Barfa la birou

Un manager se plangea odata ca angajatii sai amutesc si par stanjeniti ori de cate ori il vad trecand pe culoar. Sau ca, atunci cand intra intr-un birou, conversatia inceteaza si cineva schimba subiectul. Genul acesta de comportament il face sa creada ca subiectul discutiei era chiar el. Nu cumva e barfit?

„Eram anul trecut la Bruxelles, cu un job in administratia de stat. M-am imprietenit cu diversi oameni, care formau un grup de lucru axat pe industria culturala. Intr-una dintre zile, mi-au zis: «hai la o tigara!». Le-am raspuns ca nu fumez. Replica a fost ceva de genul: «A, nu stii ce pierzi. Acolo se face cea mai buna legatura de retea, acolo se fac si se desfac cariere». A fost o remarca simpatica, dar si cat se poate de adevarata”. Asa isi deapana antropologul Alexandru Balasescu, proaspat angajat al Renault Technologies Roumanie (RTR), propria experienta legata de barfa pe taramuri belgiene.

Ca se barfeste, e de necontestat. E in firea omului sa se adune in grupuri mici si sa barfeasca. Pana aici, nimic nou. Dar ce ne facem cand barfitul se petrece la serviciu si nu acasa? Care sunt consecintele in interiorul organizatiei si cum poate fi stapanit fenomenul?

Barfa sau dezbatere?

De barfit se barfeste de cand lumea si despre aproape orice. De neiertat devine cand subiectul barfei suntem noi. Sociologul american Gary Allen Fine ne da insa o veste buna: ii barfim doar pe membrii importanti ai grupului/comunitatii. Nimeni, niciodata nu-si bate capul sa barfeasca pe cineva care nu prezinta interes!

George Butunoiu, specialist in recrutarea de executivi, sustine ca nu se poate trage o linie clara de demarcatie intre barfa si orice alta discutie informala intre colegi. „Daca esti un manager responsabil, ai tot interesul ca oamenii din subordine sa analizeze si sa inteleaga ce se intampla, sa intoarca pe toate fetele o problema”, crede acesta. Exista si aspecte nedorite – pierzi vremea in loc sa muncesti – dar un subiect intors pe toate fetele denota interes. Orice subiect „forfecat“ arata implicare emotionala puternica. Dar poate exista si o parte buna.

„Barfa nu are nici pe departe atatea conotatii negative pe cat i se atribuie. Daca punem in balanta efectele pozitive cu cele negative, nu mi se pare ca acestea din urma au o pondere atat mare incat sa necesite interventia managementului. Orice tentativa de a controla fenomenul are efect contrar“, spune headhunterul.

Contrar asteptarilor, nu scrie nicaieri ca a barfi inseamna sa discuti despre cineva cand nu este de fata. Barfa se refera la exagerari si la deformari, la inflorituri si minciuni spuse de cineva sau puse pe seama cuiva. Totul depinde de cat de civilizat este cel care barfeste. Daca cel care barfeste e inclinat spre exagerari si deformari, va proceda asa si cand este intr-un grup restrans si cand se intalneste cu un client.

„Barfa arata implicare din partea angajatilor fata de problemele organizatiei. Daca as fi director si as sesiza lipsa totala a comentariilor, mai degraba m-as alarma. Ar inseamna ca oamenilor nu le pasa catusi de putin. Din contra, daca vorbesc despre ce se intampla, despre ce e bine, ce nu e bine, cine, ce face in firma, aceasta inseamna ca sunt interesati de mersul lucrurilor” – George Butunoiu

In mediul de lucru, se poate barfi despre firea cuiva, despre orientarea sexuala, stilul de imbracaminte, infatisarea, si chiar despre… deciziile managementului. In acest caz, barfa se poate naste ca urmare a unei sedinte in care oamenii nu au primit suficienta atentie pentru ideile pe care le-au enuntat sau pentru ca nu le-au fost luate in serios propunerile. Daca vad ca managerul nu-i asculta, oamenii vor muta sedinta pe hol.

„Managerul deranjat ca se barfeste are o problema de adaptare. O fi avand barfa conotatii negative, dar are si destule pozitive. Daca tot stii ca nu poti scapa de ea, atunci macar acomodeaza-te cu ea”, explica George Butunoiu. „Un manager destept ar trebui sa o exploateze si sa o intoarca in favoarea sa”.

Barfa s-a mutat pe Internet

In epoca tehnologiei, barfa din birouri s-a mutat in spatiul virtual: pe email, pe mesageria instant, pe retelele sociale. Butunoiu observa ca se barfeste foarte mult si pe bloguri. Unele companii au luat in serios studiul comunicarii pe Internet si posibilele ei forme de influentare a opiniei. „Poti sa contracarezi, sa-i pui pe picior gresit pe cei care barfesc sau sa le dai informatii la care nu se asteapta. Ca sa abati atentia de la un lucru, arunci in dezbatere un altul, menit sa distraga atentia. Toti sar pe subiectul respectiv si uita de celalalt“

Antropologul Alexandru Balasescu, responsabil Prospective Socio-Economice si Culturale, Euromed si Eurasia al RTR, disociaza barfa de zvon. Zvonul este o informatie care circula din om in om, despre a carui adevar nu stim nimic, pe cand barfa e un zvon „de rau”. Fie ca e legat de o persoana, fie de companie, e o informatie „incarcata de negativitate“. Se poate intampla sa fie o barfa interna, intre angajati, si o barfa externa: ce vorbeste lumea/concurenta despre companie, despre actiunile si produsele ei. Daca o companie nu poate contracara sub nici o forma acest fenomen, atunci macar sa il influenteze.

Asa-zisul „boicot de consumator”, de exemplu, pleaca de la zvonul ca produsele unei companii sunt fabricate intr-un mod neetic. Sa luam un caz concret. Barfa iscata in jurul produselor de la McDonald’s a facut in cateva randuri inconjurul lumii si a avut un punct culminant in 2004 cand Morgan Spurlock a lansat documentarul sau „Super Size Me“. Compania a reusit foarte bine sa valorifice zarva iscata in jurul produselor sale si sa o intoarca in favoarea sa prin promovarea unor produse sanatoase.

Lansarea unei barfe despre un anumit produs poate sa plece chiar de la concurenta, sustine Balasescu. Prin ’95, cativa reprezentanti ai companiei de cosmetice Amway au lansat despre Procter&Gamble zvonul potrivit caruia o parte dintre profiturile P&G erau orientate catre cultele satanice. Pentru ca nu s-a putut dovedi nimic, P&G primea doi ani mai tarziu despagubiri in valoare de 19 milioane de dolari, chiar de la cei care lansasera zvonul.

„In Anglia, se barfeste mai mult in particular, decat la serviciu. Oamenii se intalnesc dupa munca si participa la dineuri, unde vorbesc despre colegi.“ Barfa este strans legata de ierarhia sociala, iar practicienii ei sunt numiti stiff upper lip. In afara orelor de birou, conteaza enorm din ce zona a tarii vine fiecare, din ce familie provine, ce educatie a primit, la ce scoala a studiat. Aceasta compartimentare sociala este o caracteristica a societatilor mature” – Alexandru Balasescu

Printr-o strategie bine pusa la punct si reactivitate, orice zvon negativ, orice barfa si efectele ei (cum ar fi prejudicierea reputatiei) pot fi stopate si transformate, cu inteligenta, in capital de imagine pozitiva in piata. Barfa este destul de ancorata in fabrica sociala si are chiar o functie importanta, aceea de a crea legaturi sociale. Conexiuni informale se creeaza oricum, important este insa pe ce principii. Daca acestea s-ar crea pe baza de incredere, de deschidere, pe baza de cooperare si de competitivitate constructiva, ar fi benefice. Daca forma de competitivitate este distructiva, daca oamenii simt ca munca lor nu este valorizata, dar a colegului lor este si acest lucru se face pe nedrept, au tot atatea prilejuri de barfa.

Cand identificam un focar de barfa, e de preferat sa propunem o intalnire deschisa a celor implicati si sa-i incurajam sa spuna ceea ce cred intr-o forma foarte respectuoasa, dar clara. „Nu punem in discutie persoana, ci ce face respectiva persoana. Ceea ce face o persoana nu e egal cu persoana in sine“.

E usor de suspectat ca oamenii nu reusesc sa vorbeasca in fata managerului cu aceeasi deschidere cu care ar vorbi intre ei la o tigara sau in pauza de masa si ca vor musamaliza sau eluda adevarul. „Sa creezi o cultura a transparentei este foarte dificil, mai ales la noi, unde tocmai misterul este valorizat. Romania este o cultura a misterului cu radacini crestin ortodoxe, care nu se bazeaza pe dezvaluirea adevarului, ci pe invaluirea lui“, declara Balasescu.

80% din conversatiile care se poarta sunt despre alte persoane si obiceiurile lor. Contrar asteptarilor, numarul barbatilor care barfesc este dublu fata de numarul femeilor arata un studiu realizat de psihosociologul Nicholas Emler pe un esantion de 300 de persoane si citat de London Daily Mail.

In tara noastra, „non-spusul e mult mai important decat spusul“. Oamenii cred ca stiu deja ce gandeste celalalt si actioneaza de ca si cum ar fi adevarat. De aceea, poate mai mult in Romania decat in alte parti, managerul dezvolta o paranoia fata de barfa. N-ai cum sa-i obligi pe oameni sa-ti spuna ce-si soptesc. Mai grav e cand oamenii se comporta asa intre egali, cand incep sa intre in functiune acele dinamici de excludere a cuiva din grup. „Excluderea este, de regula, acompaniata de caracteristici negative care i se atribuie respectivei persoane si acest lucru impieteaza foarte mult colaborarea intr-o echipa“, continua antropologul. In viziunea sa, munca intr-o corporatie nu e usoara deloc si este depersonalizanta. Barfa e incercarea de a personaliza acel mediu care devine alienant. „Teama de apropiere se simte si se transmite. De la teama managerilor de a se apropia de subordonati pana la tiranie e un singur pas. Cel mai rau e ca intr-o cultura unde barfa e motorul social sa instauram un regim de teroare. Totul va anchiloza“, avertizeaza acesta.

„Minima moralia”

Trebuie sa avem incredere ca oamenii au o minima etica fata de munca, fata de colegi si fata de companie. „Daca nu crezi in ceea ce faci, primul om care se va simti mizerabil esti tu insuti“. Devierile de la etica muncii apar pe fondul unor nemultumiri, iar nemultumirile trebuie lasate sa se exprime. De aceea este bine „sa avem cate o zi pe luna de Casual Friday“, ne sfatuieste Balasescu.

Barfa este un debuseu pentru teama de a vorbi liber si direct. Pentru a o evita, poate ca n-ar fi rau ca in Romania sa se faca mai multa educatie civica legata de politica cotidianului. Antropologul ar propune vizionari de filme documentare, despre lucrurile care se intampla in lume si care ne afecteaza pe noi toti, dand ca exemplu faptul ca unui proiectant de masini i-ar prinde bine sa vada un film despre criza petroliera. Apoi, cuiva care lucreaza in industria procesatoare de alimente i-ar recomanda un film despre agricultura biologica.

Corolar

Trebuie spus ca barfa e o forma de socializare. Angajatii noi sunt acceptati intr-un grup din momentul in care sunt lasati sa ia parte la barfa si sa o transmita mai departe. Daca oamenii se limiteaza la a schimba informatii despre context si despre ceilalti, despre evenimentele din bransa sau din industria in care lucreaza, nimeni nu se supara. Barfind, ne punem la curent cu noutatile si ne verificam parerile, confuntandu-le cu ale celorlalti. Ne traducem astfel, ce se petrece, dar si ce se ascunde in spatele anumitor evenimente, fapte sau intamplari. Absenta canalelor formale de comunicare poate fi un motiv pentru care angajatii barfesc. Daca ei ar avea ocazia sa-si exprime mai des punctul de vedere intr-un cadru organizat (teambuildinguri, forumuri, reteaua intranet a companiei) poate ca nu ar mai simti nevoia sa barfeasca. La noi, criticile se accepta foarte greu. Orice critica referitoare la ceea ce face cineva e considerata afront. De aceea, team buildingurile in care increderea dintre oameni se consolideaza si in timpul carora se instaleaza o anumita transparenta sunt foarte importante: „Incepi sa vezi ca celalalt nu este chiar atat de incuiat, de ciudat, de retras pe cat credeai ca este.“
Sursa: George Butunoiu

Citeste mai mult...

Credite de pana la 25.000 de euro, pentru somerii care doresc infiintarea unei afaceri

Persoanele aflate in somaj sau care risca sa isi piarda locul de munca ar putea porni o afacere proprie, prin accesarea unui credit special de maxim 25.000 euro, potrivit ultimelor reglementari adoptate marti de Parlamentul European.

Parlamentul European a adoptat marti masuri legale care vizeaza ameliorarea accesului la credite pentru persoanele care si-au pierdut locul de munca sau risca sa si-l piarda si care doresc sa inceapa propria afacere.

“Programul de micro-finantare este un instrument nou, care doreste sprijinirea grupurilor vulnerabile ale societatii, a celor care sunt afectati in cea mai mare masura de criza. Oameni care risca sa isi piarda locul de munca sau care sunt deja someri vor avea mai multe dificultati decat ceilalti in a se reintegra pe piata muncii. In plus, acestia nu au acces la sistemele de credit traditionale, deoarece bancile considera ca risca imprumutand acestor oameni”, considera deputata europeana Kinga Göncz

Este vorba despre instrumentul european de microfinantare Progress, destinat sa faciliteze accesibilitatea si disponibilitatea microcreditelor pentru persoanele care doresc sa initieze sau sa dezvolte o afacere sau o micro-intreprindere, cu mai putin de 10 angajati si o cifra de afacere care nu depaseste €2 milioane, dar care intampina dificultati in accesarea creditelor conventionale. Aceste credite vor fi limitate la €25 000.

“Beneficiarii vor primi si cursuri de formare si consiliere pentru dezvoltarea unor afaceri durabile. Sper ca fondul initial va ajunge pana la 500 de milioane de euro, provenind din surse publice sau private” apreciaza deputata Kinga Göncz.

Parlamentul a fost de acord cu alocarea sumei de €100 milioane pentru acest instrument, pentru o perioada de patru ani - asa cum propusese Comisia Europeana, dar a adoptat amendamente la propunerea initiala, prin care se prevede ca acesti bani sa nu fie alocati din fondurile Programului Progress, destinat persoanelor vulnerabile. Comisia propusese ca instrumentul de microfinantare sa utilizeze fonduri din cadrul acestui program, caruia i-au fost alocate €114 milioane suplimentare, la cererea Parlamentului European.

Pentru a se asigura ca instrumentul de microfinantare poate fi deja functional la inceputul anului 2010, Parlamentul a fost de acord cu utilizarea a €25 milioane din cadrul marjelor, sume care vor fi prevazute in bugetul pentru 2010, care va fi votat joi.

Pentru restul perioadei (2011-2013), Parlamentul nu a ajuns inca la un acord cu Consiliul privind resursele alocate acestui instrument. Deputatii vor ca decizia privind finantarea instrumentului de microfinantare sa fie luata in cadrul procedurii bugetare anuale, evitandu-se astfel realocarea de fonduri din cadrul Programului Progress.

Modul de functionare

Instrumentul de microfinantare este deschis organismelor publice si private instituite in statele membre care furnizeaza microfinantare persoanelor si microintreprinderilor. Fondurile acestui instrument vor fi redirectionate catre aceste organisme in cadrul unei gestiuni comune impreuna cu grupul BEI (Banca Europeana de Investitii si Fondul European de Investitii)

Intrarea in vigoare

Instrumentul este creat pentru o perioada de 4 ani, urmand a intra in vigoare la 1 ianuarie 2010.

Sursa: avocatnet.ro

Citeste mai mult...

Cum scapi de criza? Iti faci o firma!

Criza a fost o palma grea pentru multe afaceri, mari si mici. Dar aceeasi palma i-a trimis pe multi pe calea antreprenoriatului. In cautarea stabilitatii pierdute la locul de munca, zeci de mii de romani incearca, mai mult ca oricand, sa-si valorifice la maximum abilitatile profesionale si, sub acelasi imbold care a caracterizat inceputurile capitalismului in Romania, sa dea nastere unui nou val de antreprenori.



Un sediu, cu care a venit unul dintre asociati, trei laptopuri, o imprimanta, hartie, curent electric si 200 de lei, suma minima necesara pentru capitalul social. De atat au avut nevoie Cristian Calugaru si cei doi asociati ai sai, Tudor Salcudeanu si Paul Aparaschivei, pentru a-si pune pe picioare propria firma de consultanta si marketing politic. La 24 de ani, cei trei au luat in maini fraiele unei afaceri pe o piata unde e loc de afirmare si se ruleaza multi bani. Aveau deja cativa ani de experienta, si in ciuda crizei, 2009 a venit cu multe de oferit pentru comunicatorii politici, cu cele doua randuri de alegeri: cele europarlamentare din iunie si cele prezidentiale din noiembrie.

N-au fost insa singurele motive care i-au determinat sa faca pasul cel mare. “Situatia la vechiul loc de munca a inceput sa fie din ce in ce mai intunecata, aveam de ales intre a merge sa ne angajam prin alte parti, cu plafoanele salariale si asa in pioneze din cauza crizei, sau sa incepem noi o activitate si sa stim ca muncim pentru noi. Evident, a doua varianta parea mai trandafirie”, spune Cristian Calugaru, administrator si asociat in cadrul firmei FAR Communication. Asa ca, in urma cu mai bine de o luna, Calugaru, Salcudeanu si Aparaschivei au inceput sa pregateasca actele, sa caute un nume pentru firma si sa iasa la vanatoare de clienti. Prima parte a fost destul de simpla - “am stabilit un concept grafic, ne-am facut materiale de prezentare, am stabilit principiile ce urmeaza sa ne guverneze activitatea”. Iar acum se afla in proces de largire a bazei de clienti, “lucru dificil, pentru ca vine vacanta parlamentara de vara”.

Primii au fost cei cu care mai lucrasera in trecut si care voiau sa continue colaborarea. Apoi au inceput sa caute si in alte parti. Tinta principala sunt deocamdata clientii mici, dar care pot aduce venituri constante. De altfel, deja din prima luna, cei trei asociati au castigat mai mult decat atunci cand erau angajati. E vorba inca de o firma mica, dar nu inseamna ca planurile lor nu sunt mari. “Principiul pe care mergem este sa castigam mai multi bani decat luam ca simpli angajati. Personal, plecand de la un salariu de 1.000 de euro, sper sa reusesc sa-l triplez in scurt timp si, din toamna, daca lucrurile merg bine, chiar sa angajam doi-trei oameni”, spune administratorul FAR Communication.

Acelasi principiu l-a facut si pe Lucian Barbulescu sa isi incerce norocul de mic antreprenor. Cand a decis sa-si faca propria firma, la jumatatea anului trecut, inca nu avea puse la punct toate detaliile legate de activitatea viitoare si de planurile de dezvoltare, dar stia un singur lucru: ca voia sa faca trecerea de la statutul de angajat la cel de propriul sau sef cat mai repede. “Am luat atunci in calcul ideea infiintarii unei PFA, dar cum aveam mai multe idei de afaceri pe care as fi vrut sa le pun in aplicare la un moment dat, am preferat sa merg pe varianta societatii cu raspundere limitata”, spune Barbulescu. E drept, avand in vedere planurile sale initiale, o PFA ar fi fost o alegere mult mai potrivita, mai ales ca in cazul firmei de tip SRL a avut de parcurs mai multe formalitati, costurile initiale au fost mai mari, iar sistemul de impozite si taxe este mai complex.

Pe termen lung insa, forma de PFA i-ar fi limitat dezvoltarea ulterioara, inclusiv pentru ca n-ar fi putut sa mai aiba alti angajati specializati in acelasi domeniu. Investitia initiala s-a rezumat la costurile infiintarii firmei, de aproximativ 500 de euro, insa din decembrie, cand Barbulescu a inceput sa gazduiasca un joc online de tip MMORPG denumit Mu2, impreuna cu un partener care se ocupa de suport tehnic, a urmat o noua serie de investitii. In final, suma s-a ridicat la 5.000 de euro, din care cea mai mare parte pentru licentele software aferente, iar restul pentru achizitionarea unui server. “In prima faza, asteptarile legate de incasari au fost destul de modeste, pentru ca trebuia mai intai sa ne dezvoltam si sa ne facem cunoscuti, iar recuperarea investitiei era planificata pe termen destul de lung”, spune Lucian Barbulescu.

Extinderea a venit insa de la sine, pe masura ce jocul a inceput sa fie din ce in ce mai accesat, serverul ajungand acum sa numere in mod constant cel putin 100 de jucatori online si chiar 200 in orele varf si in weekend. Si tot de la sine s-a conturat si modelul de business, atunci cand jucatorii au inceput sa fie interesati sa cumpere diferite facilitati pentru caracterele create in joc - o forma de monetizare destul de populara in cazul multor jocuri de acest gen, printre care si popularul “World of Warcraft”. In prima faza, incasarile au acoperit cu greu cheltuielile de aproximativ 250 de euro pe luna, dar incepand cu luna aprilie, cand a fost lansat un sistem de plata prin SMS, veniturile au avut un salt brusc pana la peste 1.000 de euro pe luna. “Iar pentru perioada urmatoare ma astept la o crestere de 50%”, estimeaza Barbulescu.


Tot pe online s-a axat si Auras Geambasu cand a decis sa intre pe cont propriu in afaceri. 3ner.ro, portalul de training pe care l-a lansat in urma cu circa 7 luni, a fost gandit pornind de la propriile lui necesitati. “Eram interesat de traininguri si cautam resurse pe net. Dar nu exista niciun site care sa adune la un loc toate informatiile despre trainingurile existente, furnizorii de aceste servicii ori evenimentele dedicate industriei”, explica Geambasu. In cazul lui, nu dificultatile generate de criza la locul de munca au fost motivele de la baza deciziei de a deveni freelancer - este inca student la Facultatea de Automatica si Calculatoare din Politehnica Bucuresti. Dar criza a fost argumentul principal pentru a ramane freelancer.

“O data pe luna, mama ma intreaba cand ma angajez. Iau in calcul si varianta aceasta, in ideea ca trebuie sa invat cum functioneaza afacerile mari, dar ma mai gandesc, deocamdata ma axez pe 3ner.ro.” Portalul a fost lansat in urma unei investitii de 300 de euro si dupa doua-trei luni a inceput sa aduca profit. In prezent are o medie de 300 de vizitatori pe zi, dar au fost si luni cand a avut 8.000 de vizitatori unici, raportat la 11.000 de afisari. Geambasu (24 de ani) si-a facut PFA inca de la 19 ani, cand a inceput sa faca site-uri pentru diversi clienti. Pana la lansarea 3ner.ro (si cateva luni dupa aceea) a continuat cu activitatile de web design, din care castiga si 500-600 de euro pe proiect.

Lucrurile s-au schimbat in 2009: sumele pe care clientii sunt dispusi sa le ofere pentru un site au scazut, iar unii clienti au renuntat la contractele de mentenanta. Asa ca a venit momentul ca tanarul antreprenor sa inceapa sa monetizeze portalul de traininguri. Desi nu a pus inca pe hartie forma concreta in care va face aceasta, stie cu siguranta un singur lucru: modelul sau de business nu se va baza pe publicitatea prin afisaj. A pregatit in schimb parteneriate cu principalele edituri de business si cateva companii de training, e unul dintre partenerii prezenti la majoritatea evenimentelor dedicate dezvoltarii personale si are in plan si cateva asocieri internationale in online.

Principala lui sursa de bani o reprezinta acum proiectele speciale si consultanta pe marketing online. Castigul lunar e suficient deocamdata cat sa se intretina si fara o slujba, lucru pe care il si face deja, de altfel, de vreo 4-5 ani. Astfel de afaceri, desi incep timid si au un viitor nesigur, par a fi pentru multi solutia ideala, mai ales acum, cand viata angajatilor din companii a devenit destul de grea. Sau, cel putin, grea decat in anii trecuti. “Pana acum, performanta la locul de munca insemna sa nu intarzii, sa nu faci vreo prostie majora sau sa nu lipsesti prea mult de la serviciu, desi, de fapt, acestea sunt lucruri normale. Abia acum se cere performanta adevarata”, spune Costea Dumitrescu, managing partner in cadrul firmei de training si consultanta Ascendis.

De altfel, in ultimul timp, firmele si, in general, initiativele private au devenit o modalitate de a inlocui veniturile incasate ca angajat cu altele mai mari. Cine nu se incumeta insa la o asemenea aventura are varianta unul al doilea loc de munca. Potrivit firmelor de recrutare, candidati sunt destui. Conform studiului Employers of Choice 2009, realizat de Catalyst Solutions in parteneriat cu DaedalusMildwardBrown, 70,7% dintre respondenti au raspuns cu “probabil” si “foarte probabil” cand au fost intrebati daca si-ar cauta un al doilea loc de munca, cu program redus, pentru a-si spori veniturile. “Primim zilnic e-mail-uri de la candidati care ne scriu pentru a ne cere informatii cu privire la obtinerea unui post part-time, pe langa cel full-time din prezent”, spune Laura Chilom, HR consultant la eJobs, cel mai mare site de recrutare online din Romania.

In general, solicitantii sunt persoane cu varste cuprinse intre 25 si 45 de ani, care vor sa lucreze cu jumatate de norma ca agenti de pensii private sau asigurari, colaboratori financiar-bancari, operatori de call center, web developeri sau designeri, reprezentanti de vanzari, operatori de interviu, maseuri, barmani, chelneri sau agenti de servicii de curatenie. Pentru un program de patru-cinci ore pe zi, un astfel de post poate aduce castiguri cuprinse intre 150 si 400 de euro pe luna. “Cred ca orientarea spre proiecte in afara jobului este o tendinta care preceda criza, iar mediul actual nu face decat sa-i creeze premisele pentru a deveni un fenomen”, mentioneaza Dragos Gheban, business development manager la firma de consultanta in resurse umane Catalyst Recruitment Solutions.

“Valoarea salariului, indiferent de domeniu sau de postul pe care il va ocupa angajatul, va reflecta in primul rand experienta, abilitatile socio-profesionale, eficienta si nu in ultimul rand modul cum s-a prezentat in fata angajatorului la interviu”, spun si reprezentantii site-ului de recrutare BestJobs.ro. Teoretic, abilitatile si experienta candidatilor nu s-au schimbat fata de anul trecut, dar piata s-a transformat in 2009 din una a angajatilor in una a angajatorilor, iar aceasta se transpune, de cele mai multe ori, nu doar in cerinte mai ridicate ale companiilor, ci si in salarii mai mici comparativ cu perioada precedenta. Nu e de mirare, asadar, ca posturi care pana anul trecut se ocupau pentru un salariu de minimum 1.000 de euro lunar sunt curtate astazi, poate de aceiasi candidati, si pentru 500 de euro.

Numarul solicitarilor inregistrate pe site-urile de recrutare a crescut cu nu mai putin de 261,11% in primele cinci luni ale anului fata de aceeasi perioada din 2008. Potrivit datelor furnizate de BestJobs.ro, numarul CV-urilor nou inregistrate a crescut in primele cinci luni de 1,44 ori fata de acelasi interval al anului trecut, in conditiile in care oferta de locuri de munca e oricum in scadere. Printre domeniile cel mai puternic afectate se numara in primul rand constructiile, imobiliarele si serviciile financiare, in care se recruteaza in continuare, dar mult mai putin raportat la perioada anterioara. “Nu mai avem joburi pe finante-banci”, declara Mariana Francu de la MyJob.

Gheban de la Catalyst Solutions spune insa ca nu putem vorbi de inghetarea unui anumit domeniu, “deoarece in fiecare dintre ele putem gasi macar o companie mare care recruteaza”. In acest context, nu sunt deloc rare situatiile cand multi se vad nevoiti sa se reorienteze profesional. “Nu am de gand sa renunt la domeniul tehnic, dar pentru ca acum nu gasesc nimic in domeniu, am decis ca, pentru moment, sa lucrez in consultanta financiara.

Am inteles ca aici se castiga multi bani dupa doar cateva luni.” Afirmatia, venita din partea unui absolvent al Universitatii Politehnice din Bucuresti, pare sa fie insa laitmotivul dupa care se ghideaza acum nu doar potentialii angajati, ci si antreprenorii. Potrivit datelor furnizate de Oficiul National al Registrului Comertului (ONRC), numarul intreprinderilor care au ales sa isi schimbe domeniul de activitate in ultimele 9 luni este de peste 63.000, iar cele mai multe (5.765) s-au orientat catre comert cu amanuntul.

Cat despre inmultirea firmelor nou-infiintate, datele ONRC din perioada septembrie 2008-mai 2009 indica 93.771 de companii noi, fata de 109.645 in anul precedent, adica intr-o perioada de optimism net, cand nimeni nu vorbea de criza. Cei mai multi dintre micii antreprenori sunt oameni care fie nu mai sunt multumiti de locul de munca actual, fie si-au pierdut locul de munca in urma restructurarilor din companiile unde lucrau. Mai sunt si cazuri cand noile firme sunt ale tinerilor absolventi care nu vor sa intre pe piata fortei de munca in calitate de angajati, ci de “patroni”, sau ale managerilor cu renume si experienta foarte mare, “care nu mai au cum sa avanseze pe scara ierarhica si atunci decid sa isi faca propria firma, de obicei in consultanta”, spune Emilian Duca, tax partner in cadrul firmei de consultanta fiscala BDO Conti Tax Advisors.

Nu putini sunt cei care isi infiinteaza o noua societate comerciala dupa ce inainte au mai avut firme. Aceasta se intampla fie ca efect al necesitatii sau al dorintei de dezvoltare, fie - mai frecvent in aceasta perioada - ca urmare a incercarii de a scapa de societatile neprofitabile sau grevate de debite. “Oameni care au societati ajunse in stare de insolventa isi infiinteaza firme noi, pe care preiau toate contractele avantajoase. Societatea veche e lasata sa moara, in timp ce noua societate porneste la drum fara niciun fel de datorii”, explica avocatul Daniel Cornea. Consultanta pare a fi domeniul preferat pentru cei ce isi deschid acum afaceri, in primul rand pentru ca nu necesita costuri foarte mari.


De fapt, de cele mai multe ori, costurile sunt minimale, in conditiile in care nu exista investitii in echipamente si tehnica si nici in angajati. “Nu trebuie sa ai decat un laptop, conexiune la internet si o minte limpede si agera”, sustine Cristian Calugaru. “Numarul celor ce doresc infiintarea unei societati comerciale pentru a desfasura o activitate de comert cu diverse produse, de pilda, este foarte mic, fapt explicabil prin scaderea accentuata a consumului in aceasta perioada de criza”, spune avocatul Daniel Cornea. Recordul de peste 100.000 de firme deschise anul trecut s-a datorat, conform lui Cornea, preferintei antreprenorilor respectivi pentru domeniile atunci la moda - intermedieri de credite, agentii imobiliare si societati de constructii, dar si firme de consultanta, “pentru ca exista o piata foarte mare de ”, dupa cum spune Cosmin Alexandru, fondator al companiei de training Erudio si actionar al firmei de branding Brandivia.

Cu exceptia consultantei, celelalte domenii nu mai sunt rentabile - “trei firme de intermedieri de credite pe care le-am deschis in februarie anul trecut le-am inchis anul asta”, marturiseste avocatul Cornea. Cine ar vrea acum sa castige repede niste bani, fara investitii prea mari, ar putea sa-si faca o firma specializata in restructurari, zona de consultanta care se cere cel mai mult in acest moment, sustine Cosmin Alexandru. Si alte afaceri (baruri, cafenele, pensiuni, diverse proiecte cu finantare europeana) au potential, numai ca sunt din categoria celor care cer investitii initiale niciodata neglijabile. In plus, perspectivele sunt destul de sumbre: impozitul forfetar, blocajul financiar, costurile mari ale imprumuturilor si imposibilitatea de a obtine o finantare care sa asigure depasirea acestei perioade sunt, la mijlocul lui 2009, piedici in dezvoltarea unei afaceri si motive serioase de ingrijorare pentru orice nou intreprinzator. “Ca varianta de impozitare se opteaza mai curand pentru impozitul de 3% din venit datorat de microintreprinderi”, adauga Cornea.

Daca infiintarea unei firme se face relativ repede si fara costuri prea mari, aspectele care tin de fiscalitate pun bete in roate si dau dureri de cap celor care vor sa fie propriii lor sefi. Expertii in fiscalitate spun ca introducerea impozitului forfetar, de exemplu, a fost o dovada de lipsa de fair-play economic din partea guvernantilor. “In conditii de criza, niciodata nu se inaspreste fiscalitatea, pentru ca in aceasta perioada, in mod inerent, apar pierderi care trebuie suportate impreuna de stat si investitori, asa cum in perioadele de boom economic, statul beneficiaza de o parte din profiturile investitorilor”, este de parere Emilian Duca de la BDO Conti Tax Advisors. Asa incat, daca in momentul de fata se infiinteaza aproximativ 30-40 de societati pe zi, mai mult de trei sferturi sunt firme de dimensiuni mici, cu capital social minim, fara angajati si care au ca domeniu de activitate consultanta. Numarul total ramane insa mult mai mic decat in aceeasi perioada a anului trecut, cand se infiintau, zilnic, in medie, cate 100 de societati comerciale.

Prin urmare, asa sa arate, in cazul nostru, boom-ul antreprenorial specific perioadelor de criza? “Daca analizam istoric perioadele de criza, observam ca in aceste momente se nasc foarte multe afaceri, inovatia si antreprenoriatul fiind stimulate de lipsa altor optiuni”, este de parere Dragos Gheban. “E greu totusi sa observi efectele atat de repede, deoarece este un decalaj de cateva luni intre momentul cand te hotarasti sa pornesti un business si momentul cand devine activ in piata”, continua el, adaugand ca in mediul online e de asteptat o crestere “exponentiala” a initiativelor antreprenoriale. Criza se dovedeste, intr-adevar, un bun imbold pentru clasa de mijloc, inchegata in ultimii ani, de a-si investi experienta si banii acumulati din cresterea economica.

Viitorul e insa incert. Pentru economie, categoria noilor intreprinzatori va fi un test de anduranta - cat de mult ii poate sprijini ea pe micii intreprinzatori care isi incearca acum norocul, asa cum se intampla, acum aproape 20 de ani, cu generatia care a fundamentat mediul de afaceri de acum. Intrebarea care se pune este deci nu numai cat de mult vor rezista ei, ci si ce sanse au ca din randul lor sa se dezvolte afaceri de milioane si zeci de milioane de euro, asa cum a fost cu unele dintre cele care au pornit in anii ‘90.

“Sansele sunt destul de mici, pentru ca micii intreprinzatori risca sa fie anihilati de companiile mai mari din piata, care au experienta si clienti fideli”, considera Emilian Duca. Unii isi vor confirma insa competentele, iar in functie de cat de multi vor fi ei se va putea vorbi (sau nu) de o regenerare a economiei romanesti.

Sursa: businessmagazin.ro

Citeste mai mult...

Performanţele angajaţilor, influenţate mai mult de atitudinea şefului decât de criză

Atitudinea managerilor poate influenţa negativ performanţele angajaţilor mai mult decât măsurile anticriză legate de disponibilizări şi reduceri de salarii, consideră Rareş Manolescu, senior manager în cadrul Human Invest.

titudinea managerilor poate influenţa negativ performanţele angajaţilor mai mult decât măsurile anticriză legate de disponibilizări şi reduceri de salarii, consideră Rareş Manolescu, senior manager în cadrul Human Invest.

“Un angajat, mai ales unul valoros, nu poate să facă perfomanţă dacă se simte oprimat de către şeful lui. În plus, un şef e un exemplu pentru angajaţi, orice atitudine negativă va fi preluată, măcar în parte, şi de ceilalţi”, a explicat Manolescu. Potrivit lui Manolescu, influenţa unui manager asupra bunului mers al companiei este mai puternică decât cea a unui context economic general. “Managerii fac parte dintr-o companie şi influenţează fundamental mersul acesteia. Dacă un manager, în acest context economic, nu este orientat spre optimizare, ci spre acţiuni subversive, atunci va influenţa în rău compania respectivă mai pregnant decât actuala recesiune”, consideră Manolescu.
Frica de a nu fi înlocuit de un subordonat mai bun este unul dintre motivele care-i fac pe şefi să nu fie oneşti în relaţiile cu angajaţii şi să nu-i ajute pe aceştia, potrivit lui Manolescu.

“Unii manageri, mai ales cei mai în vârstă, păstrează încă mentalităţi din perioada comunistă şi îşi tratează subordonaţii ca pe nişte simpli executanţi, fapt ce influenţează negativ mediul de lucru”, a afirmat Manolescu. Acesta a vorbit şi despre iraţionalitatea acestei frici, în condiţiile în care, în majoritatea companiilor, un bun specialist va fi promovat doar dacă are aptitudini manageriale.

Responsabilitate, comunicare şi onestitate, calităţi-cheie

Un alt factor important în formarea unui mediu de lucru pozitiv, motivant pentru angajaţii care vor să facă performanţă, este credibilitatea şefului. “Dacă un şef una spune şi alta face, îşi va pierde credibilitatea în faţa angajaţilor şi va influenţa negativ performanţa acestora. La fel şi în cazul în care nu e capabil să-şi recunoască greşeala”, a explicat Manolescu.

Un alt exemplu de atitudine negativă a managerilor care influenţează negativ performanţa angajaţilor este lipsa curajului de a cere feedback şi sfatul în diverse aspecte legate de actul de conducere. “Un şef trebuie să ştie să ceară feedback de la angajaţi şi să-i implice în actul de conducere, să-i trateze ca pe nişte parteneri. Pentru că un şef ar trebui să ştie că performanţa sa depinde de performanţa oamenilor pe care îi are în subordine”, a afirmat Manolescu.

Reprezentantul Human Invest consideră că o altă problemă a managerilor este pasarea responsabilităţii la nivelul superior de conducere. “Un manager trebuie să fie conştient de responsabilităţile sale, să ştie ce are de făcut, altfel nici angajaţii nu o să se comporte responsabil”, consideră Manolescu.

Angajaţii nemulţimiţi vor pleca primii

În actualul context economic, angajatorii au scăpat de problema fluctuaţiei de personal. Angajaţii au devenit mult mai stabili, dar, spune Mădălina Popescu, director general al Pluri Consultants România, sunt absolut demotivaţi. “Au scăzut salariile în majoritatea companiilor, se reduce gradual şi numărul posturilor care încă mai sunt necesare, pieţele se scufundă în continuare, ceea ce face ca ei să nu mai aibă nicio perspectivă pozitivă şi să se simtă în permanenţă în nesiguranţă. De unde şi demotivarea”, explică Popescu.

Această situaţie creează un cerc vicios: cu cât sunt mai demotivaţi, cu atât rezultatele lor sunt mai slabe, ceea ce îi duce mai aproape de lista neagră a persoanelor de care compania se va dispensa la următoarea reducere de personal.

“Dintr-un astfel de carusel se poate ieşi dacă managementul trece la un plan de comunicare cu angajaţii, plan care se aplică, de altfel, în orice situaţie de criză. Prin mesaje clare şi bine ţintite trimise angajaţilor succesiv pe canalele media interne (newsletter, intranet etc.), dar şi prin evenimente (workshopuri, team building etc.) se poate obţine o schimbare de percepţie şi de atitudine. Se poate chiar spera la o remotivare a angajaţilor”, precizează reprezentantul Pluri Consultants.

Atitudini pozitive pe care ar trebui să le aibă un manager:

>Responsabilitate
>Comunicare
>Onestitate
>Credibilitate
>Încredere

Sursa: standard.ro

Citeste mai mult...

Etica si pozitia manageriala

Credinta in principiile etice nu este o optiune. Indiferent de postul ocupat in cadrul unei companii sau de cum esti tu ca persoana, principiile etice trebuie sa stea la baza tuturor actiunilor tale. Mai ales cat timp ocupi o pozitie manageriala, etica de care dai dovada in relatiile interne sau in cele externe se reflecta automat in imaginea companiei al carei angajat esti. Probabil ai intalnit in activitatea ta sau in relatiile de business pe care le-ai avut situatii in care anumite persoane nu actioneaza conform cu ceea ce "predica" celorlalti - "una spune si alta face". Aflat pe o pozitie manageriala, trebuie sa constientizezi ca reprezinti un model de comportament atat pentru echipa pe care o ai in subordine, cat si pentru ceilalti colegi ai tai.  Cat de inalte sunt standardele pe care le impui depinde de cum te "conduci" pe tine insati pe baza valorilor, caracterului, integritatii si onestitatii proprii. Conduci astfel prin propriul exemplu, iar comportamentul tau trebuie sa fie acelasi cu cel pe care il soliciti celor din jurul tau. Peter Druker (1909-2005), scriitor, profesor si consultant in management, descria etica in business ca fiind "capacitatea de a te putea privi in oglinda dimineata". Conform unui celebru studiu, intitulat "It's Good Business", Robert C. Solomon si Kristine Hanson au propus opt reguli pentru gandirea si comportamentul etic. Conform studiului, iata ce trebuie sa faci: Gandeste-te la binele celor din jurul tau     Trebuie sa iei in calcul ceea ce inseamna acest "bine" pentru echipa ta, pentru colegii tai, pentru superiori dar si pentru partenerii de afaceri. Nu ii omite insa pe cei care nu sunt participanti directi la actiunile tale sau nu sunt loviti in mod direct de rezultatele actiunii tale. Mai devreme sau mai tarziu, lucrurile pot lua o alta intorsatura, neasteptata. Gandeste ca un membru al unui colectiv Intr-adevar, a fi etic este o disciplina personala, o lupta permanenta cu sine, dar asta nu presupune sa gandesti neaparat ca un individ izolat. Faci parte dintr-un colectiv si trebuie sa fi conectata la valorile si comportamentele celor din jurul tau. Da ascultare legilor si supune-te lor Conform acestei reguli, trebuie sa respectam regulile si procedurile de lucru existente in companie. Reguli ca cele privind comportamentul la birou, tinuta, programul de lucru, reguli privind fumatul si altele traseaza linia ce trebuie respectata de toti angajatii. Gandeste-te la tine si la compania ta, ca parte a intregii societati Ne referim aici la societatea de business. Asa cum spuneam, actiunile si comportamentele tale pot influenta imaginea companiei. Depinde si de tine exemplul, bun sau rau, pe care compania il da in comunitatea de business. Supune-te regulilor morale, considerandu-le ca fiind neconditionate   Respectarea regulilor moralei reprezinta temelia comportamentului tau etic. Gandeste impartial, obiectiv, neutru, dezinteresat Fiecare decizie pe care o iei iti influenteaza comportamentul in relatia cu cei din jurul tau. Fii capabil sa faci o apreciere justa, atat din punctul tau de vedere, cat si din perspectiva celorlalti. Intreaba-te ce fel de om esti Compara actiunile si comportamentul tau cu persoane asemanatoare. Esti de acord cu ele? Daca nu, de ce ai fi de acord cu tine? Respecta traditiile, obiceiurile si convingerile celorlalti Nu trebuie sa renunti la credintele/principiile tale. Trebuie doar sa acorzi respectul cuvenit principiilor celor din jurul tau, chiar daca ele difera de ale tale. Sursa: eva.ro

Citeste mai mult...

Butunoiu către manageri: Schimbaţi, schimbaţi, schimbaţi!

Firmele care promovează cât mai multe schimbări, inclusiv în organigramă - promovări, mutări laterale sau transfer de manageri - se descurcă mai bine decât restul în perioada de criză, crede George Butunoiu, unul dintre cei mai cunoscuţi headhunteri de pe piaţa locală.

Potrivit acestuia, orice schimbare are ca efect o redinamizare a activităţilor, cu condiţia să poţi ţine costurile schimbărilor sub control. "Imobilismul e mai păgubos decât nouă iniţiative riscante, din care trei ies prost, trei nu au mare efect, iar trei împing lucrurile înainte. Indiferent care sunt efectele, schimbările îi scot pe oameni din amorţeală, cel puţin pentru o vreme, şi asta e întotdeauna un lucru bun", explică Butunoiu. Acesta oferă mai multe exemple de mutări pe care managerii le pot face: schimbări de responsabilităţi între joburi, care nu schimbă titulatura jobului, schimbări temporare de joburi între angajaţi (1-3 luni), schimbări totale de joburi prin rotaţie în cadrul aceluiaşi departament sau între departamente şi chiar reamenajări de birouri sau modificări în programul de lucru. "Eu le recomand întotdeauna celor din jur să facă cât mai multe schimbări, inclusiv de manageri, fie aduşi din exterior, fie promovaţi din interior sau chiar mişcări laterale, însă risc să fiu acuzat că prin asta încerc să-mi promovez afacerea de recrutare, ca să aibă mai mult nevoie de mine", spune Butunoiu. Bogdana Bursuc, psiholog în cadrul Mind Institute, este de părere că aceste schimbări îi asigură confortul emoţional doar managerului care le produce, însă angajaţilor le creează disconfort şi panică. În perioada de criză, când oricum realitatea este impredictibilă, creşte nevoia angajaţilor de stabilitate. "Mutarea cuiva într-un alt departament va fi percepută ca pe o ameninţare - se va gândi, automat, că este primul pas către a fi dat afară", spune Bursuc.   Sursa: standard.ro

Citeste mai mult...