La Berlin, despre normalitatea uitată a vieții

De o săptămînă de cînd sînt la Berlin, descopăr că ceea ce Bucureştiul ultimilor ani m-a făcut să uit nu e doar frumuseţea vieţii, graţia, farmecul, muzicalitatea ei, ci şi strictul necesar al normalităţii, firescul, buna-cuviinţă a convieţuirii.
Berlinul e un oraş cu o abundentă vegetaţie. Nici unuia dintre administratorii lui nu i-a trecut prin cap să-şi bată joc de iarbă şi de pomi, să construiască pe socoteala spaţiilor verzi, să prefere, fără excepţie, cărămida, betonul şi sticla. Dimpotrivă. Totul e învăluit de adierea fragedă a unui oraş secund, „mai pur“, un oraş al plantelor, al miresmelor răcoroase, al păsărilor. În plin centru, te poţi trezi dimineaţa într-un paradis de cîntece, venit dinspre coroanele ample ale arborilor. Eşti într-un mare oraş european şi eşti, în acelaşi timp, într-un mare parc, într-un fragment, uşor rărit, de pădure. Respiri şi te mişti ca într-o staţiune montană. Traficul intens nu asfixiază niciodată auzul, văzul şi plămînii oamenilor. E absorbit în verdele predominant, într-o ambianţă în care „urbanitatea“ include natura şi naturaleţea. Dacă circuli prin Berlin cu maşina, descoperi (redescoperi?) civilitatea rutieră. Nu există pripă isterică, fălci încleştate, furii zoologice.
Fiecare şofer înclină să cedeze celorlalţi trecerea, se practică zîmbetul înţelegător, răbdarea, buna înţelegere. Românul constată uimit – şi adesea exasperat – că se respectă strict semnele de circulaţie. Dacă pe o anumită porţiune de stradă se cere limitarea vitezei, toţi rulează calm, încolonaţi cuminte, cu treizeci la oră. Poliţia nu are aerul încruntat al unei instanţe punitive, bicicliştii nu sînt duşmăniţi de şoferi, pietonii nu sînt somaţi, cu înjurături şi claxoane, să se grăbească. O pace civilizată e fundalul igienic al întregului oraş. Nu se strigă, nu se suduieşte, nu se proferează obscenităţi vesele.
Seara, la televiziune, euforia normalităţii regăsite continuă. Pe nici un canal nu au loc execuţii politice, în nici o emisiune politicienii nu dau de pereţi unii cu alţii. Se vorbeşte destins, cordial, eventual ironic, dar niciodată nu se ajunge la băşcălie ieftină şi trivialitate. Figuri ca Dan Diaconescu, Vadim Tudor sau Gigi Becali sînt de negîndit. De neconceput sînt şi moderatorii şi moderatoarele în plină criză de tiroidă, sau oamenii politici pendulînd între bădărănie, mediocritate ţanţoşă şi delir. Lucrurile sînt mai curînd plicticoase. Dar ce plictiseală dulce! Ce parfum de umanitate aşezată, bine-crescută, ademenitoare! Nu priveşti spre televizor dîrdîind de nervi, de exasperare, de neputinţă. Nu te duci la culcare înghiţind calmante. Vezi filme bune, spectacole de divertisment susţinute de profesionişti, emisiuni de informaţie strict expozitive, sobre, cinstite. Producătorii n-au atîta imaginaţie încît să invite la dezbaterile politice sau economice actori patetici cu aere de experţi, cîntăreţi care se joacă de-a baricada civică, scriitoraşi de mîna a doua şi gazetăraşi ameţiţi de ei înşişi. Asta se cheamă, între altele, normalitate. În ziare se scrie decent, într-o limbă îngrijită, cultivată, limpede. Forumurile care însoţesc, uneori, un articol sau altul sînt semnate cu numele întreg, au tonul unor reacţii mature, sînt la obiect, fără grosolănii de subterană, fără insulte şi ameninţări.

Nu vreau să spun că mă aflu în Paradis. Că lumea de aici se bălăceşte în rozuri blege, sau că Bucureştiul nu are şarmul lui inanalizabil... Vreau doar să spun că înainte de a fi carenţi la reformă, la Schengen, la moneda Euro, la moravurile politice, sîntem carenţi la capitolul normalitate, civilitate, bună-cuviinţă. Mai vreau să spun că orice construcţie care nu ţine cont de această carenţă, care nu încearcă să o reducă, e emfază fără substanţă, casă ridicată pe nisip.
Sursa: dilemaveche.ro

Citeste mai mult...

Hai, da-te mare!

Ma scoate din sarite defazarea. In alte cuvinte, bula temporala in care traim in Romania. Si de la care hainele pe care le purtam nu fac exceptie.

Sigur nu vei fi stiut, pana dupa citirea acestor randuri, ca, printre altele, un costum de calitate se recunoaste inclusiv dupa faptul ca nasturii de la manseta se deschid. E foarte probabil sa fi cunsoscut acest amanunt, daca ti-ai achizitionat un costum facut pe masura sau unul bespoke. Dar n-as crede.
Nu acuz, ci doar constat ca achizitionarea unui costum din gama celor indicate anterior, dat fiind bugetul de achizitie, intre 900 si 2000 de euro, in variantele lor regulare, nu sunt pe placul majoritatii buzunarelor barbatilor romani. Dar ce e viata asta, daca nu o lupta permanenta pentru mai mult si mai bine? Macar afli acum unde vrei sa ajungi.

Ce e cu acesti nasturi ce se deschid? Reprezinta atentie la detalii, manopera dedicata si individualizarea tinutei. In limbajul specific, cunoscatorii vorbesc despre surgeon cuff, cu trimitere directa la insasi ratiunea pentru care nasturii ar trebuii sa se deschida la orice manseta a unui sacou – faptul ca poti sufleca manecile, atunci cand te speli pe maini. Asemenea unui practician chirurg inaintea savarsirii operatiei.

Vorbeam de defazare. La noi, vestile ajung tarziu sau deloc. In speta, colectiile sunt cele de acum un an, curentele sunt cele trecute, tendintele ajung cu intarziere de cel putin doi ani in Romania. Si atunci ne repezim sa cumparam. Nu vreau sa divaghez, dar era necesara o introducere, spre a intelege ce urmeaza sa subliniez.
Manseta ce permite desfacerea nasturilor a trecut, in zonele civilizate, de la statutul de finete in ale vestimentatiei masculine, la stadiul de aroganta gratuita, cuplata pe alocuri cu puseuri de show-off, asa cum gemea Wall-Street-ul acum ceva vreme, dupa spusele martorilor. Orice manager “ajuns” purta nasturii mansetei desfacuti, pentru a indica privitorilor din cercul sau vizual faptul ca ce poseda nu e altceva decat un costum exclusivist, cu un pret pe masura.

Au venit apoi batranii si au temperat apele, reiterand faptul ca butonii mansetei se desfac doar la baie, in fata lavoarului, cand te speli pe maini. Nu pe strada si mai ales nu in mediul business. Ar fi o palma peste ochii privitorului cunsocator. Si, crede-ma, de la anumite sume in sus, toti sunt cunoscatori de vestimentatie in cele mai mici amanunte.
La noi, nimic. Dincolo, s-a ajuns deja la polemici pe tema, s-au intors situatiile si liniile cu susul in jos. La noi, nici n-au ajuns in marea masa, a marilor oameni de afaceri. Mai avem.
Ce denota o manseta a carui nasturi se deschid? Grija pentru tinuta si aparitia personala. Daca nu dispui de bugete semnificative, iti poti ruga croitorul sa opereze ce ai in garderoba, spre obtinerea rezultatului dorit – decuparea materialului mansetei si aducerea butonierelor la stadiul functional, nu butaforic. Te costa undeva intre 50 si 70 RON.

Daca tot ai ajuns la el, il poti ruga sa-ti scurteze manseta, pentru ca manseta camasii sa se vada elegant pe dedesubt. Stiu ca vei purta o discutie lunga cu el, care va denatura in cearta in toata regula, in care el va sustine o lungime mai mare a manecii, iar tu una mai scurta. Tine-o pe-a ta. La urma urmei, esti deja un client cunoscator. Costuri intre 80 si 120 RON.

Nu in ultimul rand, intreaba-l daca poate sa-ti tigheleze butonierele mansetei in una din culorile tale preferate: rosu, albastru, portocaliu, verde. E o operatiune migaloasa, care merita insa efortul. Efectul vizual ulterior e de milioane. Pret – minim 50 RON.

Iar daca doresti intr-adevar sa-i incerci competentele, cere-i croitorului tau sa-ti adauge mai mult de trei nasturi la manseta si sa genereze astfel o serie de patru sau cinci. Se vede altfel. Manopera – 50-80 RON.

Dupa efectuarea seriilor enumerate de operatiuni, daca e vineri si s-a sunat de iesire, iti dau voie sa desfaci nasturii de la manseta sacoului, sa arunci cravata, sa-ti pui pereche de Levi’s si sa te arunci “in lume”. Pentru un nou plus vizual lasa deschisi si nasturii de la manseta camasii. Aduci astfel cu tine nonsalanta.

Si ce daca esti un functionar sau corporatist plictisit…….plictisitor? Oricand e loc de mai bine. Nu spune nimeni sa iei acasa ariditatea comportamentala de la birou. Dar spune chinezul si indianul cel batran, de secole, ca viata e scurta si merita traita frumos. Cu nasturii desfacuti si o manseta intoarsa, viata e, parca, un pic mai plina .

Sursa: domnideromania.ro
Citeste mai mult...

10 semne ca e momentul sa-ti cauti un nou job

Oricine poate ajunge la un moment dat la un punct de rascruce in cariera sa, in care ii este foarte dificil sa isi dea seama daca necesitatile sale profesionale ar mai putea fi indeplinite de compania in care lucreaza acum sau daca e momentul sa faca un pas inainte, la alt nivel. Chiar si specialistilor le este greu sa te ajute sa lamuresti acesta dilema, insa vin in ajutorul tau cu cateva indicii, valabile cand jobul de acum "a expirat".

1.Cand jobul iti face rau fizic

Angajatii care au supravietuit reducerilor de personal s-au vazut nevoiti si accepte o dublare a volumului de munca, iar asta poate avea efecte vizibile la nivelul sanatatii.

Totul incepe cu cateva mici schimbari, cu lipsa timpului pentru masa de pranz sau pentru exercitiile fizice pentru care iti faceai timp de obicei, pana incepi sa realizezi ca nu mai ai deloc grija de tine.

Durerile cronice de spate, durerile de cap sau de stomac si insomniile sunt toate semnale de alarma ca jobul tau nu mai este potrivit pentru tine.

Tot atat de relevante sunt si weekend-urile muncite si serile in care te simti epuizat dupa fiecare zi de munca sau scaderile frecvente de productivitate, cauzate de lipsa de motivare.

Daca nu mai simti provocarea profesionala la jobul tau, lipsa de motivare te va determina sa iei decizia de a pleca, intr-un final.

2.Cand ai prea multi timpi neproductivi

Ca si excesul de stres, lipsa de stres este un semn ca lucrurile nu mai stau asa cum ar trebui.

Daca munca ta a devenit o rutina si daca nimic nu ti se mai pare interesant, este clar ca ai depasit deja un anumit nivel si ca este cazul sa cauti un job cu mai multe provocari.

Pe de alta parte, daca realizezi ca ai prea multi timpi morti pentru ca nu ai sarcini de indeplinit, s-ar putea ca organizatia sa iti transmita subtil mesajulca nu mai are nevoie de serviciile tale.

3.Cand simti ca nu mai dobandesti noi aptitudini

Studiile au aratat ca lipsa posibilitatilor de a avansa in cariera reprezinta principalul motiv pentru care angajatii isi cauta activ un nou loc de munca.

Daca realizezi ca nu mai dobandesti noi aptitudini sau ca nu mai primesti sarcini care sa te ajute sa te dezvolti, poate ca este momentul sa cauti dezvoltarea profesionala in alta parte.

4.Cand promovarea a fost oferita altcuiva, din nou

Daca ai fost trecut cu vederea pentru promovarea pe care o meriti, atunci ai in fata cea mai clara dovada ca este momentul sa pleci.

Un indiciu si mai usor de recunoscut este atunci cand un subordonat este promovat in locul tau, iar in acest moment decizia de a pleca nu mai poate fi pusa la indoiala.

5.Cand bugetul tau a fost realocat

Schimbarea este inevitabila, insa in momentul in care schimbarile organizationale apar fara sa te includa si pe tine, este momentul sa mergi mai departe.

Daca bugetul tau operational sau oamenii pe care ii aveai in subordine au fost realocati sau eliminati, acesta este un semn clar ca departamentul tau nu este o prioritate.

Cauta raspunsuri la toate intrebarile tale, iar daca ele nu sunt pe placul tau, este momentul sa pleci.

6.Cand realizarile trec neobservate

Daca organizatia are rezultate financiare bune, insa tu nu primesti recunostinta pe care o meriti, fie sub forma financiara sau oricare alta forma, e momentul sa reevaluezi situatia ta.

Printre semnalele de alarma in aceste cazuri se numara si lipsa aprecierilor pentru un lucru bine facut, promovarea oferita altcuiva, respingerea cerererii de marire de salariu binemeritata si lipsa diferitelor sarcini care te-ar ajuta sa demonstrezi ca poti mai mult si sa evoluezi.

7.Cand muncesti mai mult decat esti recompensat

In momentul in care contributia pe care o aduci companiei a depasit veniturile salariale pe care le obtii, iti poti da seama ca munca ta nu este apreciata la adevarata valoare.

Acesta este inca un exemplu de moment potrivit sa cauti un job cu un venit mai mare, in alta parte.

8.Cand ramai fara nicio urma de entuziasm

Cariera ta poate fi afectata daca alegi sa stagnezi intr-un job care nu iti mai trezeste nici cea mai mica urma de entuziasm.

9.Cand compania incepe sa dea semne de declin

Zvonurile care apar, amanarea repetata a angajarilor promise si vestile proaste care nu inceteaza, toate acestea iti indica situatia grava in care se afla compania si reprezinta un motiv suficient de puternic pentru a lua in considerare ideea de a-ti cauta un alt loc de munca.

10.Cand valorile tale nu mai sunt aceleasi cu cele ale companiei

In momentul in care iti dai seama ca principiile si misiunea culturii corporative nu se mai afla in aceeasi directie cu valorile tale personale, s-ar putea sa fi sosit momentul pentru o schimbare profesionala in viata ta.

Daca nu mai crezi in ceea ce faci, cauta-ti un job cu insemnatate pentru tine.

Sursa: bloombiz.ro
Citeste mai mult...

TINUTA PROFESIONALA - SACRIFICIU SAU ATUU?

Importanta si nevoia adoptarii unei tinute conforme cu mediul si pozitia pe care un profesionist o ocupa este tot mai discutata si controversata in zilele noastre. De ce acum mai mult decat altadata? Poate pentru ca traim in era vitezei si sunt foarte putini aceeia care isi mai iau din timpul lor sa le explice celor mai tineri ca aparentele conteaza si pentru ca daca vrei sa te faci ascultat si crezut, ceea ce spui trebuie sa fie sustinut intocmai de ceea ce se vede. Altfel spus, aspectul trebuie sa reflecte coerenta si corectitudinea mesajului profesional transmis.

O companie care se respecta isi respecta clientii, dar si angajatii in egala masura. Astfel, asa cum asteapta ca fiecare client care-i trece pragul sa-i transmita sentimentul de incredere, sa fie credibil, asa si clientii se asteapta ca reprezentantul companiei cu care urmeaza sa se intalneasca sa se ridice la nivel asteptarilor pe care compania l-a setat prin reputatia pe care o are si prin campaniile de comunicare pe care le desfasoara. Cu cat mai mare si mai reputabila este compania, cu atat mai mari sunt asteptarile pe care clientii sau potentialii parteneri de afaceri le au in ceea ce-i priveste pe reprezentantii companiei respective. Iar acest fenomen este valabil indiferent de domeniul de activitate, pozitie ocupata sau dimensiune a business-ului.

Exceptiile nu sunt nici exemple de dat si nici de urmat! Nu va lasati pacaliti de faptul ca exista cativa oameni de afaceri, femei sau barbati, care au ajuns in topul piramidei si care-si permit o imagine mai relaxata. In primul rand, ceea ce vedem noi este imaginea pe care o transmit public, catre cei care cumpara produsul sau serviciul si cu care trebuie sa conecteze, fata de care trebuie sa para apropiati. Cum se prezinta ei in intalnirile de afaceri, noi nu-i vedem, dar stim ca o fac cu succes. Pe de alta parte, pozitia pe care o detin in masinaria economica internationala le permite sa aiba o imagine mai relaxata. Dar pana sa ajunga la nivelul la care sunt astazi, imaginea lor a fost cu totul alta si foarte putin facuta public. Mai exista si elementul de excentricitate pe care aceste exceptii si-l permit, ba chiar unora le este si le-a fost necesar pentru a atrage atentia si pe care l-au exploatat la maximum, cu mare succes. Sunt oameni de afaceri desavarsiti, dar nu sunt neaparat si exemple de urmat in ceea ce priveste imaginea profesionala pe care o prezinta.

Cu totii ne dorim sa ascendem cat mai sus in cariera, dar pana acolo drumul este anevoios si presupune „sacrificii”. Tinuta profesionala este unul dintre aceste sacrificii, pentru unii dintre noi, dar este un sacrificiu care merita facut!

Citeste mai mult...

Din nou despre MBA-uri

Curiozitati de jurnalist: Inainte de criza financiara, care era diferenta salariala dintre un angajat cu MBA si unul fara, in conditiile in care ambii ocupau aceeasi pozitie in cadrul aceleiasi companii?Ce s-a intamplat in timpul recesiunii cu aceasta diferenta? Cum estimati ca vor evolua salariile aangajatilor cu astfel de studii in aacest an? De ce? Cu cat la suta poate contribui un astfel de program la salariul absolventului cursurilor? Mai face un MBA diferenta pe piata muncii in perioada aceasta? De ce? In ce masura mai sunt companiile dispuse sa asculte si sa aplice strategiile creionate de absolventii programelor de MBA, avand in vedere numarul mare al acestora? Considerati ca absolventii programelor de tip MBA au fost “tratati preferential” de-a lungul crizei financiare, sau au primit un dus mai rece decat restul angajatilor? Cu cat poate creste salariul unui angajat care are o astfel de diploma?

GB: Draga Ovidiu, am avut multe discutii pe aceasta tema de-a lungul timpului. In cazul posturilor de conducere, aceste diplome (si studiile, la modul general) nu au aproape nicio relevanta in decizia de angajare. In cei 20 de ani de cand facem recrutari pentru astfel de posturi de conducere, niciodata, dar absolut niciodata o astfel de diploma nu a contat in vreun fel. Poate ca subconstient o fi avut vreo influenta asupra angajatorului, insa asta nu ne-a comunicat si noua… Mai mult, nu imi aduc aminte ca vreodata in cei 20 de ani de head-hunting o astfel de conditie sa fi fost inclusa in cerintele obligatorii. Asta nu inseamna ca nu e bun un astfel de MBA! La modul general, orice e legat de dezvoltarea intelectuala a cuiva ii poate aduce un castig, fie direct (asa cum spera cei mai multi), fie indirect (te fac sa fii mai sigur pe tine si asta ii face si pe ceilalti sa creada ca esti mai bun, iti faci tot felul de relatii etc. etc. etc.), asa ca e bine sa faca lucrurile astea, daca are ocazia. Ce pun eu uneori in discutie e costul unei astfel de diplome si raportul “castig/ costuri”, la urma urmei. Sigur, daca gasesti o firma fraiera care sa-ti plateasca asa ceva, ar fi idiot sa nu profiti la maximum. Insa cei care isi vand casa sau masina (si care ajung uneori si la divort din cauza asta) ca sa-si plateasca o astfel de diploma, acestia, deci, imi ridica un mare semn de intrebare si ii privesc cu mai multa suspiciune decat pe cei care isi folosesc “economiile de-o viata” intr-un mod pe care eu il socotesc mai inteligent.

In general, studiile conteaza cu atat mai mult in decizia de angajare cu cat omul in cauza e mai tanar si mai la inceput de cariera. Daca pentru un tanar absolvent adesea studiile conteaza cu peste 50% in decizia de angajare, acest procentaj scade sensibil in cazul pozitiilor de middle management, ca sa ajunga la 0 (sau pe aproape) in cazul posturilor de top management si pentru oameni de peste 35 de ani.

Sper sa iti foloseasca la ceva parerea mea (care se bazeaza pe 20 de ani de observatii si pe mii de cazuri analizate indeaproape, totusi).

Sursa:georgebutunoiu.ro
Citeste mai mult...

7 pasi pentru o voce credibila

Oamenii au grija la mesajele verbale pe care le concep, fara a mai fi atenti la modul in care o spun. Dar in comunicare este important nu doar ceea ce spui ci si modul in care folosesti sunetele. Pentru ca ascultatorii isi construiesc o imagine despre vorbitor auzindu-i cuvintele si ajung chiar sa ii evalueze sinceritatea si credibilitatea pe baza vocii acestuia.
De aceea trebuie sa intelegem ca vocea este mai mult decat ne-am obisnuit. Vocea vorbitorului poate sa transmita mesaje puternice catre ascultatori. Ii poate face sa fie atenti, sa asculte si sa duca la indeplinire ceea ce li se spune. Cu ajutorul vocii se poate certa, ironiza, aprecia si admonesta interlocutorul. Limitele vocii sunt date de modul in care stim sa o utilizam si de atentia pe care i-o dam. Iata cateva metode pentru a putea sa iti gestionezi cu mai mare usurinta modul de utilizare a vocii.

1. Stai drept! Cand stai drept, cutia toracica poate sa isi foloseasca la maxim capacitatea. De ea depinde in mare parte forta vocii. Acest lucru iti va permite sa vorbesti mai mult fara sa faci pauze exact in mijlocul propozitiei sau a unui cuvânt important si nu va da impresia interlocutorului ca alergi la o cursa de semi-fond.

2. Ajusteaza-ti volumul vocii in functie de circumstante. Vorbeste suficient de tare incat sa te auda toata lumea, dar nu tipa daca ai un singur interlocutor langa tine. Modificarea volumului in timpul vorbirii mentine atentia celorlalti. Pont: coboara vocea cand te pregatesti sa iti exprimi un punct de vedere important si ridic-o gradual pentru a prezenta concluzia pe tonul cel mai ridicat!

3. Redefineste-ti tonul vocii! Controleaza-ti vocea, astfel incat, de exemplu, cand pui o intrebare finalul sa fie pe un ton mai inalt, iar atunci cand afirmi ceva tonul final sa fie unul coborat. Cei care fac afirmatii si le incheie pe un ton specific intrebarilor dau afirmatiilor lor o nuanta de ambiguitate care trebuie evitata. Tonul cel mai potrivit pentru a fi convingator este unul jos, care exprima calm si autoritate. Tonurile inalte, stridente, imbufnate sunt neconvingatoare si sfarsesc prin a fi ignorate.

4. Schimba ritmul vorbirii! Pentru a atrage atentia asupra unor elemente importante din mesaj poti schimba ritmul vorbirii, alternand de la repede la mai incet sau invers. In acelasi timp, ai grija sa nu vorbesti mai repede decat sunt obisnuiti interlocutorii pentru ca nu te vor putea urmari si nici mai rar, pentru ca isi vor pierde interesul fata de ceea ce le spui.

5. Accentueaza cuvintele importante! In cursul rosteste mai apasat cuvintele sau silabele care ti se par importante prin sensul pe care il dau mesajului. Accentul poate sa mute atentia interlocutorilor la ceea ce consideri esential in ceea ce spui.

6. Foloseste combinatiile vocale! In timp, poti incerca sa folosesti toate aceste elemente la un loc, pentru a obtine efect maxim. Poti combina un volum redus cu un ritm normal si un ton cald pentru a transmite siguranta si sinceritate sau un volum ridicat cu un ritm rapid si un ton inalt pentru a trasmite semnale negative si agresive.

7. Fii atent la pauze! Poti folosi pauzele in vorbire pentru a da un efect mai mare mesajului sau pentru a putea sa respiri. Nu respira in mijlocul cuvantului sau al propozitiei. Respira la finalul propozitiei sau al frazei si cauta sa o faci discret, fara ca interlocutorul sa auda. Pentru asta e bine sa exersezi respiratia controlata pana ajungi sa respiri automat la momentul potrivit.

Controlul vocii este esential pentru a putea construi mesaje convingatoare. Asa cum oamenii ne analizeaza credibilitatea prin gesturile pe care le facem, asa ne si vad prin sunetele cu care ne transmitem mesajele. Cu cat vom putea sa le controlam mai bine, cu atat mesajele noastre vor fi mai agreabile si mai usor de urmarit si acceptat de catre interlocutori. 

Sursa: askmen.ro
Citeste mai mult...

Culmea eficienţei în recrutare: în call-centere se organizează câte 50 de interviuri de angajare în acelaşi timp

Joburile în call-centere, singurele în care studenţii fără experienţă sunt acceptaţi fără să dea prea multe explicaţii, au devenit o adevărată povară pentru recruiteri, care se văd nevoiţi să cheme câte 150 de candidaţi într-o singură zi la interviul de angajare, din care să angajeze numai 10 până la final. De partea cealaltă, tinerii care trec printr-o astfel de experienţă şi nu sunt angajaţi refuză să meargă la alte interviuri, pentru că "nu ştiu dacă mai are rost".


În România lucrează aproximativ 15.000 de tineri în call-centere, potrivit estimărilor firmelor care activează în domeniu, aceste companii fiind printre singurele care au anunţat că fac angajări masive în ultimul an, pe lângă cele de outsourcing şi IT.
Profilul candidaţilor căutaţi pentru un astfel de job este poate cel mai puţin specializat, având în vedere că se cere cunoaşterea unei limbi străine (dar nu întotdeauna obligatorie) şi abilitatea de a folosi calculatorul (noţiunile elementare, cum ar fi folosirea bazelor de date în Excel). Salariile oferite sunt mici, încep de la 100 de euro pentru un program de lucru part-time, dar studenţii sunt mulţumiţi pentru că măcar îşi pot stabili singuri programul de lucru.

"Din 150 de tineri chemaţi la interviu, a doua zi se prezintă numai 50 de candidaţi, iar dintre aceştia sunt angajaţi doar 10. Dacă anul trecut rata de prezentare la interviu era de 50%, acum a scăzut la 30%, pentru că sunt mai multe joburi disponibile pentru studenţi", spune Simona Nicolaescu, managerul de resurse umane al firmei de call-center Linea Direct Communications, care caută în prezent 150 de tineri pentru poziţii de call-center în domeniul vânzărilor prin telefon. Pentru joburile de vânzări prin telefon, salariul net pentru un program part-time este de 100- 150 de euro pe lună, la care se adaugă bonusurile, care pot dubla salariul.

"Candidaţii stau câte 4-5 ore la interviu, dar află la final dacă au fost sau nu angajaţi. În prima oră, li se prezintă profilul companiei şi al candidatului căutat, apoi au o probă practică - telefonică-, după care urmează o testare prin care demonstrează că ştiu să folosească calculatorul", a mai spus Nicolaescu.

Iuliana B., 23 de ani, absolventă a Facultăţii de Litere (specializarea engleză- spaniolă), a încercat să se angajeze în ultima lună ca operator call-center şi a fost la două interviuri de angajare.

"La unul dintre ele ni s-a povestit că trebuie să vindem produse cosmetice clienţilor din Spania, după care am dat un test scris de limbă, în care se verficau noţiuni de gramatică, de vocabular şi de semantică. Eram 20 în aceeaşi sală şi nu toţi erau testaţi pentru limba spaniolă. Mi s-a spus că am fost ok şi că ar trebui să încep lucrul peste 2 luni, când încep şi ei proiectul. Ieri am primit un telefon pentru un nou interviu, însă nu ştiu dacă are rost să mă mai duc, poate e la fel ca aici", a spus Iuliana, care a spus că îşi doreşte doar să capete puţină experienţă de lucru, pentru ca apoi să se angajeze mai uşor în alte domenii.

Mai mult, unii recruiteri nici nu-i mai sună pe candidaţi pentru a-i chema la interviu, ci le trimit câte un e-mail - care nu este deloc personalizat- prin care îi anunţă că se pot prezenta în zile diferite la interviu.

"Bună ziua, în urma vizionării C.V.-ului dvs. dorim să vă invităm luni 21.02.2011 şi/sau marţi- 22.02.2011 între orele 17.00 şi 18.00 la interviu. Îmi cer scuze că nu v-am contactat prin telefon, dar timpul nu-mi permite. Mulţumim şi vă aşteptăm în vederea interviului", aşa arată e-mailul fără semnătură care este trimis zilnic câtorva sute de studenţi care aplică online pentru un job.

Majoritatea studenţilor îşi dau demisia după şase luni

Angajaţii din call-centere nu au voie să întârzie (în caz contrar sunt sancţionaţi), nu au voie să-şi ia pauze decât la anumite intervale de timp, uneori lucrează şi în weekend, munca lor este mereu măsurată şi angajaţii trebuie să fie politicoşi în permanenţă- aceste condiţii îi fac chiar şi pe cei mai energici tineri să-şi piardă răbdarea şi dorinţa de a mai munci. Se poate face însă carieră dintr-un job de operator call-center?

"În niciun caz nu mă văd ieşind la pensie din call-center, oamenii cu care intru în contact sunt destul de dificili. Vreau să lucrez până se termină criza, îmi place că programul este flexibil şi că mi

s-au promis creşteri salariale peste câteva luni. Nevoia de bani este singurul motiv pentru care am acceptat jobul", susţine Anda, 22 de ani, care în prezent este studentă în anul I la un masterat de comunicare. Ea s-a angajat în urmă cu trei luni şi câştigă un salariu net de 170 de euro, la care se adaugă bonurile de masă.

Însă salariile în call-centere, pentru un program de lucru full-time, pot ajunge până la 800 de euro net cu tot cu bonusuri, fie din vânzări, fie datorită limbilor străine cunoscute. Cu cât limbile străine cunoscute de angajat sunt mai "exotice", cu atât nivelul salarial creşte. Însă acest lucru nu-i motivează pe tineri să-şi construiască o carieră pentru o viaţă într-un call-center. "În general, studenţii pleacă după ce lucrează şase luni, însă unii au şi şansa de a promova, dat fiind faptul că managerii echipelor din call-centere au vârsta cuprinsă între 23 şi 24 de ani. Dorinţa studenţilor care vin să se angajeze e să capete experienţă, pentru că majoritatea celor care vin nu au mai lucrat niciodată", a mai spus managerul de resurse umane al Linea Direct Communications.

Laura M., 25 de ani, a lucrat ca operator call-center la o firmă din domeniul telecom pentru o perioadă de un an. Ea avea un program de lucru de şase ore, cu o singură pauză de 15 minute. "Mi-am dat demisia, chiar dacă mi s-a oferit o promovare. Am refuzat promovarea pentru că ar fi trebuit să lucrez tot în call-center şi nu am mai rezistat după atâta timp în care oamenii îmi vorbeau urât şi eu nu aveam voie să le închid telefonul", a spus Laura, care în prezent lucrează ca psiholog.

Până la 2.000 de candidaţi pe job

În prezent, din cele peste 13.600 de joburi disponibile pe site-ul de recrutare Ejobs, cel puţin 1.000 sunt în domeniul call-center, printre companiile care fac angajări în acest domeniu aflându-se, pe lângă Linea Direct Communcations, firmele Computer Generated Solutions, Callpoint New Europe, Sykes, ING Asigurări (Cluj), XL World sau Evalueserve.

"Numărul aplicaţiilor trimise pentru un astfel de job este cuprins între 500 şi 2.000 de CV-uri depuse pentru o singură poziţie şi variază în funcţie de responsabilităţile jobului, oraşul în care urmează să se desfăşoare activitatea, importanţa companiei pe piaţă sau limbile străine cunoscute", susţine Laura Chilom, HR Consultant în cadrul Ejobs.

În prezent, pe piaţa locală există cel puţin 200 de call-centere, din care aproximativ 60% sunt numai departamente interne ale unor companii din telecom sau bănci, în industrii cu un număr mare de clienţi, care au nevoie de activităţi de suport.
Sursa: zf.ro

Citeste mai mult...