sa il ajute pe Adi, prietenul Ioanei, desi nu se lamurise inca cine era Ioana, prietena ei si cu atat mai mult, Adi. Dupa o conversatie de circa cinci minute, cu un domn care vorbea italiana cu un puternic accent regional, Adi revine, A.M. explicandu-i, in rezumat, care erau problemele italianului; Adi ii spune ca de fapt a fost un test, ca urmare a CV-ului pe care l-a depus in urma cu ceva vreme si ca ar dori ca restul discutiei se poarte in franceza, cu conditia ca ea sa mai fie interesata de postul respectiv. Evident, discutia a continuat in franceza, a raspuns si la cateva intrebari in engleza, despre experienta sa din timpul facultatii, despre alte activitati care au inclus limbile straine, despre pasiunea de a calatori si despre modul in care a ajuns sa cunoasca italiana si spaniola.

Din ceea ce mi-a povestit A.M. despre experienta ei am identificat caracteristicile unui pre-interviu trecut cu succes, urmat de stabilirea unui interviu fata in fata. Date fiind abilitatile ei lingvistice, dar si calitatile ei de comunicare, A.M. a fost angajata, initial part-time si ulterior full-time.

Scopul trucului la care a apelat primul recrutor, Adi, a fost de a testa, in primul rand, calitatile lingvistice ale studentei; insa nu numai acestea puteau fi testate la telefon. Si anumite detalii legate de capacitatea de comunicare, experienta anterioara, motivatiile, hobby-urile care ar putea avea legatura cu jobul pentru care aplici, cunostintele generale legate de domeniul din care face parte acesta, daca stii sau nu ceva despre societatea si comunitatea in care ar trebui sa te integrezi sunt aspecte la care va puteti astepta sa dati raspunsuri la un pre-interviu prin telefon. Uneori, acest pre-interviu poate sa devina 90% din interviul propriu-zis, ultimul avand doar rolul de a pune fata in fata actorii si de a lamuri unele aspecte procedurale.

Daca esti in situatia de a sustine un pre-interviu telefonic, trebuie sa stii deja cateva lucruri:
Ø Pre-interviul telefonic este la fel de important ca interviul propriu-zis;
Ø Daca tocmai te-a trezit din somn si nu esti persoana care sa fie capabila sa comunice informatiile esentiale in aceste conditii, mai bine roaga-l pe cel care suna sa revina;
Ø Daca esti la volan sau in tren si nu poti vorbi sau nu te poti concentra suficient asupra subiectului, de asemenea, roaga-l sa revina sau sa iti permita tie sa revii, cand vei avea cadrul corespunzator; este optiunea lui sa iti dea numarul de telefon ca sa suni tu, sau te va suna el ulterior;
Ø Daca esti intr-o alta intalnire sau daca iti da mancarea in foc, de asemenea, mai bine amani convorbirea.

Recrutorul de mai sus nu si-a inceput interviul intr-o maniera formala, pentru ca, evident, intentia lui era sa testeze si alte zone ale personalitatii subiectului: capacitatea de adaptare la o situatie noua, capacitatea de comunicare, nivelul lingvistic etc. Sunt insa si interviuri telefonice formale, care urmaresc lamurirea anumitor aspecte ale CV-ului, in asa fel incat sa determine chemarea sau nu a candidatului la interviu. Site-ul unei cunoscute universitati din Anglia, recomanda, in astfel de situatii, sa iti imaginezi ca, de fapt, esti in aceeasi camera cu interlocutorul, ca il ai in fata ta si ca totul decurge ca la un interviu obisnuit; fa toate lucrurile pe care le-ai face daca discutia s-ar derula in biroul lui: aseaza-te confortabil, relaxeaza-te, fii energic, manifesta-ti entuziasmul, accentueaza cuvintele.

Tot ca resursa web, se pot identifica intrebarile cele mai uzuale, in astfel de cazuri; ca urmare, ne putem imagina cu usurinta o conversatie cu un astfel de interlocutor, sub forma „ascunsa“ a unui ghid de conversatie pentru astfel de situatii:
„– Buna ziua, sunt dl. X, de la intreprinderea/societatea/institutia Y. Puteti vorbi cateva minute?
– V-am sunat ca sa va comunicam faptul ca scrisoarea de intentie si CV-ul dvs. pe care ni l-ati trimis pentru a candida pentru pozitia de ZZZ ne-au trezit interesul.
– Am avea nevoie de cateva precizari asupra unor informatii pe care scrisoarea dvs. de intentie si CV-ul trimis pentru ocuparea postului de ZZZ le cuprind.
– in CV-ul dvs. precizati ca sunteti vorbitor de franceza/italiana/spaniola etc. Pot sa va rog sa imi raspundeti la cateva intrebari in limba respectiva?
– Am dori sa verificam cateva din informatiile pe care dvs. le-ati trecut in CV.
– Cum spuneati ca se cheama programele de calculator in care ati lucrat la cealalta firma?
– Cati ani de experienta aveti in domeniul acesta?
– Cunoasteti situatia actuala a intreprinderii /societatii /institutiei noastre, fata de concurenta?
– Cine v-a spus aceste detalii? De unde le-ati aflat?
– Cunoasteti vreo persoana printre angajatii intreprinderii /societatii /institutiei?
– Cum credeti ca va va afecta acest lucru?
– De ce va intereseaza un astfel de post?
– Vi se pare ca postul acesta este potrivit aptitudinilor dvs.?
– Ce anume va intereseaza in primul rand, la angajarea pe acest post?
– Care au fost opiniile prietenilor, cand au auzit ca doriti sa va angajati la noi?
– Care e cea mai mare provocare pe care o vedeti in raport cu postul pe care noi il oferim?
– Spuneti in CV ca aveti competente si abilitati sociale /organizatorice /artistice. Dati-ne un exemplu concret in care aceste abilitati s-au manifestat.
– Cum v-au ajutat competentele si abilitatile sociale /organizatorice /artistice la care faceti referire in CV la fostul loc de munca?.
– Aveti intrebari pe care ati dori sa ni le adresati, inainte de a participa la un interviu cu noi?“

Intrebarile pe care le-am enumerat mai sus nu sunt, evident, tot ceea ce poate intreba un recrutor la telefon; de aceea este foarte important sa ai pregatite anumite raspunsuri, pentru ca cele pe care le stii deja iti vor da mai mult timp de gandire si de reactie.

In ultima instanta, telefonul iti va permite trucul cel mai sigur pentru a castiga timp de gandire, daca intrebarea pe care recrutorul ti-a adresat-o te-a pus in dificultate sau formularea la care te-ai gandit nu e cea mai fericita si mai avantajoasa pentru tine: „Ma scuzati, va rog tare mult, nu am inteles foarte bine intrebarea, s-a intrerupt, puteti sa mai repetati inca o data?“ Trucul asta e de preferat sa fie pastrat pentru situatii chiar grele, pentru ca repetarea lui de mai multe ori pe parcursul aceleiasi discutii nu iti va aduce beneficiul scontat: fie recrutorul va avea impresia ca nu sta de vorba cu persoana care trebuie, pentru ca acea persoana care avea acel CV perfect care il determinase sa sune are de fapt probleme de receptare a mesajelor, fie linia telefonica nu functioneaza la parametri normali si ar fi bine sa inchida.

De obicei, interviul prin telefon se incheie intr-o nota amabila, prin comunicarea deciziei de a fi chemati la interviul fata in fata sau prin comunicarea unei posibile convocari ulterioare:
„– Va multumim pentru timpul acordat si pentru informatiile pe care ni le-ati pus la dispozitie. Daca decizia noastra este sa va acceptam candidatura, veti fi informati in cateva (doua, trei, cinci) zile.
– Va multumim pentru timpul acordat si pentru informatiile pe care ni le-ati pus la dispozitie, care au fost relevante. Ne-ar placea sa ne vedem peste doua/trei/cinci zile, la sediul nostru din (XZY), pentru a continua discutia. Va convine ora (XZY)?“

Evident, daca primesti primul tip de enunt, nu ai ce face decat sa astepti, daca il primesti pe cel de-al doilea, ar trebui deja sa te gandesti cum raspunzi la unul dintre interviurile care urmeaza.

Interviul de grup

Interviul de grup (denumit si Interviu Panel) este acel interviu in care candidatul este confruntat cu o comisie de intervievare; mai multi interlocutori, intre trei si cinci (desi pot sa fie si mai multi uneori), reprezentand diferite departamente ale firmei angajatoare, pot interoga candidatul asupra diferitelor aspecte legate de domeniul lor de activitate. Dupa parerea unora, acest tip de interviu este comun in special domeniilor de activitate publice (universitate, autoritati publice locale si centrale, unitati cu actionariat majoritar de stat etc.); motivatia tine, in primul rand, de prevederi legislative, angajarea facandu-se ca urmare a evaluarii candidatilor de catre o comisie formata din cel putin trei membri si un secretar.

Dar si in companiile private se apeleaza deseori la interviuri de grup. Putem vorbi de acele companii din domeniul bancar, corporatii, firme apartinand unor lanturi de retail, supermarket-uri, care recruteaza un numar mare de personal, la perioade variabile de timp. De asemenea, sansa ca primul tau interviu sa fie unul de grup este foarte mare, pentru ca acest tip de abordare a recrutarii este caracteristic companiilor care doresc sa angajeze proaspat absolventi de universitate sau studenti in ani terminali, pentru stagii de internship platite. Surpriza consta, insa, in faptul ca nu numai recrutorii sunt mai multi, ci si candidatii pot fi mai numerosi. Nu cred ca, la primul interviu, sau chiar la al patrulea sau al saptelea, candidatul intra relaxat in sala, cu o cafeluta si un biscuite in dotare, ii eclipseaza pe toti ceilalti si pleaca victorios cu contractul semnat pe perioada nedeterminata.

Trebuie sa te gandesti ca intri intr-o sala unde, pe langa cei trei, cinci, sapte recrutori, care au sarcina de a selecta candidatii ideali, mai sunt si douazeci sau treizeci de candidati care vor, de fapt, acelasi lucru ca si tine: sa plece acasa cu un loc de munca asigurat. Interviul in grup poate testa o gramada de abilitati ale candidatului.

Sa luam pe rand, cele doua cazuri de care vorbeam mai sus.

Avem, in prima situatie, un grup de recrutori (format din cel putin trei persoane) si un candidat. Candidatul va raspunde in fata unei comisii, fiecare membru al comisiei adresand mai multe intrebari. E posibil ca fiecare membru al respectivei comisii sa aiba un rol bine stabilit, sa adreseze anumite intrebari, sa testeze si sa observe anumite lucruri, interesante din punctul de vedere al angajatorului. Singura problema pentru tine, candidat, intr-un astfel de caz, este ca habar nu ai care este rolul fiecaruia si ce trebuie sa scoata ei de la tine.

Am auzit de foarte multe ori, in discutiile pe care le-am avut cu studentii si cu colegii de facultate, ca prefera interviul de grup pentru ca decizia de angajare este comuna si mai putin susceptibila de a fi subiectiva; ca decizia in grup nu este influentata de sentimentele personale (simpatie sau antipatie). Intr-adevar, este un lucru extraordinar, o sa merg acasa si o sa fiu extrem de fericit ca nu am fost respins la interviu pentru ca nu m-a placut directorul general, cu care m-am intalnit, ci m-a respins o comisie careia nu i-a placut faptul ca aveam camasa rosie.

Parerea mea, in astfel de cazuri, este ca, daca va avea de ales intre doua persoane care, din punct de vedere profesional si din punct de vedere al compatibilitatii cu postul ce urmeaza a fi ocupat sunt egale, acea comisie formata din mai multe persoane, va hotari tot pe criterii subiective cine e „ALESUL“. Am participat de cateva ori la procese de recrutare, ca membru intr-o comisie de angajare; de foarte multe ori, am auzit:
„– Dintre cei doi, l-as prefera pe X , pentru ca mi s-a parut mai ZZZ decat celalalt.
– Cred ca Y este mai bun decat X, pentru ca YZY.
– Nu mi-a placut de Z, vorbeste ciudat si nu e atent.“

Lasand la o parte chestiunea subiectivitatii, interviul in grup presupune anumite particularitati. Voi prezenta mai jos cazuri concrete, unul pe care l-am gasit pe un blog specializat, pe care il voi adauga intr-o traducere aproximativa, si unul cu care m-am confruntat personal.

Ca urmare, primul caz, al unui absolvent de studii superioare dintr-o tara europeana: „Crezi ca ai putea sa iei un cocktail cu tine la un interviu si sa pleci cu slujba in buzunar? Ei bine, pentru mine, a fost diferenta dintre anonimat si a iesi din multime, in cadrul unui interviu in grup. Cum insa toata lumea avea acelasi scop acolo, lucrul asta nu a fost chiar simplu. Revenind la cocktail si la experienta mea, intr-un interviu de grup: la sfarsitul unui interviu de grup istovitor care a durat vreo sase ore, care a inceput cu saizeci de oameni, am fost unul dintre cei cinci care a primit un loc de munca. Deci: fiecare trebuia sa tina un discurs de trei minute; am decis sa spun ca pentru mine, este ca un cocktail in care amestec toate calificarile mele, toate competentele mele, toate aptitudinile mele si ca acest cocktail are toate atributele necesare pentru a ocupa cu succes postul pentru care candidam.

De ce cred eu ca a functionat? Pentru ca, evident, discursul a fost memorabil, mai degraba pentru comparatia cu cocktail-ul, decat pentru el insusi; dar a fost, evident, memorabil. Daca nu iesi in evidenta in timpul unui interviu in grup, te vei pierde in multime. Nu poti sa iei cu tine un cocktail, in timpul unui interviu de grup, asa ca ar trebui sa te gandesti cum ai putea sa ii impresionezi pe cei care te intervieveaza. Am fost totalmente nepregatit pentru urmatoarea intrebare de calificare adresata de unul dintre membrii comisiei:« – Care este culoarea ta preferata si de ce?» Am raspuns, emotionat si dezorientat, incercand sa imi recapat calmul si capacitatea de a gandi lucid: «Argintiul. Imi place extraordinar de tare argintiul. Chiar imi plac lucrurile stralucitoare.» Mi-am dat seama mai tarziu ca ar fi trebuit sa explic ca am avut ceva experienta in vanzarea de electronice si asta m-a facut sa imi placa sa am pe langa mine lucruri argintii sau cromate.

O alta intrebare care mi-a fost adresata a fost «Care consideri ca este cea mai mare realizare a ta de pana acum?» Mi-am dat seama, intr-o clipa, ca nu e bine sa raspund ca cei de dinaintea mea: ca am terminat liceul, ca am obtinut note mari la matematici, ca am intrat printre primii la facultate. Si am raspuns: «Faptul ca inca mai tin legatura cu prietenii mei din liceu, faptul ca ne vedem cel putin o data pe saptamana si ca inca ne ajutam unii pe altii, cand e cazul. Mi-am dat seama ca a fost un raspuns potrivit, cand unul dintre recrutori mi-a cerut sa dau mai multe detalii, sa povestesc ceva mai multe despre intalnirile noastre.“

Analizandu-si prestatia pana la capat, studentul, sa ii spunem John, mai identifica numeroase alte situatii care l-au avantajat in timpul interviului pe care l-a sustinut si l-a castigat: faptul ca, de la un anumit moment incolo, nu a mai avut emotii pentru ca si-a dat seama ca nu-l ajuta; faptul ca era foarte sigur pe experienta lui profesionala anterioara si, ca urmare, a avut raspunsuri prompte la orice intrebare; sinceritatea cu care a abordat conversatiile etc.

Ca set de reguli de aplicat intr-o astfel de situatie, John ne recomanda:
– sa profitam de orice ocazie pentru a iesi in evidenta din grup, fara a leza pe altcineva;
– sa prezinti de cate ori ai ocazia, atuurile tale profesionale si educationale;
– sa ne pastram calmul;
– sa raspundem clar si concis la orice intrebare adresata, dar fara sa ne grabim (a se vedea raspunsul de mai sus);
– sa nu incercam sa „cream“ un personaj eroic din noi, ci sa ne prezentam asa cum suntem, pentru ca recrutorii cu experienta isi pot da seama de inselaciuni si de falsuri;
– aveti grija la interactiunile cu ceilalti candidati, pentru ca si ele pot fi element de evaluare;
– interviurile in grup pot dura ore intregi; menajati-va fortele, fara insa a va sustrage de la vreo activitate ceruta;
– uneori, interviurile in grup presupun jocuri de rol; prin acestea vi se testeaza capacitatea de a lucra in echipa si abilitatea de a de a rezolva probleme; in astfel de situatii, trebuie sa te implici sincer si sa spui ce crezi;
– daca decizia spre care se indreapta grupul nu este cea pe care o considerati oportuna, nu va feriti sa va manifestati opozitia; faceti insa acest lucru dand argumente si oferind solutii, nu doar prezentand obiectii;
– amintiti-va ca uneori se testeaza capacitatea de munca in echipa; daca nu va integrati in echipa respectiva, e posibil sa pierdeti interviul;
– jocul de rol poate testa si capacitatea de lucru sub presiune, precum si anumite abilitati native (intuitia, de exemplu); trebuie deci sa exersezi inainte cu niste prieteni, daca nu ai facut cand erai mic cursuri de actorie.

As adauga aici ca nu prea exista reteta pentru succes, in cazul interviului in grup de tipul celui descris mai sus; mai degraba succesul este dat de capacitatea de a merge pe sarma subtire care leaga individualitatea ta creativa de agresivitatea necesara pentru a deveni vizibil. Este linia calauzitoare care se traseaza intre capacitatea de a lucra cu altii, de a acorda ideile unui grup cu ale tale.

Cel de-al doilea caz de interviu in grup pe care il prezint este al unui fost student de anul I, absolvent acum de Litere. L-am rugat, cu ceva vreme in urma, sa imi povesteasca, pentru o brosura de prezentare a facultatii, cea mai relevanta experienta pe care a avut-o in cadrul unui interviu de angajare. Am primit o poveste de cateva pagini, pe care o voi comprima, din motive de spatiu.

Voi rezuma portretul studentului, la momentul in care se sustinea interviul, precum si unele dintre trasaturile relevante pentru persoana si pentru job: C.M. este student in anul I la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti. Nu avea experienta anterioara deosebita si nici nu se remarcase in vreun domeniu de activitate. Se remarca totusi o colaborare lunga cu un radio de provincie, care emitea local in orasul resedinta de judet. Cea mai mare realizare fusese un interviu realizat cu solistul unei trupe de muzica foarte renumite din Anglia, aflata in turneu in Bucuresti. Are cunostinte medii despre muzica si candideaza pentru postul de redactor la un radio bucurestean, care dorea sa se relanseze pe piata; relansarea fusese anuntata printr-o campanie de publicitate sustinuta si se dorea improspatarea grilei de programe si aducerea de voci noi in eter.

Si acum povestea: „Am ratacit ceva vreme pe langa statuile de la Universitate. Pe de o parte, pentru ca nu stiam sigur care este intrarea si pe de alta, pentru ca ma retinea ceva sa merg sa candidez pentru asa o slujba. Nu ma simteam destul de bun ca sa fac trecerea la o slujba adevarata. Mai lucrasem inainte, stiam ce-s alea butoane, stiam ce e aia sa te apuci sa vorbesti in microfon si sa nu mai apuci sa respiri sau, mai rau, sa uiti brusc ce spuneai, sa ti se rupa sirul gandurilor. Acuma, eram chiar nesigur pe mine. Nu mai fusesem la un interviu de felul asta si aveam niste emotii de ziceai ca o sa fac infarct. Asteptam, de fapt, sa vad pe altcineva care intra si care apoi iese cu o fata de invingator; asteptam confirmarea unuia din exterior care sa ma faca sa capat convingerea ca e mai bine sa plec, pentru ca oricum nu am ce cauta acolo. N-am avut noroc. Nu a iesit nimeni. Dupa vreo ora si ceva de stat pe trotuar si invartit pe loc, cu CV-ul in mana (nu se facuse depunere prealabila a CV-ului), identific pe inca unul care arata cam ca mine: cu parul lung, blugi, camasa, bocanci usori, de vara, la trei kilograme unul si, mai ales, niste hartii cam la fel de bine pastrate ca ale mele. Deci, clar, cineva din concurenta. Ma apropii si intreb: «Si tu, tot la Radio T, pentru interviu?» El, uitandu-se ciudat la mine: «Da, tot la Radio T.» si eu atunci, victorios, pentru ca gasisem motivatie: «Pai sa intram, atunci.»

Am intrat, am urcat pe niste scari inguste pana undeva in podul cladirii unde erau birourile. Desi ulterior am mai fost acolo si totul mi s-a parut normal, atunci mi se parea ca e intuneric si ca pica peretele pe mine. A.M. cum am aflat mai tarziu ca se numea, cantaret cu trupa in spate si ceva mai multa experienta, ma impingea inainte, desi nici el nu parea mai breaz decat mine. Am ajuns sus, ne-am inscris pe lista, erau deja vreo treizeci, dar deja trecusera peste vreo douazeci. Cald, transpirasem rau de tot, desi acuma cred ca din cauza emotiei. Am asteptat inca vreo ora si jumatate pana mi-a venit randul si de cel putin zece ori mi-a venit sa fug de acolo. Dar, pe de alta parte, il cunosteam deja pe A.M. Facusem front comun si ii analizam pe cei care ieseau. Toti ni se pareau mai buni ca noi, dar nici unul nu avea curajul sa zica «Eu plec». Asa ca am ramas. Am intrat primul, intr-o camera de 3x4 metri maxim, in care erau vreo cinci persoane. M.B. despre care stiam foarte multe, data fiind notorietatea lui, fiind in acelasi timp patronul radioului si seful redactiei, N.S. editor sef, precum si o doamna, care stiu ca era acolo cu o treaba, dar care nu am aflat ce rol avea. Dupa buna ziua de rigoare, M.B. mi-a strans mana si mi-a zis sa iau loc, N.S. mi-a intins mana si mi-a zambit. Eu, ca un gentleman, m-am dus sa dau mana si cu doamna, ca sa nu ramana ea nesalutata; doamna s-a uitat lung la mine, mi-a strans mana si mi-a zis pe voce scazuta si usor complice, desi era clar ca o sa auda toata lumea din camera: «Sa stii ca, de fapt, doamnele intind mana prima data.“ Mi s-a urcat evident, sangele in obraji, m-am fastacit, nu mai stiam ce sa fac, cand a intervenit M.B. care a intins mana dupa CV si m-a intrebat cu voce blanda, dar evident foarte plictisita: «Si ia zi, draguta, stii radio?“.

Mi-au pus o gramada de intrebari pe care nu mi le mai amintesc, in principiu despre cum ajunsesem eu sa fac radio acasa, pentru ca eram ca hipnotizat. Desi cei doi vorbeau cu mine si eu le mai si raspundeam, nu am reusit sa imi desprind privirea de la doamna respectiva, care, culmea, nu m-a intrebat nimic. Dupa vreo sapte minute de intrebari, care mie mi s-au parut sapte ore, M.B. m-a expediat usor:«Du-te si fa proba de voce, ca altfel, vad ca gramatica stii. Daca Gigi zice ca intri, vii de luni la lucru, daca nu, ne pare rau.» N-am luat proba de voce, n-am ajuns la radio, dar am avut cu ce sa compar toate interviurile pe care le-am dat de atunci incoace. Si nici A.M. n-a luat interviul. Tot pentru ca nu avea voce de radio.

Greseli pe care C.M. n-ar fi trebuit sa le faca:
– sa mearga la interviu fara sa stie foarte clar care este profilul postului;
– sa isi manifeste nesiguranta si starea de stres exacerbata; o varianta ar fi fost sa ceara cateva momente de pasuire, pana si-ar fi revenit sau sa se concentreze asupra persoanei pe care o considera cea mai favorabila, fara a neglija cursul normal al dialogului;
– sa se concentreze exclusiv asupra unei persoane; a privi in egala masura pe toti cei care sunt la masa, concentrandu-se cu preponderenta spre cel care a pus intrebarea este regula de baza pentru interviul in grup;
– sa ii fie frica si sa intre in sala de interviu dominat de emotii si transpirat;
– sa se raporteze la un alt candidat; cand intri intr-un interviu, ceilalti sunt concurentii tai firesti si in nici un caz nu vor sa iti devina aliati; (diferenta evidenta fata de jocul de rol, cu mai multi contracandidati, unde trebuie sa dai totul pentru a iesi bine echipa, pentru ca atunci o sa iesi si tu bine).

O alta experienta interesanta e cea care urmeaza, de asemenea a unui angajat englez: „Ceea ce urmeaza e mai mult o «experienta de interviu» decat o analiza a unui interviu; s-a intamplat acum cativa ani, cand am fost intervievat pentru o pozitie de formator, de catre un grup de trei recrutori. Unul dintre intervievatori statea direct in fata mea, sa zicem la pozitia orei 12.00, un altul la pozitia 9.00, in stanga mea, si celalalt la dreapta mea, in pozitia orei 15.00 de pe ceas. Eu eram la mijloc, in centrul cadranului ceasului. Toti membrii comisiei erau la aproximativ patru metri de mine. A fost clar pentru mine ca fiecare doi intervievatori, altii decat cel cu care vorbeam, luau notite, observand si dand calificative, ca sa se asigure, fara indoiala, ca limbajul trupului nu era in conflict cu raspunsurile mele. Am mentinut tot timpul contactul vizual cu persoana care imi vorbea. Mi-au adresat intrebari pe rand. Nu puteam sa vad persoana de la ora 13.00, cand vorbeam cu persoana de la ora 9.00, dar eram atent si la persoana de la ora 12.00. Cand am fost invitat sa stau jos, mi-am dat pe loc seama de psihologia din spatele asezarii locului unde trebuia sa se tina interviul si nu le-am permis sa ma domine. Am primit postul si am trecut acest interviu la categoria «experienta de viata».

E evident ca pozitia de formator pentru care candida personajul presupunea o experienta anterioara fix in genul acesta de evenimente; ca urmare, recrutorii au gasit o modalitate de a-l scoate din tipar, incercand sa controleze situatia si sa pastreze pozitia de avantaj pe care le-o dadea relatia cu candidatul.

Rezumand, in interviul panel, candidatul este intervievat in fata unei comisii; acestuia ii sunt adresate mai multe intrebari, din ariile de interes ale fiecaruia; desi numarul mare de intrebari poate sa para un dezavantaj, in realitate, tipul acesta de interviu poate evidentia complexitatea necesara pentru ocuparea postului dorit.

Nu se poate vorbi de eficienta sau ineficienta a acestui tip de interviu, desi multi, inclusiv eu, cu ceva timp in urma, il consideram a nu fi varianta optima; motivul era legat de posibilitatea aparitiei unor confuzii, de inducerea unei stari de agitatie si de nervozitate in randul candidatului/candidatilor. De fapt, e vorba de scopul pe care si l-a propus recrutorul, cand alege un tip de interviu panel; daca recrutorii considera necesar, fiecare candidat va fi intrebat ordonat de fiecare membru de comisie cate ceva, apoi va fi expediat afara, in asteptarea unui rezultat. Sau unul dintre membrii comisiei va fi chiar agresiv, ajungand sa enerveze orice candidat ar avea in fata, testand capacitatea de adaptare la situatie, de exemplu.

Interviul multiplu

Alte doua tipuri de interviu sunt ilustrat de povestirea urmatoare: „La jobul asta despre care o sa povestesc acum am aplicat fara sa imi acord in sinea mea vreo sansa reala. Primeam oferte de munca de la cateva site-uri de profil si le verificam mai mult ca sa nu spun ca nu o faceam, nu aveam intentii serioase. Jobul asta mi-a sarit in ochi din cauza numelui companiei, ii cunosteam foarte bine produsele. Buna motivatie, nu? Am trimis CV-ul care, intre noi fie vorba, nu era foarte atent prelucrat insa era foarte detaliat. Dupa cum am mai zis, nu ma asteptam la cine stie ce. In mediul meu era foarte populara conceptia potrivit careia la companiile mari te angajezi numai daca ai «pile», iar anunturile sunt postate pentru ca asa cer politicile impuse de afara. Eram deci destul de sigura ca postul ala era deja dat, insa m-au sunat si m-au programat la interviu.

Imi aduc aminte si acum ca era dupa-amiaza si ca imi batea inima ceva de speriat. Nu mai fusesem la un interviu de multa vreme, nu stiam la ce sa ma astept, nici macar nu aveam conturat in minte un plan de discutii! Am ramas in sinea mea fidela convingerii «nu ai nici o sansa», asa ca am purces cu emotii, datorate numelui companiei si situatiei in sine. La companie (avea sediul intr-o cladire smechera de birouri) ma astepta o fata atat de simpatica si placuta ca prezenta, incat am si uitat ca am venit acolo cerand un job! Mi-a povestit un pic despre companie, despre cerintele postului, am povestit si eu ce faceam si ce nu faceam la firma la care lucram, am intrebat cate ceva in plus despre companie, despre posibilitatile de avansare in organigrama, despre atmosfera de lucru si m-am trezit stand de vorba o ora despre te-miri-ce. Nu am simtit ca sunt la interviu, m-am simtit stand la palavre cu o noua amica.

Nu-mi este foarte clar acum daca m-a programat atunci pentru urmatoarea etapa a recrutarii, cea a testarii cunostintelor, sau m-a sunat la scurt timp pentru asta. Stiu, insa, ca, in momentul in care am fost programata pentru pasul doi, am inceput sa cred ca as putea obtine jobul ala.

Etapa cu testarea cunostintelor a fost ceva mai formala, dar nu foarte. Am primit o cafea intr-una din cestile din care o beau si acum si imi aduc aminte ca i-am zambit colegei care mi-a dat cafeaua (care atunci era foarte sobra, na, ma vedea prima data). Am primit foile cu teste de specialitate, un calculator si o urare de succes. Mi s-a pus la dispozitie o ora in care sa ma desfasor. Dupa asta am asteptat sa vad daca si ce se mai intampla. Am primit la cateva zile telefonul care ma anunta ca am trecut testul de cunostinte si ca sunt invitata la interviul final, cu directorul economic. Inutil sa spun ca aproape ma vedeam angajata.

Interviul a decurs frumos, fara stres si apasare, fara interogatoriu. M-a surprins infatisarea directorului economic, o femeie care arata, in plina vara, departe de imaginea pe care mi-o facusem despre genul asta de pozitie in ierarhii corporatiste. Avea (are inca) o prezenta foarte feminina, chiar daca avea totusi si ceva din sobrietatea pozitiei pe care o ocupa. Am avut cu ea o discutie placuta in care mi s-a spus ce a fost ok si ce a fost mai putin ok la testul meu, mi s-a explicat cum decurg procesele in compania respectiva, am fost intrebata daca din domeniul meu este ceva ce as prefera sa nu fac. Am insistat un pic pe niste atributii pe care le aveam la firma la care lucram, si imi amintesc ca am vorbit foarte mult la persoana intai plural. Privind in urma acum, sunt destul de sigura ca asta a fost detaliul care a facut diferenta , persoana intai plural . Nu a fost ceva deliberat, eram cu adevarat implicata sufleteste si asta se vedea. Asta mi-a dat «nota de trecere».

Am acceptat postul, pentru ca era un urias pas inainte pentru mine. De la o afacere mica, de familie, la o multinationala. Si, uite, in felul asta am devenit corporatista.“

Este vorba, dupa cum se vede, de interviul multiplu (interviu in sir); una dintre etape este similar interviului de testare a cunostintelor. Dupa cum reiese si din povestire, tipul acesta de interviu e caracteristic corporatiilor. Persoanele care participa la interviu, din partea companiei, sunt mai numeroase, reprezentand compartimente diferite (resurse umane, PR, contabilitate, directia economica, directorul general etc.). Intalnirea are loc in aceeasi zi sau in zile diferite si fiecare etapa a interviului are loc sub coordonarea unei alte persoane.

Deoarece dezvoltarea resursei umane si fidelizarea acesteia e o politica a marilor companii, se testeaza de cele mai multe ori, pe langa caracteristicile necesare indeplinirii cerintelor prevazute in fisa postului, si capacitatea de integrare in grup si abilitatile de comunicare.

Interviurile de testare a cunostintelor nu prea pot fi exersate in prealabil. Teste psihologice, teste de abilitati matematice, teste de limbi straine se pot gasi pe internet, dar nu stiu cat ar ajuta un candidat. Acele teste nu spun decat ceea ce e adevarat despre tine, care e situatia ta in momentul testarii. Daca nu stii engleza sau nu ai notiuni de contabilitate sau nu stii sa lucrezi pe calculator, nu cred ca ajuta sa exersezi; mai simplu e sa inveti si apoi sa aplici la o astfel de slujba.


BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1. Michael Armstrong, Human Resources Management Practice, editia a VII-a, Kogan Page, UK, 1999;
2. John Bramham, David Cox, Cum sa obtii usor un loc de munca?, Editura Teora, Bucuresti;
3. Horst H. Siewert, Totul despre interviu in 100 de intrebari si raspunsuri, Editura Teora, Bucuresti;
Citeste mai mult...

Din nou despre MBA-uri

Curiozitati de jurnalist: Inainte de criza financiara, care era diferenta salariala dintre un angajat cu MBA si unul fara, in conditiile in care ambii ocupau aceeasi pozitie in cadrul aceleiasi companii?Ce s-a intamplat in timpul recesiunii cu aceasta diferenta? Cum estimati ca vor evolua salariile aangajatilor cu astfel de studii in aacest an? De ce? Cu cat la suta poate contribui un astfel de program la salariul absolventului cursurilor? Mai face un MBA diferenta pe piata muncii in perioada aceasta? De ce? In ce masura mai sunt companiile dispuse sa asculte si sa aplice strategiile creionate de absolventii programelor de MBA, avand in vedere numarul mare al acestora? Considerati ca absolventii programelor de tip MBA au fost “tratati preferential” de-a lungul crizei financiare, sau au primit un dus mai rece decat restul angajatilor? Cu cat poate creste salariul unui angajat care are o astfel de diploma?

GB: Draga Ovidiu, am avut multe discutii pe aceasta tema de-a lungul timpului. In cazul posturilor de conducere, aceste diplome (si studiile, la modul general) nu au aproape nicio relevanta in decizia de angajare. In cei 20 de ani de cand facem recrutari pentru astfel de posturi de conducere, niciodata, dar absolut niciodata o astfel de diploma nu a contat in vreun fel. Poate ca subconstient o fi avut vreo influenta asupra angajatorului, insa asta nu ne-a comunicat si noua… Mai mult, nu imi aduc aminte ca vreodata in cei 20 de ani de head-hunting o astfel de conditie sa fi fost inclusa in cerintele obligatorii. Asta nu inseamna ca nu e bun un astfel de MBA! La modul general, orice e legat de dezvoltarea intelectuala a cuiva ii poate aduce un castig, fie direct (asa cum spera cei mai multi), fie indirect (te fac sa fii mai sigur pe tine si asta ii face si pe ceilalti sa creada ca esti mai bun, iti faci tot felul de relatii etc. etc. etc.), asa ca e bine sa faca lucrurile astea, daca are ocazia. Ce pun eu uneori in discutie e costul unei astfel de diplome si raportul “castig/ costuri”, la urma urmei. Sigur, daca gasesti o firma fraiera care sa-ti plateasca asa ceva, ar fi idiot sa nu profiti la maximum. Insa cei care isi vand casa sau masina (si care ajung uneori si la divort din cauza asta) ca sa-si plateasca o astfel de diploma, acestia, deci, imi ridica un mare semn de intrebare si ii privesc cu mai multa suspiciune decat pe cei care isi folosesc “economiile de-o viata” intr-un mod pe care eu il socotesc mai inteligent.

In general, studiile conteaza cu atat mai mult in decizia de angajare cu cat omul in cauza e mai tanar si mai la inceput de cariera. Daca pentru un tanar absolvent adesea studiile conteaza cu peste 50% in decizia de angajare, acest procentaj scade sensibil in cazul pozitiilor de middle management, ca sa ajunga la 0 (sau pe aproape) in cazul posturilor de top management si pentru oameni de peste 35 de ani.

Sper sa iti foloseasca la ceva parerea mea (care se bazeaza pe 20 de ani de observatii si pe mii de cazuri analizate indeaproape, totusi).

Sursa:georgebutunoiu.ro
Citeste mai mult...

7 pasi pentru o voce credibila

Oamenii au grija la mesajele verbale pe care le concep, fara a mai fi atenti la modul in care o spun. Dar in comunicare este important nu doar ceea ce spui ci si modul in care folosesti sunetele. Pentru ca ascultatorii isi construiesc o imagine despre vorbitor auzindu-i cuvintele si ajung chiar sa ii evalueze sinceritatea si credibilitatea pe baza vocii acestuia.
De aceea trebuie sa intelegem ca vocea este mai mult decat ne-am obisnuit. Vocea vorbitorului poate sa transmita mesaje puternice catre ascultatori. Ii poate face sa fie atenti, sa asculte si sa duca la indeplinire ceea ce li se spune. Cu ajutorul vocii se poate certa, ironiza, aprecia si admonesta interlocutorul. Limitele vocii sunt date de modul in care stim sa o utilizam si de atentia pe care i-o dam. Iata cateva metode pentru a putea sa iti gestionezi cu mai mare usurinta modul de utilizare a vocii.

1. Stai drept! Cand stai drept, cutia toracica poate sa isi foloseasca la maxim capacitatea. De ea depinde in mare parte forta vocii. Acest lucru iti va permite sa vorbesti mai mult fara sa faci pauze exact in mijlocul propozitiei sau a unui cuvânt important si nu va da impresia interlocutorului ca alergi la o cursa de semi-fond.

2. Ajusteaza-ti volumul vocii in functie de circumstante. Vorbeste suficient de tare incat sa te auda toata lumea, dar nu tipa daca ai un singur interlocutor langa tine. Modificarea volumului in timpul vorbirii mentine atentia celorlalti. Pont: coboara vocea cand te pregatesti sa iti exprimi un punct de vedere important si ridic-o gradual pentru a prezenta concluzia pe tonul cel mai ridicat!

3. Redefineste-ti tonul vocii! Controleaza-ti vocea, astfel incat, de exemplu, cand pui o intrebare finalul sa fie pe un ton mai inalt, iar atunci cand afirmi ceva tonul final sa fie unul coborat. Cei care fac afirmatii si le incheie pe un ton specific intrebarilor dau afirmatiilor lor o nuanta de ambiguitate care trebuie evitata. Tonul cel mai potrivit pentru a fi convingator este unul jos, care exprima calm si autoritate. Tonurile inalte, stridente, imbufnate sunt neconvingatoare si sfarsesc prin a fi ignorate.

4. Schimba ritmul vorbirii! Pentru a atrage atentia asupra unor elemente importante din mesaj poti schimba ritmul vorbirii, alternand de la repede la mai incet sau invers. In acelasi timp, ai grija sa nu vorbesti mai repede decat sunt obisnuiti interlocutorii pentru ca nu te vor putea urmari si nici mai rar, pentru ca isi vor pierde interesul fata de ceea ce le spui.

5. Accentueaza cuvintele importante! In cursul rosteste mai apasat cuvintele sau silabele care ti se par importante prin sensul pe care il dau mesajului. Accentul poate sa mute atentia interlocutorilor la ceea ce consideri esential in ceea ce spui.

6. Foloseste combinatiile vocale! In timp, poti incerca sa folosesti toate aceste elemente la un loc, pentru a obtine efect maxim. Poti combina un volum redus cu un ritm normal si un ton cald pentru a transmite siguranta si sinceritate sau un volum ridicat cu un ritm rapid si un ton inalt pentru a trasmite semnale negative si agresive.

7. Fii atent la pauze! Poti folosi pauzele in vorbire pentru a da un efect mai mare mesajului sau pentru a putea sa respiri. Nu respira in mijlocul cuvantului sau al propozitiei. Respira la finalul propozitiei sau al frazei si cauta sa o faci discret, fara ca interlocutorul sa auda. Pentru asta e bine sa exersezi respiratia controlata pana ajungi sa respiri automat la momentul potrivit.

Controlul vocii este esential pentru a putea construi mesaje convingatoare. Asa cum oamenii ne analizeaza credibilitatea prin gesturile pe care le facem, asa ne si vad prin sunetele cu care ne transmitem mesajele. Cu cat vom putea sa le controlam mai bine, cu atat mesajele noastre vor fi mai agreabile si mai usor de urmarit si acceptat de catre interlocutori. 

Sursa: askmen.ro
Citeste mai mult...

Culmea eficienţei în recrutare: în call-centere se organizează câte 50 de interviuri de angajare în acelaşi timp

Joburile în call-centere, singurele în care studenţii fără experienţă sunt acceptaţi fără să dea prea multe explicaţii, au devenit o adevărată povară pentru recruiteri, care se văd nevoiţi să cheme câte 150 de candidaţi într-o singură zi la interviul de angajare, din care să angajeze numai 10 până la final. De partea cealaltă, tinerii care trec printr-o astfel de experienţă şi nu sunt angajaţi refuză să meargă la alte interviuri, pentru că "nu ştiu dacă mai are rost".


În România lucrează aproximativ 15.000 de tineri în call-centere, potrivit estimărilor firmelor care activează în domeniu, aceste companii fiind printre singurele care au anunţat că fac angajări masive în ultimul an, pe lângă cele de outsourcing şi IT.
Profilul candidaţilor căutaţi pentru un astfel de job este poate cel mai puţin specializat, având în vedere că se cere cunoaşterea unei limbi străine (dar nu întotdeauna obligatorie) şi abilitatea de a folosi calculatorul (noţiunile elementare, cum ar fi folosirea bazelor de date în Excel). Salariile oferite sunt mici, încep de la 100 de euro pentru un program de lucru part-time, dar studenţii sunt mulţumiţi pentru că măcar îşi pot stabili singuri programul de lucru.

"Din 150 de tineri chemaţi la interviu, a doua zi se prezintă numai 50 de candidaţi, iar dintre aceştia sunt angajaţi doar 10. Dacă anul trecut rata de prezentare la interviu era de 50%, acum a scăzut la 30%, pentru că sunt mai multe joburi disponibile pentru studenţi", spune Simona Nicolaescu, managerul de resurse umane al firmei de call-center Linea Direct Communications, care caută în prezent 150 de tineri pentru poziţii de call-center în domeniul vânzărilor prin telefon. Pentru joburile de vânzări prin telefon, salariul net pentru un program part-time este de 100- 150 de euro pe lună, la care se adaugă bonusurile, care pot dubla salariul.

"Candidaţii stau câte 4-5 ore la interviu, dar află la final dacă au fost sau nu angajaţi. În prima oră, li se prezintă profilul companiei şi al candidatului căutat, apoi au o probă practică - telefonică-, după care urmează o testare prin care demonstrează că ştiu să folosească calculatorul", a mai spus Nicolaescu.

Iuliana B., 23 de ani, absolventă a Facultăţii de Litere (specializarea engleză- spaniolă), a încercat să se angajeze în ultima lună ca operator call-center şi a fost la două interviuri de angajare.

"La unul dintre ele ni s-a povestit că trebuie să vindem produse cosmetice clienţilor din Spania, după care am dat un test scris de limbă, în care se verficau noţiuni de gramatică, de vocabular şi de semantică. Eram 20 în aceeaşi sală şi nu toţi erau testaţi pentru limba spaniolă. Mi s-a spus că am fost ok şi că ar trebui să încep lucrul peste 2 luni, când încep şi ei proiectul. Ieri am primit un telefon pentru un nou interviu, însă nu ştiu dacă are rost să mă mai duc, poate e la fel ca aici", a spus Iuliana, care a spus că îşi doreşte doar să capete puţină experienţă de lucru, pentru ca apoi să se angajeze mai uşor în alte domenii.

Mai mult, unii recruiteri nici nu-i mai sună pe candidaţi pentru a-i chema la interviu, ci le trimit câte un e-mail - care nu este deloc personalizat- prin care îi anunţă că se pot prezenta în zile diferite la interviu.

"Bună ziua, în urma vizionării C.V.-ului dvs. dorim să vă invităm luni 21.02.2011 şi/sau marţi- 22.02.2011 între orele 17.00 şi 18.00 la interviu. Îmi cer scuze că nu v-am contactat prin telefon, dar timpul nu-mi permite. Mulţumim şi vă aşteptăm în vederea interviului", aşa arată e-mailul fără semnătură care este trimis zilnic câtorva sute de studenţi care aplică online pentru un job.

Majoritatea studenţilor îşi dau demisia după şase luni

Angajaţii din call-centere nu au voie să întârzie (în caz contrar sunt sancţionaţi), nu au voie să-şi ia pauze decât la anumite intervale de timp, uneori lucrează şi în weekend, munca lor este mereu măsurată şi angajaţii trebuie să fie politicoşi în permanenţă- aceste condiţii îi fac chiar şi pe cei mai energici tineri să-şi piardă răbdarea şi dorinţa de a mai munci. Se poate face însă carieră dintr-un job de operator call-center?

"În niciun caz nu mă văd ieşind la pensie din call-center, oamenii cu care intru în contact sunt destul de dificili. Vreau să lucrez până se termină criza, îmi place că programul este flexibil şi că mi

s-au promis creşteri salariale peste câteva luni. Nevoia de bani este singurul motiv pentru care am acceptat jobul", susţine Anda, 22 de ani, care în prezent este studentă în anul I la un masterat de comunicare. Ea s-a angajat în urmă cu trei luni şi câştigă un salariu net de 170 de euro, la care se adaugă bonurile de masă.

Însă salariile în call-centere, pentru un program de lucru full-time, pot ajunge până la 800 de euro net cu tot cu bonusuri, fie din vânzări, fie datorită limbilor străine cunoscute. Cu cât limbile străine cunoscute de angajat sunt mai "exotice", cu atât nivelul salarial creşte. Însă acest lucru nu-i motivează pe tineri să-şi construiască o carieră pentru o viaţă într-un call-center. "În general, studenţii pleacă după ce lucrează şase luni, însă unii au şi şansa de a promova, dat fiind faptul că managerii echipelor din call-centere au vârsta cuprinsă între 23 şi 24 de ani. Dorinţa studenţilor care vin să se angajeze e să capete experienţă, pentru că majoritatea celor care vin nu au mai lucrat niciodată", a mai spus managerul de resurse umane al Linea Direct Communications.

Laura M., 25 de ani, a lucrat ca operator call-center la o firmă din domeniul telecom pentru o perioadă de un an. Ea avea un program de lucru de şase ore, cu o singură pauză de 15 minute. "Mi-am dat demisia, chiar dacă mi s-a oferit o promovare. Am refuzat promovarea pentru că ar fi trebuit să lucrez tot în call-center şi nu am mai rezistat după atâta timp în care oamenii îmi vorbeau urât şi eu nu aveam voie să le închid telefonul", a spus Laura, care în prezent lucrează ca psiholog.

Până la 2.000 de candidaţi pe job

În prezent, din cele peste 13.600 de joburi disponibile pe site-ul de recrutare Ejobs, cel puţin 1.000 sunt în domeniul call-center, printre companiile care fac angajări în acest domeniu aflându-se, pe lângă Linea Direct Communcations, firmele Computer Generated Solutions, Callpoint New Europe, Sykes, ING Asigurări (Cluj), XL World sau Evalueserve.

"Numărul aplicaţiilor trimise pentru un astfel de job este cuprins între 500 şi 2.000 de CV-uri depuse pentru o singură poziţie şi variază în funcţie de responsabilităţile jobului, oraşul în care urmează să se desfăşoare activitatea, importanţa companiei pe piaţă sau limbile străine cunoscute", susţine Laura Chilom, HR Consultant în cadrul Ejobs.

În prezent, pe piaţa locală există cel puţin 200 de call-centere, din care aproximativ 60% sunt numai departamente interne ale unor companii din telecom sau bănci, în industrii cu un număr mare de clienţi, care au nevoie de activităţi de suport.
Sursa: zf.ro

Citeste mai mult...

Harta dependenţilor de muncă: care sunt ţările unde angajaţii nu vor să-şi ia concediu de odihnă

Mulţi dintre angajaţii din ţările dezvoltate preferă să meargă la muncă în loc să profite de zilele de concediu, scrie Businessinsider.com.

Persoanele care lucrează full-time în ţările dezvoltate primesc o anumită perioadă de zile de concediu, însă nu toţi sunt obligaţI să le şi folosească.
Ipsos Global şi Reuters au întrebat 13.000 de angajaţi din ţările dezvoltate pentru a vedea dacă îşi iau zilele de concediu sau nu.

În America, 57% dintre persoane îşi folosesc zilele de concediu. Japonia este pe primul loc, având un procent de 33% din angajaţI care îşi iau toate zilele de concediu. Pe de altă parte, locuitorii din Franţa sunt cei mai relaxaţI, 89% dintre ei îşi iau toate zilele de concediu.

Topul ţărilor unde angajaţii nu vor să-şi ia concediu de odihnă, în ordine descrescătoare

14 Mexic- doar 67% din mexicani îşi iau toate zilele de concediu. Durata medie a orelor de concediu aici este de 1.857.

13 Rusia- Doar 67% dintre ruşI îşi iau toate zilele de concediu allocate. Rusia are 12 sărbători legale, aşadar, durata medie a orelor de concediu este de 1997.

12 Italia - 66% din italieni îşi iau toate zilele de concediu allocate. Italienii au 11 sărbătri legale şi lucrează în medie 1.773 de ore pe an.

11 Polonia- 66% dintre polonezi îşi iau toate zilele de concediu. În Polonia sunt 10 sărbători legale şi polonezii lucrează o medie de 1.966 de ore pe an.

10 China- 65% din chinezi îşI iau toate zilele de concediu.

9 Suedia- Doar 63% din suedezi îşI iau toate zilele de concediu. Suedia are 11 sărbători federale şi aici media de lucru este de 1.610 ore pe an.

8 India- 59% din locuitorii din India îşi iau toate zilele de concediu allocate. India are 16 sărbători federale iar concediul mediu este de 12 zile.

7 Brazilia- 59% din brazilieni îşi iau tot concediul. În Brazilia sunt 11 sărbători legale, iar angajaţii pot să îşi mai ia 30 de zile de concediu suplimentare.

6 Canada- Doar 58% din canadieni îşi iau toate zilele de concediu. În Canada sunt 9 sărbători federale pe an, iar locuitorii de aici lucrează, în medie, 1.699 de ore pe an.

5 Statele Unite- Doar 57 de americani se bucură de întreg concediul. Aici sunt 10 sărbători federale şi media de lucru este de 1.768 de ore pe an.

4 Coreea de Sud- 53% din coreeni îşi iau tot concediul. În Coreea de Sud sunt 15 sărbători legale şi locuitorii de aici au dreptul la un concediu de 19 zile pe an.

3 Africa de Sud- 47% din africani îşi iau toate zilele de concediu. În Africa sunt 12 sărbători federale şi concediul are 21 de zile.

2 Australia- Mai puţin de jumătate din australieni( 47%) îşi iau toate zilele de concediu allocate. Australienii au 8 sărbători federale şi lucrează o medie de 1.690 de ore pe an.

1 Japonia- Doar 33% din Japonezi îşi iau toate zilele de concediu. Cu toate acestea, ei se bucură de cele 16 sărbători federale iar media de ore lucrate pe an este de 1714 ore.

Sursa: zf.ro

Citeste mai mult...

7.600 de joburi libere in perioada 11-17 februarie

Peste 7.600 de locuri de munca vacante sunt inregistrate, la nivel national, in perioada 11 - 17 februarie, cele mai multe fiind in Capitala si in judetele Iasi, Timis, Vaslui, Hunedoara, Arges si Sibiu, informeaza, vineri, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM).

Potrivit datelor centralizate de ANOFM, in saptamana 11 - 17 februarie sunt disponibile 7.695 de locuri de munca. Cele mai multe oferte de munca sunt in Bucuresti (736) si in judetele Iasi (644), Timis (470), Vaslui (401), Hunedoara (371), Arges (367), Sibiu (350), Bacau (310) si Mures (284).

Judetele cu cele mai putine locuri de munca vacante sunt Contanta (27), Ialomita (47), Mehedinti (53), Covasna (56), Olt (57), Caras-Severin (57), Galati (58), Buzau (59), Alba (68), Salaj (70), Gorj (71), Ilfov (81), Dambovita (82), Braila (88), Prahova (89), Teleorman (95) si Maramures (97).

La nivel national, pentru persoanele cu studii superioare sunt inregistrate 557 de locuri de munca, cele mai multe pentru ingineri si subingineri, consilier vanzari asigurari (44), inspector coordonator asigurari (20), inspector asigurari (12), programator si manager proiect (cate opt).

Pentru studii medii, profesionale si lucratori necalificati sunt disponibile 7.138 de locuri de munca, cele mai multe pentru confectioner-asamblor articole din textile (1.160), operator confectioner in industria de imbracaminte-tesaturi, tricotaje, materiale sintetice (647), muncitor necalificat in industria confectiilor (562), muncitor necalificat la ambalarea produselor solide si semisolide (215) sau agent securitate (160).

Persoanele interesate sa ocupe un loc de munca se pot adresa agentiilor teritoriale pentru ocuparea fortei de munca de domiciliu sau de resedinta ori pot accesa adresa de internet http://lmv.anofm.ro/index_lmv.php.


Citeste mai mult...

Funny stories: Doua interviuri iesite din comun

Dintre toate experientele avute in ceea ce priveste recrutarea si interviurile date, urmatoarea povestioara este, dupa parerea mea, una iesita din comun. Si pentru ca multe experiente le interpretez in cheie comica am incadrat-o la funny stories, dar ar fi putut sta la fel de bine si la horror si la weird. Totul se petrece in urma cu vreo patru ani cand am fost sunata de o companie de recrutare si s-a fixat un interviu. Am trecut de primul interviu, de teste si s-a fixat un nou interviu cu un sef de departament recrutari. Trec si de acest interviu. Se facea o recrutare pentru o fosta companie de stat din domeniul energetic privatiza si care fusese preluata de o mare companie franceza. Un must era experienta in companii franceze si sigur de stiut f. bine franceza si engleza. Dupa primele doua interviuri am fost anuntata ca urma sa am un alt interviu cu directorul pe Romania pe HR si abia dupa aceea cu CEO francez. Bine. Cum toata povestea a inceput prin mai, iunie si a durat vreo 2 luni la un moment dat eu urma sa plec in vacanta. Zis si facut. Plec in vacanta (si din tara). Urma sa stau vreo zece zile. Spre sfarsitul vacantei primesc un telefon ca in sfarsit compania de recrutare a reusit sa stabileasca intalnirile, ca in sfarsit HR si CEO erau in tara si repede repede sa merg la intalnire. Le-am raspuns ca as merge cat de repede posibil doar ca nu eram in tara si mai repede imi era imposibil sa revin( ceea ce era adevarat ). Cand recruter-ul m-a vazut ferma pe pozitii mi-a zis:
- Bine. In ce zi si la ce ora reveniti in tara?
- Ar trebui sa ajung vineri orele 12 daca nu apar intarzieri si daca escala se face ca la carte.
- OK! Atunci ati putea fi la 13.30 la intalnire.
- Sa spunem 14.30 ca sa fiu sigura ca nu voi intarzia si in masura in care apar probleme am sa va anunt. Va rog totusi sa precizati ca revin in tara cu 2 inainte de interviu.
- Perfect, deci am stabilit.
- OK.
Nici nu am inchis telefonul si mi-am dat seama ca luand avionul la 4-5 noptea si ajungand la Bucuresti pe la 12 nu voi dormi deloc si voi fi franta de oboseala. In fine, ma voi descurca, mi-am zis.
Ajung in tara cu o ora intarziere, dai si fugi pe DN 1, dai si schimba-te in viteza. Cine m-o fi pus sa-i spun exact ziua in care soseam nici eu nu stiu, dar n-am mai dat inapoi ca as fi parut cu totul neserioasa.
Sosesc la intalnire si in sfarsit asistenta Hr-ului ma invita in biroul lui spunandu-mi ca urma sa vina in cateva minute. N-a venit in cateva minute ci in jumatate de ora (aveam in cap numai cat gonisem eu pe DN 1). Intr-un final apare Directorul de HR in blugi si tricou lalait, bascheti, tarandu-si usor picioarele si usor plictisit. Se arunca in fotoliul biroului si-si pune piciorele pe masa. ( Nu-mi venea sa-mi cred ochilor; nu sunt o conformista dar nici adepta dezinvolturii cu orice pret si mai ales in orice situatie).
-Eu sunt Alex, Andrei etc.( s-a prezentat si el cum a putut, oricum ii era lene si de el insusi, o atitudine total miserupista).
Ma prezint si eu si incepe sa curga dialogul.
- Mi-a zis Madalina , face el ( care Madalina? nu stiam la cine se refera, aaaaaaaaaa D-ra Popescu - eu ii retinusem numele de familie ca nu ajusesm la relatii atat de cordiale intr-o intalnire si 2 telefoane) ca vii tocmai din Tunisia ( da, de pe camila direct - imi spuneam in sinea mea - si oare ce caut eu aici in loc sa trag un pui de somn). Apreciez foarte mult efortul pe care l-ai facut. Da ia zi-mi ai fost in Sousse sau in El Kantaoui?
- In Sousse am stat si seara mergeam in El Kantaoui. Dragut pe-acolo.
- Da in desert ai fost?
- Pe asta am ratat-o dar in schimb m-am dat cu parasuta.
- Da si eu, da a fost cam soft................bla, bla, bla.............vreo jumatate de ora.
Obosisem de atata povestit.
Parca eram cu un prieten dupa vacanta si-mi depanam amintirile in nici un caz la interviu.
La un moment dat apuca pachetul de biscuiti de pe biroul lui si ma intreaba daca vreau si eu.
- Nu multumesc (mi-ar fi placut sa-i spun ca-mi plac cu gem nu asa, fara nimic).
A mai molfait el asa vreo 5 minute dupa care printre biscuiti graieste:
- Franceza stii?
- Da.
- Bine, o sa vorbesti cu X in franceza ca eu nu stiu sa te testez si oricum cu el ar trebui sa lucrezi. Vezi ca este un tip mai special!
- Ce inseamna mai special? Sau special in ce fel?
- Asa, mai special.
- OK.
- Si vezi ca mai mergeti si pe la sedinte de guvern sambata si duminica care tin mult.
- Da?Bine.
Ne mutam in alt birou si in capul meu ma tot intrebam: daca HR-ul molfaie cu piciorele pe masa oare ce o face CEO-ul? Si nu eram departe de adevar.
In urmatorul birou italnim un domn pe la vreo 60 de ani foarte cumsecade. Mi se parea bunicul ideal. Elegant, civilizat, un discurs coerent, o franceza frumoasa etc. Dupa cateva minute Hr-ul pleaca. Imi pune CEO-ul cateva intrebari si dintr-o data am crezut ca nu aud bine.Ce credeti ca ma intreaba:
- Daca am prieten, sot, iubit si cu ce se ocupa?
- Pardon ? Cu ce se ocupa?
A reformulat exact acelasi lucru si fara sa-si justifice intrebarea. Eu i-am raspuns ( cu respect, dar uluita in sinea mea si chiar ma intrebam daca sa nu-i dau numarul de telefon sa se informeze singur). Sunt convinsa ca raspunsul la acesta intrebare nu avea sa scoata la iveala cine stie ce calitate intelectuala sau morala. I-as mai fi zis si ca nu am raspuns la un anunt matrimonial,asa, in treacat.
Acesta a fost ultima data cand m-am mai grabit sa dau un interviu in orice fel de conditii.
Dar oare ce l-o fi interesat cu ce se ocupa partenerul meu de viata?
Si cum iti permiti sa platesti din banii societatii, scump, o societate de recrutare ca sa-ti gasesti tu companie cu aspect profesional? Oare cum este posibil asa ceva?

Sursa: georgebutunoiu.com

Citeste mai mult...

Funny: Scrisoare (pe bune) dupa interviu

Stimate domnule Director,

In 19 septembrie 2009 am participat la un interviu pentru postul de Director de dezvoltare in cadrul companiei dvs.
Conform spuselor doamnei de la Resurse Umane ce m-a intervievat, pe 25 septembrie ar fi trebuit sa primesc un raspuns, raspuns ce nu a sosit pina astazi dar este predictibil.

Duminica, facind o tetracapilarotomie – adica despicarea firului in patru, am ajuns la concluzia ca nu am fost decit un pion in economia unui interviu cu castigator aprioric cunoscut, interviul avind rolul de a justifica activitatea doamnei de la resurse umane si de a va oferi dvs un simulacru de testare a candidatilor.

Iata cum stau faptele.

Cu citeva zile inainte de 19 septembrie doamna de la Resurse Umane din firma dvs. m-a contactat telefonic intrebindu-ma daca eu din xxxxxxxx sint dispus sa ma relochez in yyyyy si sa merg in deplasari dese in interesul serviciului. Am raspuns afirmativ si de comun acord am stabilit interviul pentru simbata 19 septembrie, urmind ca respectiva doamna sa imi comunice prin e-mail locul adresa la care va avea loc interviul deoarece in momentul discutie telefonice nu aveam posibilitatea sa o notez. Probabil ca raspunsurile mele au fost neasteptate si au emotionat-o pe distinsa doamna incit a uitat sa imi trimita e-mailul, desi am mai sunat de 2-3 ori cerind acest lucru. In cele din urma, telefonic, am aflat adresa la care sa ma prezint pentru interviu.

Avind in vedere dezinteresul si lipsa de respecta doamnei respective ce reprezinta firma dvs, pentru un raspuns la interviul la care am venit de la xxxxxx presupun ca nu corespund postului. Principalul motiv pentru acest insucces al meu este, cred eu, faptul ca nu am stiu sa ma comport la un interviu inedit.

Doamna de la resurse umane, al carei nume nu il retin si nu avea o carte de vizita, mi-a testat rezistenta la stress si capacitatea de concentrare aducind si pe fiul dansei, un baietel de altfel foarte reusit si simpatic,in varsta de 3-4 ani, deoarece nu avea cu cine sa il lase. Recunosc ca este prima data cind mi se intimpla sa fiu supus unui astfel de interviu, motiv pentru care va felicit pentru metoda aleasa de doamna si tolerata de dvs. ca director.

Va mai felicit de asemeni si pentru permisivitatea pe care o acordati salariatilor dvs de a-si aduce membrii familie la serviciu si implicare lor in jobul salariatului. Cred ca ar trebui sa faceti un minim efort si sa brevetati metodele la OSIM, mai ales ca in materie de resurse umane, recruiterii inventeaza metode de testare nebanuite iar imaginea si awarnessul brandului dvs – ceea ce, teoretic, se reflecta si in vanzarile directe – ar atinge inaltimi abisale, daca ma pot exprima asa si iata ca pot.

Am mai participat la interviuri unde mai erau si alte persoane in incapere dar scopul acestei situatii era sa verifice capacitatea mea de a ma focusa asupra subiectului discutat in prezenta factorilor perturbatori normali intr-un birou. Ori la dvs nu am aplicat pentru postul de Director de dezvoltare - Divizia Gradinita.

Interviul s-a desfasurat aproximativ astfel:

- Imi puteti spune care au fost realizarile dvs ca director comer… Stefanita, te rog sa stai cuminte!
- Am crescut vanzarile cu …
- Stefanita, nu o mai musca pe mama!
- … 8% in in 5 luni ca urmare a politicii mele de…
- Stefanita, vrei sa desenezi? Uite ai creioanele aici!
- .. vanzari si a strategie …
- Mami, dar domnul de ce e aici?

Il felicit pe Stefanita pentru precocitate si intrebarea existentiala. Chiar, ce cautam eu acolo?

Va scriu pentru ca doresc sa va fac cunoscuta opinia mea despre modul total neprofesionist in care s-a desfasurat interviul la firma dvs, incepind de la stabilirea intilnirii, desfasurarea acesteia si comunicarea rezultatului. Si eu am fost in situatia angajatorului dar intervievatului i-am acordat in timpul interviului atentia si respectul cuvenite unui om ce se prezinta la solicitarea mea, unui posibil coleg. Chiar daca nu corespundea profesional il informam despre rezultat. Respectul aratat altuia este si respectul de sine, face parte din cultura profesionala a fiecarui desi este in principal o problema de educatie.

Voi mai aplica la joburi disponibile in firma dvs (da, sint perseverent in atingerea scopului) si am rugamintea ca la urmatorul interviu , daca voi mai fi chemat, sa imi permiteti sa imi aduc cainele, deoarece nici eu nu am cu cine sa il las. Este un Beagle de 1 an si 5 luni, brownian (*) in atitudine si nu as vrea sa il las singur de teama ca pune mana pe chibrit si da foc la casa sau se inhaiteaza cu maidanezii din cartier, organizind orgii sexuale insotite de consum de alcool si/sau tras prafuri pe nara. In plus as vrea sa vad capacitatea de concentrare a doamnei de la resurse umane cind va simti cainele pe gamba dansei simulind copulatia canina (doggy style – pour les connaisseurs).

Cu retinut respect,
Cxxxx Lxxxx
07.xxxxxxx

PS: pentru doamna de la resurse umane: brownian vine la miscarea browniana si nu de la Sandra Brown.

Sursa: georgebutunoiu.ro

Citeste mai mult...

Cum să îţi creşti eficienţa în căutarea unui loc de muncă

Ai trimis sute de CV-uri anul trecut, dar te-au chemat la interviul de angajare doar două-trei firme? Nu eşti singurul care a trecut prin această frustrare într-o perioadă cu mii de candidaţi pe fiecare loc de muncă vacant.
Ca să ai mai multe şanse în 2011 trebuie să eviţi câteva greşeli standard pe care le fac aproape toţi cei care caută un loc de muncă în această perioadă.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l ai în vedere este să ieşi în evidenţă, să te faci vizibil, spun specialiştii în resurse umane, altfel CV-ul tău se va pierde între miile de aplicaţii.

1. Nu te baza exclusiv pe site-urile de recrutare. Şansele de a-ţi găsi un job doar aplicând la anunţurile de angajare de pe site-uri sunt foarte mici, deoarece toată lumea se bate pe ele. "Aplicaţiile directe pe site-ul angajatorului, o vizită la sediul acestuia, networking profesional şi personal, transmiterea de mail-uri pe adresa specialistului HR care face recrutarea, telefoane la sediu pentru a solicita informaţii şi a-ţi exprima dorinţa de a aplica - toate acestea îţi cresc şansele de a-ţi găsi un job", spune Cristina Săvuică, managing partner al Lugera & Makler România.

2. Foloseşte la maxim reţelele de socializare. Dacă îţi extinzi reţeaua de cunoştinţe, ai şanse mai mari să afli de joburi care nu sunt încă publicate. Practic, din totalul posturilor vacante, doar 20-30% sunt publicate pe internet, restul fiind ocupate prin networking. Comunicarea prin Facebook, LinkedIn etc îţi permite să le transmiţi prietenilor online mesajul „dacă apare un post vacant în firma la care lucrezi, dă-mi te rog un semn".

3. Contactează direct firmele la care vrei să lucrezi. Chiar dacă nu au posturi vacante în prezent, trebuie să te poziţionezi în vizorul departamentului de resurse umane ca fiind foarte interesat de un post în acea firmă. Vei fi introdus în baza lor de date şi nu ştii când vor avea nevoie de experienţa ta. Este indicat să dai un telefon de control din când în când şi să întrebi dacă nu a apărut ceva nou.

4. Refă legăturile cu foştii colegi. Este foarte important să păstrezi toate relaţiile profesionale pe care le-ai avut de-a lungul timpului. Foştii colegi îţi pot da informaţii importante despre oportunităţile de carieră care apar într-o firmă la care ai lucrat în trecut sau la alte companii unde aceştia sunt angajaţi în prezent.

5. Foloseşte târgurile de joburi pentru networking. Târgurile de joburi sunt un loc foarte bun mai ales pentru a intra în contact cu persoane din echipele de HR ale firmelor participante. S-ar putea să nu găseşti nimic interesant în oferta prezentă a companiilor prezente la târg, sau avalanşa de CV-uri să fie prea mare, dar poţi păstra legătura cu recrutorii şi să afli din timp joburile care apar pe viitor.

6. Dacă nu ai experienţă de lucru, poţi începe ca voluntar. "În cazul tinerilor absolvenţi care sunt în căutarea unui loc de muncă şi nu reuşesc să se angajeze din cauza situaţiei economice, există o variantă carenu prea este acceptată la noi - aceea de a intra într-o organizaţie ca voluntar", spune Daniela Necefor, managing partner al Total Business Solutions. În cazul în care îţi faci face treaba foarte bine, vei putea fi remarcat şi păstrat în firmă. Oricum vei deprinde experienţă practică şi îţi vei face relaţii care te vor ajuta pe viitor.

7. Rescrie-ţi CV-ul şi verifică profilul online. Este bine să-ţi revezi din când în când CV-ul, să actualizezi anumite rubrici şi să dai o formă mai comercială informaţiilor care te pun în valoare. De asemenea, ar trebui să revezi conturile de Facebook, LinkedIn etc şi să faci ordine în ele, astfel încât să nu conţină lucruri care i-ar putea pune pe gânduri pe angajatori.

8. Nu aplica pentru mai multe posturi la aceeaşi firmă. Dacă faci asta, îi transmiţi angajatorului mesajul că nu ştii exact ce vrei şi nici ce poţi să faci. Este un indiciu de superficialitate şi de evaluare greşită a propriilor abilităţi şi competenţe.

Odată ajuns la interviul de recrutare, lucrurile devin mult mai simple. Ai parcurs mai mult de 50% din drumul spre obţinerea acelui job.

9. Informează-te în detaliu despre firma care te-a chemat la interviu. Un aspect care îi impresionează pe recrutori este acela de a ştii cât mai multe lucruri despre firma la care ai aplicat. Este o regulă de bun simţ, dar foarte puţini candidaţi se documentează suficient de bine înainte de interviul de angajare.

10. Pune întrebări la interviul de angajare. Dacă mergi la interviul de angajare pregătit doar să dai răspunsuri, s-ar putea ca angajatorul să creadă că eşti foarte moale şi fără iniţiativă. În plus, există riscul să dai din lac în puţ dacă te angajezi într-o firmă care nu-ţi satisface aşteptările. "De obicei ne e teamă să punem întrebări angajatorului ca să nu-l deranjăm. Este o atitudine total greşită. Trebuie să pui întrebări ca să fii în cunoştinţă de cauză cu privire la viitorul loc de muncă", explică Irina Manolescu, director executiv al Career Solutions International.

11. Transmite încredere şi determinare la întâlnirea cu recrutorul. Experienţa şi aptitudinile tale profesionale se văd încă din CV, recrutorul va urmări alte aspecte la interviul de angajare: abilităţile tale de comunicare, onestitatea, spontaneitatea şi gradul de motivare. Dacă reuşeşti să-i transmiţi angajatorului încredere, determinare şi o atitudine pozitivă, şansele te a te alege pe tine sunt foarte mari.

Sursa: cotidianul.ro

Citeste mai mult...

Drepturile muncitorilor români în spaţiul comunitar (UE)

Drepturile muncitorilor români care lucrează în spaţiul Uniunii Europene (UE), respectiv în cel Economic European (SEE), sunt stabilite prin legislaţia statului de destinaţie şi prin legislaţia comunitară UE şi nu pot fi modificate, negociate sau eliminate. Aceste drepturi se grupează în trei categorii: drepturi fundamentale, drepturile de angajat şi drepturile de contribuabil la fondul de ajutoare sociale.
Drepturile fundamentale

* De a lucra şi de a vă alege în mod liber profesia;
* De afiliere sindicală liberă, pentru a vă promova şi apăra interesele economice şi sociale;
* De negociere colectivă, pentru stabilirea condiţiilor de muncă, dar şi a drepturilor şi obligaţiilor;
* De participare la grevă. Prin grevă se înţelege suspendarea activităţii lucrative. În schimb contractul de muncă se consideră suspendat pe toată durata de desfăşurare a mişcării de grevă;
* De participare la adunările generale ale societăţii;
* La promovare şi formare profesională, în vederea prestării unei activităţi calificate;
* La tratament fără discriminare pe motiv de sex, stare civilă, vârstă, rasă, limbă, condiţie socială, idei religioase sau politice;
* La integritate fizică şi la o politică de protecţie şi igienă corespunzătoare;
* Da respectarea intimităţii şi demnităţii personale.

Drepturile izvorâte din contractul de muncă

* Dreptul la plata salariului;
* Dreptul la plata orelor suplimentare;
* Dreptul la efectuarea concediului de odihnă, sărbători legale etc.

Drepturile de contribuabil la fondul de ajutoare sociale conferă accesul la...

* Prestaţiile de boală;
* Indemnizaţiile de maternitate şi de paternitate;
* Indemnizaţiile de invaliditate;
* Prestaţiile pentru limită de vârstă;
* Prestaţiile de urmaş;
* Prestaţiile în cazul unor accidente de muncă şi boli profesionale;
* Ajutoarele de deces;
* Ajutoarele de şomaj;
* Prestaţiile oferite înainte de pensionare;
* Prestaţiile familiale.
* Egalitate de tratament cu cetăţenii ţării în care se lucrează, anume acordarea aceloraşi drepturi şi impunerea aceloraşi obligaţii de securitate socială;
* Totalizarea perioadelor de asigurare realizate în statele membre ale UE;
* Exportul prestaţiilor, reprezentând dreptul de a beneficia pe teritoriul statului de domiciliu de prestaţiile dobândite în statele membre UE în care a fost desfăşurată activitatea.



Sursa: ANOFM
Citeste mai mult...

Exodul creierelor: aproape 30% dintre românii care au plecat din ţară în 2010 sunt supracalificaţi

Exodul creierelor: aproape 30% dintre românii care au plecat din ţară în 2010 sunt supracalificaţi

Peste 20 de mii de români care au plecat la muncă în străinătate în prima jumătate a lui 2010 au studii superioare. Dintre aceştia, cei mai mulţi lucrează domeniile pentru care s-au pregătit: sănătate, inginerie şi IT, au spus pentru MONEY.ro reprezentanţii site-ului specializat în recrutare de personal în străinătate Tjobs.ro. Circa 72 de mii de români au plecat la muncă în străinătate doar în primul semestru al lui 2010, potrivit celei mai recente statistici realizate de site-ul Tjobs.ro.

Peste 32 de mii de persoane cu studii superioare au aplicat la joburi în străinătate în prima jumătate a lui 2010, a spus pentru MONEY.ro Călin Ştefănescu, managing director al site-ului de recrutare Tjobs.

Din cei peste 32 de mii licenţiaţi care au aplicat la un loc de muncă în străinătate, peste 20 de mii au fost acceptaţi şi au încheiat un contract de muncă pentru un job în afară.

“20.761 de persoane cu studii superioare au semnat contracte de muncă în perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2010”, mai spune Călin Ştefănescu.

Din cei 20 de mii de licenţiaţi care muncesc în străinătate, peste 15 mii au acceptat joburi care solicită studii superioare, conform calificării lor.
Cei mai mulţi lucrează în sănătate (circa 5.000), inginerie ( peste 3.500), IT (peste 3.000) şi consultanţă/management (peste 2.000).




Doar 5.200 de români cu studii superioare au acceptat joburi sub pregătirea lor. Cele mai vânate domenii au fost cel hotelier, taximetrie şi agricultură.






Exodul în cifre

* 27% dintre românii care au plecat la muncă în străinătate în prima jumătate a lui 2010 au studii superioare (20 de mii români din 72 de mii);

* 75% dintre românii licenţiaţi care muncesc în străinătate au joburi care solicită studii superioare (15 mii de români din 20 de mii);
* Doar 26% dintre românii licenţiaţi care au plecat din ţară au acceptat joburi sub pregătirea lor (5.200 de români din 20 de mii).
Sursa: tjobs.ro


Citeste mai mult...