Hanul cu tei .:. Un blog de gestiune a carierei

Sporeste-ti productivitatea in mod creativ

2012-01-21T13:20:00.000-08:00

In loc de rezolutii pentru noul an, bun venit 2012, eu votez ca de data aceasta chiar sa faci ceva, sa aduci o schimbare in rutina zilelor de iarna. Pentru ca cel mai productivi suntem atunci cand ne este sporita creativitatea, propun sa trecem in revista cateva idei pe care oamenii constiinciosi le pun in aplicare ca sa duca la bun sfarsit sarcinile zilei.

Mai mult ca sigur nu vei recunoaste, insa adori lucrurile care iti distrag atentia, fie acasa, fie la munca. Facebook, Twitter, LinkedIn, site-uri cu stiri si barfe, conversatia de alaturi, zgomotul televizorului din apartamentul de langa, toate transmit creierului si intregului corp o "injectie cu dopamina".

Vrei sa devi mai productiv si mai atent? Nu exista secrete, insa primul lucru pe care il poti face, este sa indepartezi degetul de butonul "refresh". Stiu ca stii despre ce vorbesc. Apoi incearca sa faci un singur lucru deodata. Degeaba se spune ca oamenii productivi sunt buni la "multitasking", daca doua din trei sarcini inseamna activitati ce distrag atentia.

Nimic nu este usor, insa nimic nu este imposibil daca stii sa iti valorifici timpul.

Sapte sfaturi pentru a spori productivitatea in mod creativ

Incepe invers, de la teluri la planul de aplicare si aplicarea in sine - Sa scrii pe lista cu ce trebuie sa faci, "lanseaza site-ul companiei", este calea sigura catre esec. Incearca sa imparti acest tel pe principiul "step by step" si taie fiecare pas odata ce a fost pus in aplicare. Bafta!
Inceteaza sa faci mai multe lucruri in acelasi timp - Nu serios, inceteaza, cu cine crezi ca vorbesc aici? Sa schimbi intre a citi, a scrie si a vedea un film nu este pentru toata lumea. Daca schimbi activitatile de mai multe ori pe zi o sa fii agitat si obosit in acelasi timp. Unele studii arata chiar ca atunci cand atentia iti este distribuita inutil, IQ-ul tau poate scadea (mai mult la barbati decat la femei, m-am gandit ca poate vrei sa stii).
Elimina lucrurile care iti distrag atentia cu cea mai mare strictete - Incuie-ti usa, pune un mesaj sa nu fii deranjat, inchide-ti telefonul, nu trimite mesaje sau email-uri atunci cand, de exemplu, scrii ceva. In plus, daca vrei sa incerci ceva cu adevarat strict, cand trebuie sa creezi, cel mai bine iti dezactivezi conexiunea la internet daca nu ai nevoie de ea. Distribuie-ti toata atentia unui singur lucru si vei avea de castigat la capitolul productivitate.
Citeste email-urile la ore fixe - Multe persoane isi lasa o fereastra deschisa cu contul de email si din cand in cand, atunci cand nu vede nimic nou, chiar se ataseaza de butonul "refresh". Nu este bine si nici sanatos pentru psihic. Alege-ti doua-trei ore pe zi cand sa faci acest lucru (dimineata, dupa pranz si seara) si dedica-te complet.

Foloseste-te de telefon - Email-ul nu este facut pentru conversatii sau nu era la inceputuri. Nu da "reply" de mai mult de trei ori cand ai posibilitatea sa suni si sa rezolvi totul intr-un minut.
Stabileste-ti singur programul zilnic - Nu lasa pe altcineva sa iti programeze ziua, de exemplu: cand te trezesti, nu te duce prima data sa iti verifici email-urile pentru ca mai mult ca sigur o sa incepi sa te panichezi ca nu iti ajunge ziua pentru cate sarcini trebuie sa executi. Trezeste-te linistit, bea apa sa te hidratezi, mananca un mic dejun consistent si dupa stabileste-ti telurile zilei. Spor!
Lucreaza cu scurte pauze dupa fiecare 90 de minute - Creierul tau consuma multa glucoza, iar dupa activitati intense ai nevoie de pauza, mai ales ca aceasta se consuma intre 60 si 90 de minute. Corpul singur iti spune ca ai nevoie sa te "reincarci" productiv: ridica-ti trupul mladios de pe scaun, plimba-te, rontaie ceva sau bea ceva dulce.

Sursa: inc.com

Costume office pentru femei - Galerie foto

2012-01-18T19:05:00.000-08:00

"Degetele care întorc ceasul" - articol New York Times despre un ceasorincar român, legendă vie a New York-ului

2012-01-17T12:17:00.000-08:00

A purta ceas la mână poate fi un anacronism în ziua de azi. Ai nevoie să ştii cât este ceasul? Te uiţi la telefon.

Dar încă mai sunt destul de mulţi oameni care preferă să privească limbile care arată către cifrele înscrise pe un cadran sub care un mecanism extrem de complicat bate delicat precum inima unei mici păsări colibri.

Pentru ei, şi în special pentru cei care trebuie să îşi repare bijuteriile precum Rolex sau Patek Philippe, există atelierul meticulos aranjat al lui Dimitrie Vicovanu din cartierul diamantelor din Manhattan.
Domnul Vicovanu, ceasornicarul român în vârstă de 73 , este un gentleman din Lumea Veche care a intrat în breasla ceasornicarilor târziu, dar care nu doar repară ceasuri, ci le şi restaurează.

El se asigură că geamul de cristal, cadranul, carcasa, rotiţele, arcurile şi pinioanele din interior sunt înlocuite cu piese originale, iar dacă nu mai pot fi găsite sunt făcute de mână, lipite sau construite astfel încât să arate identic cu originalul. Un ceas de marcă poate avea până la 400 de piese, iar repararea acestora este foarte dificilă. "Mecanismul unui ceas are 12 dimensiuni şi dacă una este pusă greşit atunci nu se va potrivi", spune românul Vicovanu.

Itzhak Perlman şi Bill Cosby şi-au dus ceasurile de epocă la Vicovanu, putem spune un adevărat chirurg. Când văduva uneia dintre cele 27 de persoane ucise într-un accident de avion din 1992 ce a avut loc în Flushing Bay, lângă aeroportul La Guardia, i-a dat ceasul din aur plin de apă Omega al soţului decedat, Vicovanu a reuşit să îl facă din nou să funcţioneze.

Chiar şi alţi ceasornicari îl consultă căutând fie piese greu de găsit sau un simplu sfat. Iar atunci când Sotheby's a vrut să repare un ceas de aur Patek Philippe din anii '30 ce nu a mai funcţionat de zeci de ani, l-au sunat pe Vicovanu.

"Unii ceasornicari sunt măcelari", spune John Reardon, directorul diviziei de ceasuri de la Sotheby's. "Fac ceasurile să valoreze mai puţini bani".

Sotheby's scoate la licitaţie peste 600 de ceasuri pe an, unele costând milioane de dolari. "Dacă avem un ceas cu probleme", spune Reardon, "Dimitrie este prima persoană pe care o luăm în calcul. Există o mică dar entuziastă subcultură a colecţionarilor şi clienţilor care cumpără şi vând ceasuri din pasiune şi care apreciază operele de artă ale micromecanicii. Ei au nevoie de ceasornicari talentaţi pentru a-şi conserva colecţiile".

New Yorkul are nenumăraţi ceasornicari, dar numai câţiva pot face un ceas vechi să arate şi să funcţioneze ca şi cum ar fi nou. Printre secretele lui Vicovanu se numără o carte cu 14.000 de funcţii ale pieselor pe care a cumpărat-o acum un deceniu de la un bijutier ai cărui clienţi din timpul Marii Recesiuni dezasamblau ceasurile pentru a scoate aurul din el şi a-l vinde pentru a face rost de bani. Un alt bun de preţ: ochiul ager. "Nimeni nu poate lucra toată ziua folosind lupa", spune Vicovanu. "Te doare capul".

Reprararea ceasurilor a devenit un hobby al lui Vicovanu încă din anii adolescenţei, atunci când era încă în România. El era curios cum funcţiona ceasul de masă al bunicului său şi se întreba dacă îl poate desface. Deşi mulţi tineri au aceeaşi tendinţă, Vicovanu a reuşit să îl monteze la loc. Mai târziu a reparat ceasuri pentru colegii şi profesorii de la facultate, hobby-ul ajutându-l să îşi plătească studiile.

Cariera şi-a început-o în arheologie ca restaurator, orice de la vase de lut de acum 2.000 de ani la decoraţiuni antice, la un complex muzeal din Iaşi. El a învăţat să restaureze ceasuri de epocă din ordinul guvernului comunist al lui Nicolae Ceauşescu, care l-a trimis la Lausanne, Elveţia, la studii. Nu s-a mai întors în România, plecând în 1977 şi reuşind să îşi ia şi fiica Daniela.Ei au imigrat în SUA în 1979, fiind urmaţi de soţia sa la doi ani după. Soţia a murit anul trecut.

Vicovanu poate schimba şi o baterie a unui ceas Longines de serie. Dar majoritatea oamenilor îl caută pentru că reparaţiile făcute de producătorul ceasului sunt scumpe şi pot dura luni întregi. Vicovanu cere 175 de dolari pentru o simplă curăţare, în timp ce reparaţiile complicate ce necesită desfacerea mecanismului costă până la 2.000 de dolari.

Atelierul său de pe strada 47, aflat printre magazine de coliere, brăţări şi cercei de diamante, vinde şi ceasuri vechi, o afacere numită Master of Time de care se ocupă Daniela. Vicovanu repară ceasuri cel mai des în atelierul din Queens. Acolo, 20.000 de piese sunt organizate şi etichetate în dulapuri cu multe sertare.

Atât la magazin, cât şi la atelier el are un set de instrumente de lucru fine - pile acoperite cu praf de diamant, şurubelniţe cu capete extrem de mici, un mic ferăstrău de diamant - şi uleiuri şi vaseline diferite pe care le aplică cu un ac. Pentru a confirma că ceasul funcţionează corect, o maşinărie face echivalentul unei electrocardiograme, înscriind pe hârtie bătăile mecanismului.

"Orice ceas trebuie să fie curăţat şi uns după câţiva ani pentru că altfel nu va mai funcţiona bine", spune Vicovanu. Cauza: uleiul devine ca un lipici.

Este ceva special pentru Vicovanu când este rugat să meargă la Sotheby's pentru a analiza, să spunem un ceas de aur Cartier din 1885 pe care nu l-a mai deschis nimeni (el a descoperit cheia, un şurub aflat sub un ornament de aur). Dar el are şi motive de nemulţumire. Ceasurile din ziua de azi, se plânge el, sunt magnetizate şi uneori sunt stricate de aparatele cu raze X din aeroporturi.

Ceasul său este un Bulova Accutron din 1969, în valoare de 400 de dolari, cu care se laudă pentru că nu este afectat de gravitaţie. "Trebuie să pun ora exactă atunci când dau înapoi un ceas", spune el.

Vitrina magazinului său are câteva ceasuri speciale, precum un Patek Philippe din 1917 făcut special pentru şoferi şi care are ora 12 în poziţia orei 3 pe un ceas obişnuit, fiind mai uşor de văzut atunci când mâinile sunt pe volan. Mai este şi un ceas de buzunar Tiffany din 1934 din aur de 18 karate ce poate fi folosit pe întuneric pentru că semnalizează orele şi minutele cu ajutorul unui gong. Cel mai scump ceas este un Patek Philippe din platină din 1966 ce valorează 19.000 de dolari.

"Este o investiţie", spune el. "Valoarea îi va creşte în timp".

Iar pentru afacerea sa, bineînţeles, timpul este esenţial.

Sursa: New York Times

7 paşi pentru a puncta într-o economie dificilă

2012-01-06T12:56:00.000-08:00

Starea economiei de astăzi este cu siguranţă nu prea bună, dar s-ar putea să te obişnuieşti cu ea. Unii experţi cred financiar procesul de reechilibrare prin care trecem în prezent ar putea dura un deceniu sau chiar două, în care ratele de dobândă vor fi foarte mici în anii ce vor veni.
Afacerile se vor face în continuare şi în aceste condiţii, iar cele mai multe companii de succes vor prospera ca şi până acum. În condiţiile economice actuale transformarea unui client potenţial în unul care spune "da" produsului sau serviciului care i-se oferă, atunci când situaţia lui economică s-a deteriorat atât de mult, solicit multă abilitate şi un efort de vânzare bine targetat. Dacă activaţi în domeniul afacerilor cu clienţi retail, mai jos aveţi şapte sugestii pentru îmbunătăţirea şanselor competitive:

1.Nu te arunca pentru a câştiga totul de la început.
Când încerci să câştigi un potenţial client nou, mulţumeşte-te cu un telefon la început, şi apoi încearcă să găseşti un motiv pentru o întâlnire faţă-în-faţă. Apoi, un alt pas.şi încă unul. O economie aflată în recesiune face încredere mai importantă decât oricând, şi nimic nu va inspira incredere mai repede decât simpla familiaritate şi prietenia. Nu poţi câştiga un client înainte de a lucra pentru a creşte încrederea acestuia în tine.

2.Fiţi pregătiţi pentru întârzieri mari, punctate de activitate bruscă.
În cazul în care nu aţi observat, economia slăbită a dus la planificarea ezitantă şi provizorie a afacerilor. Nimeni nu se grăbeşte să ia o decizie. Companiile sunt flexibile şi amână cheltuielile pentru ultima clipă. Chiar şi atunci când au căzut de acord în interior asupra nevoii urgente pentru un proiect sau o iniţiativă - ceva ce le-ar putea ajuta, probabil- ele nu vor lua o decizie finală până în ultima clipă, având ca scop prezervarea cash-ului. Este imposibil ca să grăbeşti procesul decizional, iar dacă vrei să câştigi un cont de client trebuie să fi aproape atunci când ei au luat hotărârea. Va fi un ciclu permanent constant de grăbiţi-vă şi aşteptaţi, dar proiectele mai devreme sau mai târziu se va înfaptui, iar cheltuielile se for face. Deci, fii pregătit. Întotdeauna.

3.Folosiţi-vă de social networking pentru a găsi un prieten - sau un prieten al unui prieten – cineva care îţi cunoaşte potenţialul client.
Afacerile sunt toate diferite, fiecare cu stilul său diferit de funcţionare, cu orizontul său de planificare şi cultura sa. Factorii de decizie în cadrul fiecărei afaceri sunt fiinţe umane unice, cu propriile nevoi, preferinţe, şi prejudecăţi. Cu cât vei înţelege mai multe din perspectiva cumparătorului dumneavoastră, cu atât e mai probabil este vei fi capabil să adaptezi mesajul în mod corespunzător. A fi prezentat de o cunoştinţă a clientului nu poate face rău, atunci când aveţi posibilitatea să obţineţi una. Evident, primul pas va fi o căutare pe google si pe siteuri de internet a tuturor numelor de care aveţi nevoie. Dar un pas foarte important, al doilea, va fi să găseşti pe cineva, undeva, cineva util la compania prospectată. Un studiu Facebook în luna mai 2011 a arătat că utilizatorii activi de Facebook sunt conectaţi cu alţi utilizatori activi în medie la doar 3,74 grade de separare. .Asta e în toată lumea, de la Boeing la Best Buy şi din China la Chicago. LinkedIn si alte retele sociale electronice, au probabil caracteristici similare. Deci, un director din echipa ta are un prieten care are un prieten care cunoaste un director de la echipa prospectată de dumneavoastră. Găsiţi aceea conexiune, şi amintiţi-vă că pot exista mai multe.

4.Faceţi o ofertă pe care clientul dumneavoastră să nu poată refuza.
În scopul comunica telefonic sau a obţine o întâlnire, trebuie să oferi ceva de valoare potenţialului cumpărător, într-un mod pe care el nu se poate să îl refuze fără să pară nepoliticos .... Ar putea fi interesante rezultatele unui sondaj de opinie sau ale unei cercetari de piaţă, sau poate o privire de ansamblu asupra competiţiei. Indiferent ce oferiţi ar trebui să-I stârnească curiozitatea, şi ar trebui să îl coste foarte puţin timp sau efort. Tu ar trebui să-I faci disponibile informaţiile în orice moment şi la orice locaţie în potenţialul client preferă. Informaţiile ar trebui să fie suficient de detaliate pentru a fi interesante şi utile pentru perspectiva ta, dar nu atât de detaliate încât să permită clientului să continue fără tine. Şi de asemenea să nu uităm din vedere ca ar trebui să fie gratuite. Păstraţi te intrebi: Dacă ai fi fost tu în locul potenţialului client, de ce nu ai dori să vezi aceste informaţii pentru a afla lucri noi, în scopul de a face afaceri mai eficient? Apoi elimina toate aceste obstacole.

5. Nu suna niciodată pentru a confirma o întâlnire de vânzări, după ce a fost stabilită.
Nu contează cât de mult aţi planificat, dacă suni să confirmaţi în avans, există o şansă foarte bună ca potenţialul clientul să o anuleze sau (mai probabil) să rămâi pe dinafară. Mai să ajungi acolo când şi cum aţi căzut de acord. Gândiţi-vă: Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla în cazul în care prospectatul uită de întâlnire? Acesta vă va oferi o datorie mică de colectat, şi un alt mod de a utiliza această situaţie în misiunea dumneavoastră constantă de câştigare a încrederii clientului. Desigur aţi înţeles, cu părere de rău, poate data viitoare ...

6. Ai întotdeauna pregătit următorul pas asupra căruia se poate cădea de acord imediat.
Când şi dacă aveţi posibilitatea de a atrage atentia cuiva într-o conversaţie telefonică, poţi să fii în apropiere, pe stradă, sau chiar la parterul clădirii, în aceeaşi clădire, dacă este posibil (am făcut acest lucru de mai multe ori). Dacă doriţi o întâlnire faţă-în-faţă cu un potenţial client, apoi încercaţi să vă daţi seama care ar fi locaţia geografică potrivită pentru el, chiar acum, pentru că în timp ce potenţialul client va fi adesea reticent în a-şi fixa o reuniune oficială în agendă, dacă poţi fi literalmente acolo în zece minute, clientul ar fi de acord întâlnire rapidă din impuls.

7. Odată ce aţi câştigat nişte business-uri, asiguraţi-vă că vor urma şi altele.
Una dintre cele mai mari greseli pe care aproape fiecare companie îl face atunci când recurge la mari cheltuieli de timp şi bani pentru a atrage un client nou - si credeţi-mă, vedem acest lucru mereu - este de a nu expune clientul şi celorlalte divizii, servicii, sau produse în cadrul companiei. Deci, asiguraţi-vă că personalul de vânzări este încurajat să lărgească expunerea firmei dumneavoastră faţă de un client nou. Urmăriţi ca angajaţii dumneavoastră să caute şi alte oportunităţi, de multe ori independente, şi care implică toate celelalte departamente “izolate” ale companiei tale. Faceţi acest lucru bine, şi destul de repede unităţile dumneavoastră de afaceri nu se vor mai considera izolate şi vor comunica mult mai bine.

Câştigarea clienţilor într-o economie plină de provocari ca aceasta în care trăim acum solicită îndemânare, răbdare, şi un efort de vânzare deliberat. Chiar şi în cele mai grele situaţii economice imaginabile, unele companii vor vinde cu mai mult succes decât altele. Printre acestea ar putea fi chiar compania ta.

Sursa:Peppers & Rogers pentru fastcompany.com

ZAZ - La Fée - Zâna

2011-08-20T12:39:00.000-07:00

French
La Fée

Moi aussi j'ai une fée chez moi
Sur les gouttières ruisselantes
Je l'ai trouvée sur un toit
Dans sa traine brûlante
C'était un matin, ça sentait le café
Tout était recouvert de givre
Elle s'était cachée sous un livre
Et la lune finissait ivre

Moi aussi j'ai une fée chez moi
Et sa traine est brûlée
Elle doit bien savoir qu'elle ne peut pas
Ne pourra jamais plus voler
D'autres ont essayé avant elle
Avant toi une autre était là
Je l'ai trouvée repliée sous ses ailes
Et j'ai cru qu'elle avait froid

Moi aussi j'ai une fée chez moi
Depuis mes étagères elle regarde en l'air
La télévision en pensant
Que dehors c'est la guerre
Elle lit des périodiques divers
Et reste à la maison
A la fenêtre, comptant les heures
A la fenêtre, comptant les heures

Moi aussi j'ai une fée chez moi
Et lorsqu'elle prend son déjeuner
Elle fait un bruit avec ses ailes grillées
Et je sais bien qu'elle est déréglée
Mais je préfère l'embrasser
Ou la tenir entre mes doigts
Moi aussi j'ai une fée chez moi
Qui voudrait voler mais ne le peut pas...

http://lyricstranslate.com
The Fairy

I also have a fairy at home
On the streaming gutters
I found her on a roof
In the burning hot train of her dress
It was one morning, it smelt like coffee
Everything was covered in frost
She had hidden under a book
And the moon was ending up drunk

I also have a fairy at home
And the train of her dress is burnt
She certainly knows she cannot
And will never be able to fly again
Others tried before her
Before you, another one was here
I found her folded under her wings
And I thought she was cold

I also have a fairy at home
From my shelves she looks down
To the television, thinking
That outside it's war
She reads miscellaneous periodicals
And stays at home
At the window, counting the hours
At the window, counting the hours

I also have a fairy at home
And when she takes her breakfast
She makes a noise with her roasted wings
And I know well she's dissolute
But I prefer to kiss her
Or hold her between my fingers
I also have a fairy at home
Who would like to fly but cannot...

Ghidul împlinirii - Robin Sharma

2011-07-17T13:07:00.000-07:00

Cotat ca unul dintre cei mai populari vorbitori si lideri de workshop. Prezentarile sale sunt insiprationale, pline de idei, bogate in tactici din lumea reala, pe care oricine le poate aplica in viata personala si cea organizationala. Printre clienţii lui Sharma se numară multe companii din FORTUNE 500 precum Microsoft, GE, NIKE, FedEx and IBM, oraganizaţii ca şo NASA, IMD Business School, Yale University şi The Young President's Organization.

Cum se acorda feedback eficient?

2011-07-07T08:09:00.000-07:00

Feedback-ul este un instrument folosit permanent, indiferent de domeniu, atat in viata personala cat si in viata profesionala. Vom invata impreuna cum trebuie folosit feedback-ul pentru a avea rezultate si cum nu trebuie folosit, astfel incat sa nu se transforme intr-un bumerang ce se poate intoarce impotriva noastra.
A acorda feedback intr-un mod profesionist conduce la imbunatatirea comportamentelor persoanelor cu care relationezi, la generarea de atitudini eficiente, iti va spori efectele comunicarii indiferent de pozitia din care il oferi (manager, angajat, coleg, sot, sotie, parinte, partener de afaceri).

Pentru clarificarea termenului va prezint definitia ce figureaza in DEX. FEEDBACK: “Retroactiune care se manifesta la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) in scopul mentinerii stabilitatii si echilibrului lor fata de influente exterioare; retroactiune inversa, conexiune inversa, cauzalitate inelara, lant cauzal inchis”

Dupa cum vedem, feedback-ul este o reactie cu scopul mentinerii echilibrului! Uneori feedbackul, in literatura de speciaitate va fi regasit in urmatoarea clasificare:

1. fedback evaluatic (evalueaza)
2. feedback prescriptiv (ofera un sfat)
3. feedback descriptiv (descrie feedback-ul autentic)

Feedbackul evaluativ nu genereaza cele mai bune rezultate. El este interpretat, pe buna dreptate, mai ales cand este negativ, drept rautate sau atac la persoana. Feedbackul evaluativ este bine primit numai atunci cand este pozitiv, daca este negativ, foarte rar va duce la imbunatatirea unui comportament si conform definitiei nu va conduce la mentinerea stabilitatii si a echilibrului.
Feedbackul prescriptiv nu ofera o informatie precisa. El nu spune ce a facut subiectul ci mai degraba ce ar trebui sa faca. Acest feedback, uneori este lipsit de consistenta, intrucat nu descrie exact ce se intampla, ci ce ar trebui sa se intample. Este usor sa dai sfaturi, acest lucru il va gandi cel care-l primeste si foarte probabil se va inchide in sine. Exista varianta cand va fi bine primit atunci cand este cerut.

Feedbackul descriptiv este singurul care corespunde intra-devar notiunii de feedback autentic asa cum este definita. El aduce imbunatatiri majore daca este oferit corect. Feedbackul descriptiv genereaza reultate remarcabile si reduce reactia defensiva din partea interlocutorului! Daca este sa ne gandim la definitia feedback-ului numai cel despriptiv corespunde in fapt acesteia.

Daca vom concepe echipe, vom instrui oameni sau vom dori sa oferim feedback unui coleg, daca dorim rezultate remarcabile atunci va trebui sa ne bazam pe varianta feedback-ului descriptiv. in viata de zi cu zi folosim acest termen intr-un sens mult mai larg. Trebuie numai sa retinem ca dincolo de categorii sau dispute, daca dorim imbunatatiri remarcabile trebuie sa acordam feedback descriptiv, acesta avand urmatoarele caracteristici:

- Nu emite judecati de valoare
- Este specific
- Este bine tintit
- Este solicitat de obicei
- Este bine intentionat
- Este aplicabil
- Este realist
- Aduce imbunatatiri

Daca vrei sa intetelegi cum trebuie sa acorzi un feedback eficient si constructiv este bine sa citesti in continuare. Te va ajuta sa intelegi si sa oferi feedback cu rezultate. Acest lucru nu inseamna ca nu trebuie sa oferi niciodata sfaturi sau sa nu evaluezi atunci cand este cazul. Trebuie in primul rand sa faci distinctia corect si sa oferi feedback autentic (descriptiv). Vei fi surprins de rezultate!

De cele mai multe ori spunem ca dam feedback atunci cand ne expunem parerea despre un anumit lucru. Pana aici nimic mai adevarat. Cand cineva isi expune parerea, spunandu-ne daca am facut bine sau nu am facut bine, nu mai este feedback. Iata un exemplu:

INTREBARE: Ce parere ai despre acest tricou?
RASPUNS GRESIT: Cred ca ai facut o alegere buna!

Aparent avem de-a face cu feedback, in care interlocutorul nostru ne spune parerea despre tricou! De fapt el nu ne spune parerea despre tricou ci despre alegerea celui care l-a cumparat!

Sa luam alt exemplu:

INTREBARE: Cum ti s-a parut acest curs?
R1: Cred ca putea fi facut mai bine!
R2: Este un curs care se adreseaza avansatilor!
R3: O sa-l recomand si altor persoane!
R4: Mi se pare ca trainerul a facut o treaba excelenta!

Niciunul din cele patru raspunsuri de mai sus nu poate fi considerat feedback! In urmatoarele randuri o sa va explic si de ce!

Pentru a intelege ce nu este feedback-ul, sa ne gandim o clipa care este scopul feedback-ului. Feedback-ul are drept scop mentinerea unui anumit echilibru, un raspuns la o anumita cauza, el NU trebuie sa fie o reactie la ceea ce a declansat cauza ci doar la efect! Feedback inseamna a oferi celorlalti un raspuns eficient pentru a le comunica exact ceea ce ne deranjeaza, in ce mod ne afecteaza sau ce dorim sa faca ceilalti. Trebuie sa facem acest lucru fara a leza cealalta persoana, a minimaliza apararea, ci a-i face pe ceilalti sa inteleaga ca doar comportamentul ma deranjeaza sau imi place, nu persoana.

Feedback-ul trebuie sa fie o reactie la un comportament, mai exact, ceea ce ai simtit TU in momentul in care ai interactionat cu fenomenul!

Atunci cand vrei sa oferi feedback eficent poti urma patru pasi simpli:
1. Observa ceea ce persoana spune si face (am observat ca...)
2. Descrie fara a judeca, ceea ce ai vazut (am vazut ca, A, B, C, …)
3. Descrie sentimentele/gandurile tale legate de comportamentul observat (am simitit…)
4. Descrie impactul asupra ta (mi-a placut, nu mi-a placut, m-a demotivat, nu m-a demotivat etc…)

Probabil in acest moment lucrurile nu va sunt tocmai clare, va intrebati oare: ”Pana la urma ce este acest feedback?” sau ”Ce nu este feedback-ul?” incepem cu cea de-a doua intrebare:

Ce nu este feedback-ul?

Feedback-ul nu este un sfat! Aceasta este cea mai mare greseala care se face. Multi dintre noi credem ca dam feedback atunci cand dam sfaturi! Ce-i drept, ne place sa dam sfaturi. Foarte frumos! insa trebuie sa intelegem ca acest lucru nu reprezinta un feedback, intrucat nu reprezinta o reactie, fiind o teoretizare pe marginea unei situatii, si nici nu atinge scopul feedback-ului si anume reglarea si echilibrul sistemului. Iata un exemplu:

INTREBARE: Ce parere ai despre aceasta carte?
RASPUNS GRESIT: Cred ca ar trebui sa o scrii din nou!
Feedback corect: Mi s-a parut o carte incompleta, nu am reusit sa o inteleg!

INTREARE: Cum ti se pare aceasta masina?
RASPUNS GRESIT: Cred ca ar trebui sa mai incerci si alte variante!
Feedback corect: Raportul pret calitate nu mi se pare ca fiind unul bun. Nu mi se pare asa frumoasa!

Sau

INTREBARE: Cum ti se pare acest demers?
RASPUNS GRESIT: Eu in locul tau nu as fi facut asa ceva! As fi inceput mai degraba cu ....
Feedback corect: Acest demers personal mi se pare eficient!

Toate raspunsurile de mai sus nu intra in sfera feedback-ului, Eee sunt sfaturi si nimic mai mult! Putem afirma ca indirect ne-am spus parerea, insa feedback-ul nu inseamna a ne spune indirect parerea despre ceva, ci trebuie sa descriem ce am simtit noi despre lucrul respectiv sau despre actiunea respectiva. Acesta este primul pacat al feedback-ului, anume sa dam sfaturi. Exista o vorba mai veche: nu da sfaturi cui nu-ti cere! Trebuie sa ai capacitatea sa descrii ce parere ai despre acel lucru, ce simti in legatura cu acel lucru si nu ce ar trebui sa faca persoana respectiva. Daca persoana respectiva va cere un sfat sau va intreaba cum ati fi procedat dumneavoastra, atunci ii puteti spune acest lucru.

Pentru un individ, nimic nu este mai neplacut, decat sa primeasca un sfat atunci cand el ar fi vrut sa primeasca feedback!

Feedback-ul nu este sondare psihologica. Aceasta e o alta greseala, cand facem pe expertii, nefiind nici momentul si nici cazul! De cele mai multe ori vom cadea in pacatul psihologului amator, acela care ”vede” dincolo de lucruri. Sa nu uitam ca interlocutorul nu ne-a cerut sa-i descifram intentiile sau motivatia, ci vrea de la noi doar un feedback. Iata cateva exemple:

INTREBARE: Ce parere ai despre acest tablou?
RASPUNS GRESIT: Probabil autorul lui este destul de tanar!
Feedback: imi place acest tablou, ma binedispune!

Sau

INTREBARE: Cum ti se pare acest raport de evaluare?
RASPUNS GRESIT: Cred ca ti-ai dat toata silinta sa iasa o treaba buna!
Feedback: Mi se pare un raport complet si obiectiv!

Ce-i drept, va fi greu sa rezistam acestor tentatii, de a cauta in spatele fenomenului, insa feedback inseamna a avea o reactie in legatura cu fenomenul respectiv. Dupa cum veti observa in relatiile de mai sus, in raspuns nu putem observa care este legatura directa dintre cel care da raspunsul si asupra carui lucru trebuie sa se pronunte el. Ganditi-va doar o clipa, cel care v-a intrebat ceva, v-a intrebat despre intentia lui, despre ce l-a determinat pe el sa faca un anumit lucru. Revedeti intrebarile si o sa observati cum stau lucrurile.

Feedback-ul nu este nici critica nici lauda! Daca vrei sa critici pe cineva poti sa faci linistit acest lucru, insa nu te consola cu gandul ca i-ai dat doar un feedback. Critica si lauda sunt doua fenomene foarte des intalnite insa nu trebuie confundate cu feedback-ul. Sa luam cateva exemple:

Sa presupunem ca cineva trebuia sa predea un raport acum doua zile
RASPUNS GRESIT: trebuia sa-mi aduci raportul tau acum doua zile!
Feedback: Asteptam raportul tau acum doua zile.

Sau cand cineva vorbeste pe un ton ridicat:
RASPUNS GRESIT: Esti un nesimtit, nu te intereseaza ce spun si ceilalti!
Feedback: atunci cand vorbesti pe acest ton eu nu reusesc sa mai inteleg nimic.

Iti poti da seama foarte usor ca nu vei obtine efectul scontat prin raspunsul gresit de mai sus, ba din contra, lucrurile se vor agrava rapid!

De unde vinde puterea feedback-ului descriptiv (corect si autentic)?

Puterea feedback-ului vine din faptul ca el poate redresa, mentine o stare buna sau schimba un comportament. Feedback-ul ii permite celuilalt sa primeasca un raspuns real vizavi de actiunea lui. Feedback-ul este constructiv cand face referire numai la actiunea in sine si nimic altceva. Daca intr-adevar vrei ca o persoana sa stie ce parere ai in legatura cu un anumit lucru, descrie acea stare pe care ai avut-o in momentul in care ai interactionat cu lucrul respectiv!

De exemplu, reclamele sunt facute pe principiul feedback-ului. Acestea sunt o actiune care vor sa declanseze in tine o pofta, o senzatie, un sentiment. Feedback-ul rostit ar trebui sa fie: ”as manca ciocolata cand vad aceasta reclama!” sau ”m-a facut curios aceasta reclama!” sau ”nu am reusit sa inteleg aceasta reclama!” Toate aceste afirmatii descriu o reactie a ta in momentul cand ai interactionat cu fenomenul respectiv. De exemplu daca-i spui producatorului reclamei ca ti se pare o reclama buna, acesta va fi incantat, insa el nu a primit un feedback, el trebui sa afle ce ai simtit tu cand ai vazut acea reclama. Cu alte cuvinte, feedback-ul trebuie sa fie descriptiv nu evaluativ!

Efectul de bumerang al feedbackului

A da un sfat, a face o sondare sau a critica un comportament nu este eficient. Acest lucru poate deveni eficient in cazuri foarte rare, insa ele nu permit individului sa afle care este parerea ta precisa despre un anumit lucru. Cu alte cuvinte, daca te trezesti ca o sa critici atunci cand ti s-a cerut doar un feedback, e foarte usor ca celalalt sa se aseze pe pozitie conflictuala. Sa nu fii mirat atunci, ca tu doar i-ai spus adevarul, pentru ca nu i-ai spus adevarul!

Finetea feedback-ului sta in a face diferenta dintre persoana si actiune. Paradoxal, confuzia se face foarte des, cu toate ca sunt doua lucruri total diferite. Prin urmare, Feedback-ul trebuie sa fie raspuns la un comportament nu la persoana care are comportamentul respectiv, trebuie sa fie raportat la obiectul discutiei (masa, casa, masina, sucul, etc) nu si la posesorul sau viitorul posesor al acestuia. Adica, daca nu iti place masina cuiva, feedback nu inseamna ca posesorul ei nu are gusturi bune, ci doar ca nu este pe gustul tau!

Un feedback dat, niciodata nu va putea fi contracarat, pentru ca nimeni nu poate sa-ti spuna ca ti-a placut atunci cand nu ti-a placut, numeni nu poate sa-si spuna ca tu esti trist atunci cand te-a facut fericit. Cu alte cuvinte, atunci cand descrii o stare a ta (de suparare, de regret, de asteptare, de incantare, de enervare, etc) partenerul tau de discutie va avea o viziune exacta asupra a ceea ce simti. Odata ce a primit acest raspuns este decizia lui ce face mai departe. Puteti hotari chiar impreuna ce ar fi de facut, insa fenomenul numit ”Feedback” se incheie aici, odata cu descrierea reactiei tale, cu descrierea starii tale!
Foarte important de mentionat in finalul acestui articol este ca atunci cand primesti un feedback, spune doar ”Multumesc”. Nu trebuie nici sa te certi, nici sa contrazici, nici sa dai feedback la feedback!
Sursa: avocatnet.ro

:-)

2011-07-06T08:02:00.000-07:00

Reclama Altex

Interviul. Tipuri si trucuri

2011-07-05T11:38:00.000-07:00

Articolul de astazi pune la dispozitie o serie de sfaturi utile care pot fi puse in aplicare de candidatii care se prezinta la interviuri in vederea obtinerii jobului dorit

1. Despre interviu

„Peste doua saptamani, sunt programat pentru un interviu de angajare. Ce m-ar ajuta cateva smecherii, ca sa fiu gata de asta... Este primul interviu, pentru care ma simt nepregatit si chiar un pic descurajat. Dar am avut noroc sa fiu chemat la interviul asta... Acuma, ca e asa o perioada de criza, trebuie sa ii conving neaparat sa ma angajeze. Pe mine, nu pe altcineva. As face jobul asta si pe gratis, o bucata de vreme, numai sa nu mai stau acasa, fara sa fac nimic. Dar oare fac fata? Am auzit ca e foarte greu sa intri la firma asta si, daca intri, apoi nu mai ai nici zi, nici noapte... Dar primul lucru pe care trebuie sa-l fac acum este sa iau interviul. Dar e nedrept, o persoana necunoscuta , evident rauvoitoare, care nu va vrea sa iti dea sansa sa demonstrezi cat de bun si de util poti fi tu companiei unde, de altfel, si el este un simplu angajat, si, da, de fapt, se teme de concurenta, se teme ca daca tu vei fi cel ales, ca in scurta vreme, seful cel mare o sa vada ca tu esti mult mai competent decat cel care te-a adus in firma si evident de aia o sa te respinga si o sa-ti faca o gramada de mizerii, o sa se comporte cu tine execrabil. Mai bine, nu ma duc la interviul ala, ca sigur nu-l iau, ca am auzit ca recrutorul de la ei e foarte dificil si decat sa nu-l iau, mai bine nu ma duc. Ce sa caut eu, de fapt, in compania aia? Toata lumea stie ca si daca iei interviul, nu ramai acolo decat daca te dai bine cu seful sau si mai rau, stii tu...“

Ce sfaturi bune ai putea primi, daca te-ai afla in situatia de mai sus? Cine te-ar putea indruma, daca ai mai avea doua saptamani pana la interviul care te-ar putea duce spre ocuparea unui post foarte important; acel post va determina o schimbare esentiala in statutul tau: din somer, in angajat. Ce poti sa mai faci, in timpul acela scurt care mai este pana cand niste persoane necunoscute, in mod prezumtiv impotriva ta, iti vor hotari soarta?

La aceste intrebari poti raspunde si singur, cu o documentare usoara, in momentul acesta, pe internet; iti poti raspunde, de asemenea, cu ajutorul unui consilier de cariera. intrebarile de mai sus sunt uneori normale, alteori exagerari ale unei retineri evidente fata de provocarile unei situatii de noutate.

Cand un angajator, din orice domeniu de activitate, si-a aratat interesul pentru tine, asta inseamna ca profilul profesional pe care i l-ai prezentat a avut castig de cauza in fata a cel putin alte cateva zeci. Trebuie sa constientizezi faptul ca o convocare la interviu inseamna ca ai trecut, in termeni sportivi, de faza grupelor si ca te-ai calificat in saisprezecimi. inseamna ca scrisoarea de intentie si CV-ul pe care l-ai prezentat si-au facut treaba extrem de bine, ca experienta ta anterioara se apropie de descrierea jobului si ca profilul tau corespunde din multe puncte de vedere nevoilor postului pentru care ai candidat.

Scopul exact al interviului este acela de a determina in ce masura candidatul, adica tu, corespunde nevoilor angajatorului. Angajatorul a hotarat, pe baza informatiilor existente in CV si in scrisoarea de intentie, eventual pe baza recomandarilor, daca acestea au fost cerute inaintea interviului, sa iti ofere ocazia de a arata, pe viu, care este motivul pentru care esti cel mai potrivit pentru pozitia respectiva. Nu uita totusi ca interviul poate sa fie o confirmare, dar si o negare a compatibilitatii profilului tau de candidat cu cel al postului scos la concurs. Candidatul perfect nu este aproape niciodata angajatul ideal.

Ca atare, angajatorul va cauta sa determine, la sfarsitul intrevederii cu tine, daca tu esti alesul, daca tu esti persoana capabila sa raspunda cat mai multora dintre exigentele postului. Va incerca sa stoarca totul de la tine, sa te cunoasca, atat din punct de vedere profesional, cat si personal, sa-ti testeze limitele, sa-ti identifice si sa-ti exploateze atuurile. Va incerca sa-ti evalueze caracterul, experienta de munca si experienta de viata, relatiile, capacitatea de adaptare. Confirmarea supozitiilor celui care te-a chemat la interviu inseamna pentru tine cu ocuparea postului dorit; infirmarea, echivaleaza cu un esec.

Prezentarea la interviu poate determina stari de anxietate, nelinisti, intrebari. Dar pregatirea in vederea oricarui interviu de angajare este absolut necesara. A sti ca nici altii nu stau mai bine decat tine nu iti da vreo siguranta, asa ca mai degraba te informezi si te antrenezi inainte.

Marea problema pe care eu am identificat-o, ca specialist in consiliere de cariera, mai ales pe piata muncii din Romania, este ca, desi bazele teoretice sunt mult mai accesibile tuturor, de cand cu evolutia internetului, experienta necesara pentru a participa la un interviu cu sanse de reusita se face mai degraba empiric, din propriile incercari si nu din ale altuia. Tot mai multe persoane stiu unde sa gaseasca informatii despre cum se face CV-ul, despre cum trebuie sa arate scrisoarea de intentie, despre cum sa te prezinti la interviu. Vivat Google! Definesti termenul de cautare si s-a rezolvat problema.

Dar experienta, de unde o capeti? O varianta este sa mergi la mai multe interviuri, sa faci greselile normale si apoi sa stai sa le analizezi. Dar de ce sa analizezi greselile tale, cand poti sa le analizezi pe ale altora? si de ce neaparat sa le analizezi pe ale altora, cand ai putea sa le analizezi pe ale tale, intr-o ipostaza virtuala? N-ar fi mai simplu sa te duci la un training, sa te pui in pielea personajului (tu, candidat la postul de ce stii tu sa faci mai bine) si sa te antreneze pentru „marea provocare“?

Stiu principiul „teoria ca teoria, dar practica ne omoara“; pentru o mai buna intelegere a celor catorva povestioare despre „cum sa te prezinti la interviu“, e necesara insa o scurta prezentare teoretica a conceptelor legate de interviul de angajare.

Pleaca de la ideea ca fiecare lectura a unui material de tipul acesta, fiecare „esec“ pe care il ai la un interviu de angajare, fiecare experienta dobandita in „confruntarea“ cu un angajator, fie el fictiv (in cazul unui trainer) sau real (in cazul unui HR manager sau a unui director, patron, angajat), poate sa fie baza unui succes viitor, poate sa faca diferenta intre „admis“ si „respins“, cand e vorba de angajare.

In primul rand voi vorbi despre tipurile de interviu definite pe piata; trebuie sa mentionez ca, in functie de tipul interviului, strategia care trebuie abordata este diferita, nu in esenta, ci in detalii.

Un recrutor de la o importanta firma de recrutare a resurselor umane (nu le dam numele, din motive de reclama) spunea, la un moment dat, intr-o conferinta, ca pentru fiecare pozitie, de la cele mai putin importante la cele de top, primeste zeci si chiar sute de CV-uri si de scrisori de intentie. De aceea, era mai usor pentru el sa faca recrutare pentru Top Management, unde lista de candidati este foarte scurta, chiar daca responsabilitatea recrutorului este mai mare, decat pentru posturi de middle management sau pentru pozitii de executie ale unor companii mari. Pentru ca, spunea el, dupa ce sunt eliminate CV-urile necorespunzatoare (care nu indeplinesc criteriile minimale – studii, experienta, diferente vizibile intre profilul candidatului si cel al postului oferit, diferenta de localitate etc.), tot ramaneau numeroase persoane in „lista scurta“.

Ca urmare, singura varianta este de a face o preselectie, este aceea de a apela la interviul prin telefon, acesta functionand, de asemenea, ca pre-interviu. Foarte multi candidati uita de acest aspect si, daca ar fi pusi in situatia de a fi sunati de pe un numar necunoscut si intrebati de lucruri legate de cariera lor, nu ar fi capabili sa se detaseze de locul in care sunt prinsi (in metrou, pe strada, la o cafea cu prietenii etc.) si nu ar raspunde corespunzator situatiei, ratand aceasta etapa, fara sa stie de ce.

Un interviu normal poate sa dureze intre o jumatate de ora si o ora, atat timp fiind necesar unui recrutor sa isi faca o impresie despre tine. Nici un recrutor nu va fi extrem de fericit sa descopere ca, bazandu-se exclusiv pe scrisoarea de intentie si pe informatiile din CV, a pierdut timpul programandu-te la o intalnire. Si atunci logica spune ca, decat sa te cheme, pierzand si timpul tau si pe al lui, mai bine te suna si verifica multe dintre supozitiile sale, in ceea ce te priveste. Ca urmare, anumite informatii despre tine, care fie sunt sub semnul intrebarii, fie tin de zona care poate fi verificata si la telefon, sunt validate inca de la primul contact audio.

Interviu prin telefon

O poveste in acest sens, am auzit de la o studenta de la Limbi straine, care si-a depus CV-ul pe unul dintre site-urile de profil din tara (cu www....jobs.ro, evident), candidand pentru postul de insotitor de grup, pentru o agentie de turism din Bucuresti. Pe scurt, descrierea jobului era: „student in an terminal sau absolvent de facultate, cunoscator de franceza si italiana, nivel avansat, pentru slujba part-time – 3/4 ore pe zi – pentru insotire grupuri de straini in vizite la obiective turistice din Bucuresti; posibile deplasari de 1-3 zile, in special in weekend, in zone turistice din tara. Constituie avantaj cunoasterea unei a treia limbi“ Studenta A.M. a depus CV-ul, insa in acelasi timp a depus CV-uri pentru multe alte pozitii: secretara, asistenta director, consilier de vanzari etc. – posturi care cereau engleza sau franceza, specializari studiate de ea la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine – cu speranta ca va fi chemata la interviu. Trebuie mentionat faptul ca A.M. nu avea nici o experienta de lucru relevanta, nu mai fusese angajata niciodata, singurul avantaj personal era ca, pe langa cele doua limbi studiate, engleza si franceza, stia italiana si spaniola la nivel conversational, lucru pe care il precizase in CV.

Urmarea a fost ca, intr-o dimineata, dupa vreo saptamana de la depunerea CV-ului, in jurul orei 8.30, cand inca dormea, pentru ca avusese noapte de club inainte, a fost sunata de cineva, care s-a recomandat ca fiind Adi, care are numarul de la o cunostinta comuna, prietena ei, Ioana, care i-a spus ca ea, A.M. stie italiana si ca el are un client italian cu care nu se intelege deloc, care face deja scandal prin firma, pentru ca seful cu care trebuia sa se intalneasca nu a venit si, daca e dispusa, sa vorbeasca un pic cu el sa il lamureasca ce vrea persoana respectiva. A.M. a acceptat sa il ajute pe Adi, prietenul Ioanei, desi nu se lamurise inca cine era Ioana, prietena ei si cu atat mai mult, Adi. Dupa o conversatie de circa cinci minute, cu un domn care vorbea italiana cu un puternic accent regional, Adi revine, A.M. explicandu-i, in rezumat, care erau problemele italianului; Adi ii spune ca de fapt a fost un test, ca urmare a CV-ului pe care l-a depus in urma cu ceva vreme si ca ar dori ca restul discutiei se poarte in franceza, cu conditia ca ea sa mai fie interesata de postul respectiv. Evident, discutia a continuat in franceza, a raspuns si la cateva intrebari in engleza, despre experienta sa din timpul facultatii, despre alte activitati care au inclus limbile straine, despre pasiunea de a calatori si despre modul in care a ajuns sa cunoasca italiana si spaniola.

Din ceea ce mi-a povestit A.M. despre experienta ei am identificat caracteristicile unui pre-interviu trecut cu succes, urmat de stabilirea unui interviu fata in fata. Date fiind abilitatile ei lingvistice, dar si calitatile ei de comunicare, A.M. a fost angajata, initial part-time si ulterior full-time.

Scopul trucului la care a apelat primul recrutor, Adi, a fost de a testa, in primul rand, calitatile lingvistice ale studentei; insa nu numai acestea puteau fi testate la telefon. Si anumite detalii legate de capacitatea de comunicare, experienta anterioara, motivatiile, hobby-urile care ar putea avea legatura cu jobul pentru care aplici, cunostintele generale legate de domeniul din care face parte acesta, daca stii sau nu ceva despre societatea si comunitatea in care ar trebui sa te integrezi sunt aspecte la care va puteti astepta sa dati raspunsuri la un pre-interviu prin telefon. Uneori, acest pre-interviu poate sa devina 90% din interviul propriu-zis, ultimul avand doar rolul de a pune fata in fata actorii si de a lamuri unele aspecte procedurale.

Daca esti in situatia de a sustine un pre-interviu telefonic, trebuie sa stii deja cateva lucruri:
Ø Pre-interviul telefonic este la fel de important ca interviul propriu-zis;
Ø Daca tocmai te-a trezit din somn si nu esti persoana care sa fie capabila sa comunice informatiile esentiale in aceste conditii, mai bine roaga-l pe cel care suna sa revina;
Ø Daca esti la volan sau in tren si nu poti vorbi sau nu te poti concentra suficient asupra subiectului, de asemenea, roaga-l sa revina sau sa iti permita tie sa revii, cand vei avea cadrul corespunzator; este optiunea lui sa iti dea numarul de telefon ca sa suni tu, sau te va suna el ulterior;
Ø Daca esti intr-o alta intalnire sau daca iti da mancarea in foc, de asemenea, mai bine amani convorbirea.

Recrutorul de mai sus nu si-a inceput interviul intr-o maniera formala, pentru ca, evident, intentia lui era sa testeze si alte zone ale personalitatii subiectului: capacitatea de adaptare la o situatie noua, capacitatea de comunicare, nivelul lingvistic etc. Sunt insa si interviuri telefonice formale, care urmaresc lamurirea anumitor aspecte ale CV-ului, in asa fel incat sa determine chemarea sau nu a candidatului la interviu. Site-ul unei cunoscute universitati din Anglia, recomanda, in astfel de situatii, sa iti imaginezi ca, de fapt, esti in aceeasi camera cu interlocutorul, ca il ai in fata ta si ca totul decurge ca la un interviu obisnuit; fa toate lucrurile pe care le-ai face daca discutia s-ar derula in biroul lui: aseaza-te confortabil, relaxeaza-te, fii energic, manifesta-ti entuziasmul, accentueaza cuvintele.

Tot ca resursa web, se pot identifica intrebarile cele mai uzuale, in astfel de cazuri; ca urmare, ne putem imagina cu usurinta o conversatie cu un astfel de interlocutor, sub forma „ascunsa“ a unui ghid de conversatie pentru astfel de situatii:
„– Buna ziua, sunt dl. X, de la intreprinderea/societatea/institutia Y. Puteti vorbi cateva minute?
– V-am sunat ca sa va comunicam faptul ca scrisoarea de intentie si CV-ul dvs. pe care ni l-ati trimis pentru a candida pentru pozitia de ZZZ ne-au trezit interesul.
– Am avea nevoie de cateva precizari asupra unor informatii pe care scrisoarea dvs. de intentie si CV-ul trimis pentru ocuparea postului de ZZZ le cuprind.
– in CV-ul dvs. precizati ca sunteti vorbitor de franceza/italiana/spaniola etc. Pot sa va rog sa imi raspundeti la cateva intrebari in limba respectiva?
– Am dori sa verificam cateva din informatiile pe care dvs. le-ati trecut in CV.
– Cum spuneati ca se cheama programele de calculator in care ati lucrat la cealalta firma?
– Cati ani de experienta aveti in domeniul acesta?
– Cunoasteti situatia actuala a intreprinderii /societatii /institutiei noastre, fata de concurenta?
– Cine v-a spus aceste detalii? De unde le-ati aflat?
– Cunoasteti vreo persoana printre angajatii intreprinderii /societatii /institutiei?
– Cum credeti ca va va afecta acest lucru?
– De ce va intereseaza un astfel de post?
– Vi se pare ca postul acesta este potrivit aptitudinilor dvs.?
– Ce anume va intereseaza in primul rand, la angajarea pe acest post?
– Care au fost opiniile prietenilor, cand au auzit ca doriti sa va angajati la noi?
– Care e cea mai mare provocare pe care o vedeti in raport cu postul pe care noi il oferim?
– Spuneti in CV ca aveti competente si abilitati sociale /organizatorice /artistice. Dati-ne un exemplu concret in care aceste abilitati s-au manifestat.
– Cum v-au ajutat competentele si abilitatile sociale /organizatorice /artistice la care faceti referire in CV la fostul loc de munca?.
– Aveti intrebari pe care ati dori sa ni le adresati, inainte de a participa la un interviu cu noi?“

Intrebarile pe care le-am enumerat mai sus nu sunt, evident, tot ceea ce poate intreba un recrutor la telefon; de aceea este foarte important sa ai pregatite anumite raspunsuri, pentru ca cele pe care le stii deja iti vor da mai mult timp de gandire si de reactie.

In ultima instanta, telefonul iti va permite trucul cel mai sigur pentru a castiga timp de gandire, daca intrebarea pe care recrutorul ti-a adresat-o te-a pus in dificultate sau formularea la care te-ai gandit nu e cea mai fericita si mai avantajoasa pentru tine: „Ma scuzati, va rog tare mult, nu am inteles foarte bine intrebarea, s-a intrerupt, puteti sa mai repetati inca o data?“ Trucul asta e de preferat sa fie pastrat pentru situatii chiar grele, pentru ca repetarea lui de mai multe ori pe parcursul aceleiasi discutii nu iti va aduce beneficiul scontat: fie recrutorul va avea impresia ca nu sta de vorba cu persoana care trebuie, pentru ca acea persoana care avea acel CV perfect care il determinase sa sune are de fapt probleme de receptare a mesajelor, fie linia telefonica nu functioneaza la parametri normali si ar fi bine sa inchida.

De obicei, interviul prin telefon se incheie intr-o nota amabila, prin comunicarea deciziei de a fi chemati la interviul fata in fata sau prin comunicarea unei posibile convocari ulterioare:
„– Va multumim pentru timpul acordat si pentru informatiile pe care ni le-ati pus la dispozitie. Daca decizia noastra este sa va acceptam candidatura, veti fi informati in cateva (doua, trei, cinci) zile.
– Va multumim pentru timpul acordat si pentru informatiile pe care ni le-ati pus la dispozitie, care au fost relevante. Ne-ar placea sa ne vedem peste doua/trei/cinci zile, la sediul nostru din (XZY), pentru a continua discutia. Va convine ora (XZY)?“

Evident, daca primesti primul tip de enunt, nu ai ce face decat sa astepti, daca il primesti pe cel de-al doilea, ar trebui deja sa te gandesti cum raspunzi la unul dintre interviurile care urmeaza.

Interviul de grup

Interviul de grup (denumit si Interviu Panel) este acel interviu in care candidatul este confruntat cu o comisie de intervievare; mai multi interlocutori, intre trei si cinci (desi pot sa fie si mai multi uneori), reprezentand diferite departamente ale firmei angajatoare, pot interoga candidatul asupra diferitelor aspecte legate de domeniul lor de activitate. Dupa parerea unora, acest tip de interviu este comun in special domeniilor de activitate publice (universitate, autoritati publice locale si centrale, unitati cu actionariat majoritar de stat etc.); motivatia tine, in primul rand, de prevederi legislative, angajarea facandu-se ca urmare a evaluarii candidatilor de catre o comisie formata din cel putin trei membri si un secretar.

Dar si in companiile private se apeleaza deseori la interviuri de grup. Putem vorbi de acele companii din domeniul bancar, corporatii, firme apartinand unor lanturi de retail, supermarket-uri, care recruteaza un numar mare de personal, la perioade variabile de timp. De asemenea, sansa ca primul tau interviu sa fie unul de grup este foarte mare, pentru ca acest tip de abordare a recrutarii este caracteristic companiilor care doresc sa angajeze proaspat absolventi de universitate sau studenti in ani terminali, pentru stagii de internship platite. Surpriza consta, insa, in faptul ca nu numai recrutorii sunt mai multi, ci si candidatii pot fi mai numerosi. Nu cred ca, la primul interviu, sau chiar la al patrulea sau al saptelea, candidatul intra relaxat in sala, cu o cafeluta si un biscuite in dotare, ii eclipseaza pe toti ceilalti si pleaca victorios cu contractul semnat pe perioada nedeterminata.

Trebuie sa te gandesti ca intri intr-o sala unde, pe langa cei trei, cinci, sapte recrutori, care au sarcina de a selecta candidatii ideali, mai sunt si douazeci sau treizeci de candidati care vor, de fapt, acelasi lucru ca si tine: sa plece acasa cu un loc de munca asigurat. Interviul in grup poate testa o gramada de abilitati ale candidatului.

Sa luam pe rand, cele doua cazuri de care vorbeam mai sus.

Avem, in prima situatie, un grup de recrutori (format din cel putin trei persoane) si un candidat. Candidatul va raspunde in fata unei comisii, fiecare membru al comisiei adresand mai multe intrebari. E posibil ca fiecare membru al respectivei comisii sa aiba un rol bine stabilit, sa adreseze anumite intrebari, sa testeze si sa observe anumite lucruri, interesante din punctul de vedere al angajatorului. Singura problema pentru tine, candidat, intr-un astfel de caz, este ca habar nu ai care este rolul fiecaruia si ce trebuie sa scoata ei de la tine.

Am auzit de foarte multe ori, in discutiile pe care le-am avut cu studentii si cu colegii de facultate, ca prefera interviul de grup pentru ca decizia de angajare este comuna si mai putin susceptibila de a fi subiectiva; ca decizia in grup nu este influentata de sentimentele personale (simpatie sau antipatie). Intr-adevar, este un lucru extraordinar, o sa merg acasa si o sa fiu extrem de fericit ca nu am fost respins la interviu pentru ca nu m-a placut directorul general, cu care m-am intalnit, ci m-a respins o comisie careia nu i-a placut faptul ca aveam camasa rosie.

Parerea mea, in astfel de cazuri, este ca, daca va avea de ales intre doua persoane care, din punct de vedere profesional si din punct de vedere al compatibilitatii cu postul ce urmeaza a fi ocupat sunt egale, acea comisie formata din mai multe persoane, va hotari tot pe criterii subiective cine e „ALESUL“. Am participat de cateva ori la procese de recrutare, ca membru intr-o comisie de angajare; de foarte multe ori, am auzit:
„– Dintre cei doi, l-as prefera pe X , pentru ca mi s-a parut mai ZZZ decat celalalt.
– Cred ca Y este mai bun decat X, pentru ca YZY.
– Nu mi-a placut de Z, vorbeste ciudat si nu e atent.“

Lasand la o parte chestiunea subiectivitatii, interviul in grup presupune anumite particularitati. Voi prezenta mai jos cazuri concrete, unul pe care l-am gasit pe un blog specializat, pe care il voi adauga intr-o traducere aproximativa, si unul cu care m-am confruntat personal.

Ca urmare, primul caz, al unui absolvent de studii superioare dintr-o tara europeana: „Crezi ca ai putea sa iei un cocktail cu tine la un interviu si sa pleci cu slujba in buzunar? Ei bine, pentru mine, a fost diferenta dintre anonimat si a iesi din multime, in cadrul unui interviu in grup. Cum insa toata lumea avea acelasi scop acolo, lucrul asta nu a fost chiar simplu. Revenind la cocktail si la experienta mea, intr-un interviu de grup: la sfarsitul unui interviu de grup istovitor care a durat vreo sase ore, care a inceput cu saizeci de oameni, am fost unul dintre cei cinci care a primit un loc de munca. Deci: fiecare trebuia sa tina un discurs de trei minute; am decis sa spun ca pentru mine, este ca un cocktail in care amestec toate calificarile mele, toate competentele mele, toate aptitudinile mele si ca acest cocktail are toate atributele necesare pentru a ocupa cu succes postul pentru care candidam.

De ce cred eu ca a functionat? Pentru ca, evident, discursul a fost memorabil, mai degraba pentru comparatia cu cocktail-ul, decat pentru el insusi; dar a fost, evident, memorabil. Daca nu iesi in evidenta in timpul unui interviu in grup, te vei pierde in multime. Nu poti sa iei cu tine un cocktail, in timpul unui interviu de grup, asa ca ar trebui sa te gandesti cum ai putea sa ii impresionezi pe cei care te intervieveaza. Am fost totalmente nepregatit pentru urmatoarea intrebare de calificare adresata de unul dintre membrii comisiei:« – Care este culoarea ta preferata si de ce?» Am raspuns, emotionat si dezorientat, incercand sa imi recapat calmul si capacitatea de a gandi lucid: «Argintiul. Imi place extraordinar de tare argintiul. Chiar imi plac lucrurile stralucitoare.» Mi-am dat seama mai tarziu ca ar fi trebuit sa explic ca am avut ceva experienta in vanzarea de electronice si asta m-a facut sa imi placa sa am pe langa mine lucruri argintii sau cromate.

O alta intrebare care mi-a fost adresata a fost «Care consideri ca este cea mai mare realizare a ta de pana acum?» Mi-am dat seama, intr-o clipa, ca nu e bine sa raspund ca cei de dinaintea mea: ca am terminat liceul, ca am obtinut note mari la matematici, ca am intrat printre primii la facultate. Si am raspuns: «Faptul ca inca mai tin legatura cu prietenii mei din liceu, faptul ca ne vedem cel putin o data pe saptamana si ca inca ne ajutam unii pe altii, cand e cazul. Mi-am dat seama ca a fost un raspuns potrivit, cand unul dintre recrutori mi-a cerut sa dau mai multe detalii, sa povestesc ceva mai multe despre intalnirile noastre.“

Analizandu-si prestatia pana la capat, studentul, sa ii spunem John, mai identifica numeroase alte situatii care l-au avantajat in timpul interviului pe care l-a sustinut si l-a castigat: faptul ca, de la un anumit moment incolo, nu a mai avut emotii pentru ca si-a dat seama ca nu-l ajuta; faptul ca era foarte sigur pe experienta lui profesionala anterioara si, ca urmare, a avut raspunsuri prompte la orice intrebare; sinceritatea cu care a abordat conversatiile etc.

Ca set de reguli de aplicat intr-o astfel de situatie, John ne recomanda:
– sa profitam de orice ocazie pentru a iesi in evidenta din grup, fara a leza pe altcineva;
– sa prezinti de cate ori ai ocazia, atuurile tale profesionale si educationale;
– sa ne pastram calmul;
– sa raspundem clar si concis la orice intrebare adresata, dar fara sa ne grabim (a se vedea raspunsul de mai sus);
– sa nu incercam sa „cream“ un personaj eroic din noi, ci sa ne prezentam asa cum suntem, pentru ca recrutorii cu experienta isi pot da seama de inselaciuni si de falsuri;
– aveti grija la interactiunile cu ceilalti candidati, pentru ca si ele pot fi element de evaluare;
– interviurile in grup pot dura ore intregi; menajati-va fortele, fara insa a va sustrage de la vreo activitate ceruta;
– uneori, interviurile in grup presupun jocuri de rol; prin acestea vi se testeaza capacitatea de a lucra in echipa si abilitatea de a de a rezolva probleme; in astfel de situatii, trebuie sa te implici sincer si sa spui ce crezi;
– daca decizia spre care se indreapta grupul nu este cea pe care o considerati oportuna, nu va feriti sa va manifestati opozitia; faceti insa acest lucru dand argumente si oferind solutii, nu doar prezentand obiectii;
– amintiti-va ca uneori se testeaza capacitatea de munca in echipa; daca nu va integrati in echipa respectiva, e posibil sa pierdeti interviul;
– jocul de rol poate testa si capacitatea de lucru sub presiune, precum si anumite abilitati native (intuitia, de exemplu); trebuie deci sa exersezi inainte cu niste prieteni, daca nu ai facut cand erai mic cursuri de actorie.

As adauga aici ca nu prea exista reteta pentru succes, in cazul interviului in grup de tipul celui descris mai sus; mai degraba succesul este dat de capacitatea de a merge pe sarma subtire care leaga individualitatea ta creativa de agresivitatea necesara pentru a deveni vizibil. Este linia calauzitoare care se traseaza intre capacitatea de a lucra cu altii, de a acorda ideile unui grup cu ale tale.

Cel de-al doilea caz de interviu in grup pe care il prezint este al unui fost student de anul I, absolvent acum de Litere. L-am rugat, cu ceva vreme in urma, sa imi povesteasca, pentru o brosura de prezentare a facultatii, cea mai relevanta experienta pe care a avut-o in cadrul unui interviu de angajare. Am primit o poveste de cateva pagini, pe care o voi comprima, din motive de spatiu.

Voi rezuma portretul studentului, la momentul in care se sustinea interviul, precum si unele dintre trasaturile relevante pentru persoana si pentru job: C.M. este student in anul I la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti. Nu avea experienta anterioara deosebita si nici nu se remarcase in vreun domeniu de activitate. Se remarca totusi o colaborare lunga cu un radio de provincie, care emitea local in orasul resedinta de judet. Cea mai mare realizare fusese un interviu realizat cu solistul unei trupe de muzica foarte renumite din Anglia, aflata in turneu in Bucuresti. Are cunostinte medii despre muzica si candideaza pentru postul de redactor la un radio bucurestean, care dorea sa se relanseze pe piata; relansarea fusese anuntata printr-o campanie de publicitate sustinuta si se dorea improspatarea grilei de programe si aducerea de voci noi in eter.

Si acum povestea: „Am ratacit ceva vreme pe langa statuile de la Universitate. Pe de o parte, pentru ca nu stiam sigur care este intrarea si pe de alta, pentru ca ma retinea ceva sa merg sa candidez pentru asa o slujba. Nu ma simteam destul de bun ca sa fac trecerea la o slujba adevarata. Mai lucrasem inainte, stiam ce-s alea butoane, stiam ce e aia sa te apuci sa vorbesti in microfon si sa nu mai apuci sa respiri sau, mai rau, sa uiti brusc ce spuneai, sa ti se rupa sirul gandurilor. Acuma, eram chiar nesigur pe mine. Nu mai fusesem la un interviu de felul asta si aveam niste emotii de ziceai ca o sa fac infarct. Asteptam, de fapt, sa vad pe altcineva care intra si care apoi iese cu o fata de invingator; asteptam confirmarea unuia din exterior care sa ma faca sa capat convingerea ca e mai bine sa plec, pentru ca oricum nu am ce cauta acolo. N-am avut noroc. Nu a iesit nimeni. Dupa vreo ora si ceva de stat pe trotuar si invartit pe loc, cu CV-ul in mana (nu se facuse depunere prealabila a CV-ului), identific pe inca unul care arata cam ca mine: cu parul lung, blugi, camasa, bocanci usori, de vara, la trei kilograme unul si, mai ales, niste hartii cam la fel de bine pastrate ca ale mele. Deci, clar, cineva din concurenta. Ma apropii si intreb: «Si tu, tot la Radio T, pentru interviu?» El, uitandu-se ciudat la mine: «Da, tot la Radio T.» si eu atunci, victorios, pentru ca gasisem motivatie: «Pai sa intram, atunci.»

Am intrat, am urcat pe niste scari inguste pana undeva in podul cladirii unde erau birourile. Desi ulterior am mai fost acolo si totul mi s-a parut normal, atunci mi se parea ca e intuneric si ca pica peretele pe mine. A.M. cum am aflat mai tarziu ca se numea, cantaret cu trupa in spate si ceva mai multa experienta, ma impingea inainte, desi nici el nu parea mai breaz decat mine. Am ajuns sus, ne-am inscris pe lista, erau deja vreo treizeci, dar deja trecusera peste vreo douazeci. Cald, transpirasem rau de tot, desi acuma cred ca din cauza emotiei. Am asteptat inca vreo ora si jumatate pana mi-a venit randul si de cel putin zece ori mi-a venit sa fug de acolo. Dar, pe de alta parte, il cunosteam deja pe A.M. Facusem front comun si ii analizam pe cei care ieseau. Toti ni se pareau mai buni ca noi, dar nici unul nu avea curajul sa zica «Eu plec». Asa ca am ramas. Am intrat primul, intr-o camera de 3x4 metri maxim, in care erau vreo cinci persoane. M.B. despre care stiam foarte multe, data fiind notorietatea lui, fiind in acelasi timp patronul radioului si seful redactiei, N.S. editor sef, precum si o doamna, care stiu ca era acolo cu o treaba, dar care nu am aflat ce rol avea. Dupa buna ziua de rigoare, M.B. mi-a strans mana si mi-a zis sa iau loc, N.S. mi-a intins mana si mi-a zambit. Eu, ca un gentleman, m-am dus sa dau mana si cu doamna, ca sa nu ramana ea nesalutata; doamna s-a uitat lung la mine, mi-a strans mana si mi-a zis pe voce scazuta si usor complice, desi era clar ca o sa auda toata lumea din camera: «Sa stii ca, de fapt, doamnele intind mana prima data.“ Mi s-a urcat evident, sangele in obraji, m-am fastacit, nu mai stiam ce sa fac, cand a intervenit M.B. care a intins mana dupa CV si m-a intrebat cu voce blanda, dar evident foarte plictisita: «Si ia zi, draguta, stii radio?“.

Mi-au pus o gramada de intrebari pe care nu mi le mai amintesc, in principiu despre cum ajunsesem eu sa fac radio acasa, pentru ca eram ca hipnotizat. Desi cei doi vorbeau cu mine si eu le mai si raspundeam, nu am reusit sa imi desprind privirea de la doamna respectiva, care, culmea, nu m-a intrebat nimic. Dupa vreo sapte minute de intrebari, care mie mi s-au parut sapte ore, M.B. m-a expediat usor:«Du-te si fa proba de voce, ca altfel, vad ca gramatica stii. Daca Gigi zice ca intri, vii de luni la lucru, daca nu, ne pare rau.» N-am luat proba de voce, n-am ajuns la radio, dar am avut cu ce sa compar toate interviurile pe care le-am dat de atunci incoace. Si nici A.M. n-a luat interviul. Tot pentru ca nu avea voce de radio.

Greseli pe care C.M. n-ar fi trebuit sa le faca:
– sa mearga la interviu fara sa stie foarte clar care este profilul postului;
– sa isi manifeste nesiguranta si starea de stres exacerbata; o varianta ar fi fost sa ceara cateva momente de pasuire, pana si-ar fi revenit sau sa se concentreze asupra persoanei pe care o considera cea mai favorabila, fara a neglija cursul normal al dialogului;
– sa se concentreze exclusiv asupra unei persoane; a privi in egala masura pe toti cei care sunt la masa, concentrandu-se cu preponderenta spre cel care a pus intrebarea este regula de baza pentru interviul in grup;
– sa ii fie frica si sa intre in sala de interviu dominat de emotii si transpirat;
– sa se raporteze la un alt candidat; cand intri intr-un interviu, ceilalti sunt concurentii tai firesti si in nici un caz nu vor sa iti devina aliati; (diferenta evidenta fata de jocul de rol, cu mai multi contracandidati, unde trebuie sa dai totul pentru a iesi bine echipa, pentru ca atunci o sa iesi si tu bine).

O alta experienta interesanta e cea care urmeaza, de asemenea a unui angajat englez: „Ceea ce urmeaza e mai mult o «experienta de interviu» decat o analiza a unui interviu; s-a intamplat acum cativa ani, cand am fost intervievat pentru o pozitie de formator, de catre un grup de trei recrutori. Unul dintre intervievatori statea direct in fata mea, sa zicem la pozitia orei 12.00, un altul la pozitia 9.00, in stanga mea, si celalalt la dreapta mea, in pozitia orei 15.00 de pe ceas. Eu eram la mijloc, in centrul cadranului ceasului. Toti membrii comisiei erau la aproximativ patru metri de mine. A fost clar pentru mine ca fiecare doi intervievatori, altii decat cel cu care vorbeam, luau notite, observand si dand calificative, ca sa se asigure, fara indoiala, ca limbajul trupului nu era in conflict cu raspunsurile mele. Am mentinut tot timpul contactul vizual cu persoana care imi vorbea. Mi-au adresat intrebari pe rand. Nu puteam sa vad persoana de la ora 13.00, cand vorbeam cu persoana de la ora 9.00, dar eram atent si la persoana de la ora 12.00. Cand am fost invitat sa stau jos, mi-am dat pe loc seama de psihologia din spatele asezarii locului unde trebuia sa se tina interviul si nu le-am permis sa ma domine. Am primit postul si am trecut acest interviu la categoria «experienta de viata».

E evident ca pozitia de formator pentru care candida personajul presupunea o experienta anterioara fix in genul acesta de evenimente; ca urmare, recrutorii au gasit o modalitate de a-l scoate din tipar, incercand sa controleze situatia si sa pastreze pozitia de avantaj pe care le-o dadea relatia cu candidatul.

Rezumand, in interviul panel, candidatul este intervievat in fata unei comisii; acestuia ii sunt adresate mai multe intrebari, din ariile de interes ale fiecaruia; desi numarul mare de intrebari poate sa para un dezavantaj, in realitate, tipul acesta de interviu poate evidentia complexitatea necesara pentru ocuparea postului dorit.

Nu se poate vorbi de eficienta sau ineficienta a acestui tip de interviu, desi multi, inclusiv eu, cu ceva timp in urma, il consideram a nu fi varianta optima; motivul era legat de posibilitatea aparitiei unor confuzii, de inducerea unei stari de agitatie si de nervozitate in randul candidatului/candidatilor. De fapt, e vorba de scopul pe care si l-a propus recrutorul, cand alege un tip de interviu panel; daca recrutorii considera necesar, fiecare candidat va fi intrebat ordonat de fiecare membru de comisie cate ceva, apoi va fi expediat afara, in asteptarea unui rezultat. Sau unul dintre membrii comisiei va fi chiar agresiv, ajungand sa enerveze orice candidat ar avea in fata, testand capacitatea de adaptare la situatie, de exemplu.

Interviul multiplu

Alte doua tipuri de interviu sunt ilustrat de povestirea urmatoare: „La jobul asta despre care o sa povestesc acum am aplicat fara sa imi acord in sinea mea vreo sansa reala. Primeam oferte de munca de la cateva site-uri de profil si le verificam mai mult ca sa nu spun ca nu o faceam, nu aveam intentii serioase. Jobul asta mi-a sarit in ochi din cauza numelui companiei, ii cunosteam foarte bine produsele. Buna motivatie, nu? Am trimis CV-ul care, intre noi fie vorba, nu era foarte atent prelucrat insa era foarte detaliat. Dupa cum am mai zis, nu ma asteptam la cine stie ce. In mediul meu era foarte populara conceptia potrivit careia la companiile mari te angajezi numai daca ai «pile», iar anunturile sunt postate pentru ca asa cer politicile impuse de afara. Eram deci destul de sigura ca postul ala era deja dat, insa m-au sunat si m-au programat la interviu.

Imi aduc aminte si acum ca era dupa-amiaza si ca imi batea inima ceva de speriat. Nu mai fusesem la un interviu de multa vreme, nu stiam la ce sa ma astept, nici macar nu aveam conturat in minte un plan de discutii! Am ramas in sinea mea fidela convingerii «nu ai nici o sansa», asa ca am purces cu emotii, datorate numelui companiei si situatiei in sine. La companie (avea sediul intr-o cladire smechera de birouri) ma astepta o fata atat de simpatica si placuta ca prezenta, incat am si uitat ca am venit acolo cerand un job! Mi-a povestit un pic despre companie, despre cerintele postului, am povestit si eu ce faceam si ce nu faceam la firma la care lucram, am intrebat cate ceva in plus despre companie, despre posibilitatile de avansare in organigrama, despre atmosfera de lucru si m-am trezit stand de vorba o ora despre te-miri-ce. Nu am simtit ca sunt la interviu, m-am simtit stand la palavre cu o noua amica.

Nu-mi este foarte clar acum daca m-a programat atunci pentru urmatoarea etapa a recrutarii, cea a testarii cunostintelor, sau m-a sunat la scurt timp pentru asta. Stiu, insa, ca, in momentul in care am fost programata pentru pasul doi, am inceput sa cred ca as putea obtine jobul ala.

Etapa cu testarea cunostintelor a fost ceva mai formala, dar nu foarte. Am primit o cafea intr-una din cestile din care o beau si acum si imi aduc aminte ca i-am zambit colegei care mi-a dat cafeaua (care atunci era foarte sobra, na, ma vedea prima data). Am primit foile cu teste de specialitate, un calculator si o urare de succes. Mi s-a pus la dispozitie o ora in care sa ma desfasor. Dupa asta am asteptat sa vad daca si ce se mai intampla. Am primit la cateva zile telefonul care ma anunta ca am trecut testul de cunostinte si ca sunt invitata la interviul final, cu directorul economic. Inutil sa spun ca aproape ma vedeam angajata.

Interviul a decurs frumos, fara stres si apasare, fara interogatoriu. M-a surprins infatisarea directorului economic, o femeie care arata, in plina vara, departe de imaginea pe care mi-o facusem despre genul asta de pozitie in ierarhii corporatiste. Avea (are inca) o prezenta foarte feminina, chiar daca avea totusi si ceva din sobrietatea pozitiei pe care o ocupa. Am avut cu ea o discutie placuta in care mi s-a spus ce a fost ok si ce a fost mai putin ok la testul meu, mi s-a explicat cum decurg procesele in compania respectiva, am fost intrebata daca din domeniul meu este ceva ce as prefera sa nu fac. Am insistat un pic pe niste atributii pe care le aveam la firma la care lucram, si imi amintesc ca am vorbit foarte mult la persoana intai plural. Privind in urma acum, sunt destul de sigura ca asta a fost detaliul care a facut diferenta , persoana intai plural . Nu a fost ceva deliberat, eram cu adevarat implicata sufleteste si asta se vedea. Asta mi-a dat «nota de trecere».

Am acceptat postul, pentru ca era un urias pas inainte pentru mine. De la o afacere mica, de familie, la o multinationala. Si, uite, in felul asta am devenit corporatista.“

Este vorba, dupa cum se vede, de interviul multiplu (interviu in sir); una dintre etape este similar interviului de testare a cunostintelor. Dupa cum reiese si din povestire, tipul acesta de interviu e caracteristic corporatiilor. Persoanele care participa la interviu, din partea companiei, sunt mai numeroase, reprezentand compartimente diferite (resurse umane, PR, contabilitate, directia economica, directorul general etc.). Intalnirea are loc in aceeasi zi sau in zile diferite si fiecare etapa a interviului are loc sub coordonarea unei alte persoane.

Deoarece dezvoltarea resursei umane si fidelizarea acesteia e o politica a marilor companii, se testeaza de cele mai multe ori, pe langa caracteristicile necesare indeplinirii cerintelor prevazute in fisa postului, si capacitatea de integrare in grup si abilitatile de comunicare.

Interviurile de testare a cunostintelor nu prea pot fi exersate in prealabil. Teste psihologice, teste de abilitati matematice, teste de limbi straine se pot gasi pe internet, dar nu stiu cat ar ajuta un candidat. Acele teste nu spun decat ceea ce e adevarat despre tine, care e situatia ta in momentul testarii. Daca nu stii engleza sau nu ai notiuni de contabilitate sau nu stii sa lucrezi pe calculator, nu cred ca ajuta sa exersezi; mai simplu e sa inveti si apoi sa aplici la o astfel de slujba.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1. Michael Armstrong, Human Resources Management Practice, editia a VII-a, Kogan Page, UK, 1999;
2. John Bramham, David Cox, Cum sa obtii usor un loc de munca?, Editura Teora, Bucuresti;
3. Horst H. Siewert, Totul despre interviu in 100 de intrebari si raspunsuri, Editura Teora, Bucuresti;

Bogdan Enoiu despre cum a câştigat agenţia McCann "Oscarul" publicităţii la Cannes - VIDEO

2011-06-24T10:50:00.000-07:00

În cadrul INTERVIURILOR GÂNDUL, Bogdan Enoiu, şeful McCann Erickson, a vorbit cu redactorul şef al ziarului, Claudiu Pândaru, despre recentul succes de la Cannes , despre ciocolata Rom, despre începuturile carierei sale în publicitate, dar şi despre evoluţia pieţei media. În plus, el a oferit, pe loc, un slogan pentru promovarea brandului turistic al României.

"Succesul nostru a venit ca un tsunami, am măturat tot"

Pentru început, Bogdan Enoiu a vorbit despre premiul câştigat de agenţia pe care o conduce, McCann Erickson, în cadrul festivalului de publicitate de la Cannes. Distincţia a fost acordată pentru campania de "rebranduire" a ciocolatei Rom, al cărei tricolor de pe ambalaj a fost înlocuit, pentru o scurtă perioadă, de steagul american.

Despre premiul de la Cannes

"Am luat mai multe premii, acest festival este unul dintre cele mai importante din industria noastră. Putem să le numim Oscaruri ale publicităţii, dar ele sunt cunoscute drept Leii de la Cannes (Cannes Lions) şi sunt echivalentul festivalului de film din acelaşi oraş. Orice om care lucrează în publicitate îşi doreşte să ia, măcar o dată în viaţă, un premiu la acest festival. Lion-ul de la Cannes este moneda de recunoaştere în domeniul publicităţii. Cu cât mai mulţi 'lei' ai, cu atât intri mai repede în istoria acestei meserii şi eşti dorit oriunde în lume", a spus Enoiu.

Şeful McCann Erickson a explicat că obţinerea premiului cel mare a fost o premieră pentru România. "Noi (n.r. agenţia) am luat două grand prix-uri. În total, am luat şapte premii în două zile şi suntem încă în competiţie la o categorie, tot cu ciocolata Rom. Pentru noi, a fost întrecută o ţintă foarte îndepărtată, în fiecare an ne doream chestia asta. Am zis că m-am apucat de meseria asta şi nu ies din ea până nu câştig la Cannes. Ştiam că va veni şi timpul nostru, dar nu ştiam că va veni ca un tsunami aşa, să măturăm tot", a spus Enoiu.

"Când eram mic, săream gardul fabricii să fur câte o ciocolată Rom"

Întrebat cum s-a născut campania pentru ciocolata Rom, Enoiu a explicat că "are o istorie veche". "Ciocolata s-a născut în 1967, la puţin timp după instaurarea regimului Ceauşescu. Eu am copilărit în Berceni, la o aruncătură de băţ de fabrica de ciocolată, care ulterior a devenit Excelent, Kandia şi cu care am lucrat la branduiri, rebranduiri şi recâştigări de poziţii. Îmi amintesc întotdeauna că, în zilele în care se făcea ciocolată, era un miros cald şi toţi (n.r. copiii din cartier) săream gardul, mai luam câte o ciocolată. Cel puţin mie, ciocolata asta mi-a însoţit copilăria", a povestit publicitarul.

Despre ideea campaniei Rom

Enoiu a explicat că produsul (ciocolata Rom) nu a suferit modificări de reţetă, fiind acelaşi din 1967 încoace. "De când agenţia noastră a început să se ocupe de produs, în 2003-2004, am făcut acele reclame cu 'senzaţii tari din 1967', cu Ceauşescu, cu spoturi foarte, foarte tuşante şi întotdeauna am câştigat cu ele. Vrem să nu fim doar o cometă, vrem să câştigăm an de an, pentru că am arătat ce potenţial are România", a spus Enoiu.

"Când am văzut prima dată steagul american pe ambalaj, am fost şocat"

Şeful McCann Erickson a explicat că marca Rom şi-a obişnuit consumatorii cu "chestii haioase, nostime" şi că aşa s-a născut şi campania cu "Romul american". "La un brainstorming, s-a ajuns la ideea să-i punem ciocolatei un steag american, iar clientul a fost suficient de curajos încât să accepte", a spus Enoiu.

El a mărturisit că a văzut reclama direct pe stradă. "Când am plecat de acasă, am văzut un panou mare cu Rom cu steagul american. Am fost şocat şi am dat imediat un telefon colegilor din agenţie. N-au vrut să-mi spună, iar eu m-am temut că iar mă trezesc cu un telefon de la ambasadă", a explicat publicitarul.

Enoiu a povestit că, în urmă cu mai mulţi ani, a fost sunat de ambasadorul SUA la Bucureşti, tot din cauza unei reclame. "La câteva luni după ce a fost George W. Bush în România, cei din departamentul creaţie al agenţiei au făcut o campanie pentru adopţia de căţei. În reclame, s-au folosit imaginile lui Bush şi ale lui Hitler, fiecare având câte un câine. A fost o campanie la limită, care a ridicat câteva sprâncene. Dar la jumătate de oră după ce reclama a fost pusă în piaţa Unirii, m-au sunat cei de la ambasadă", îşi aminteşte Enoiu.

Despre branduri

El a explicat că, după ce a înţeles cu adevărat campania Rom cu steagul american, i s-a părut genială, iar alegerea actorului din reclamă a fost "de excepţie". "Nu m-au sunat americanii, dar m-au sunat foarte multe cunoştinţe. Unii ne-au înjurat, alţii ne-au lăudat. Oricum, am reuşit ce ne propusesem, adică să stârnim o reacţie puternică. La conferinţa de presă de la Cannes, am spus că sunt bucuros că ne-am folosit şi noi o dată de americani, că şi ei s-au folosit de noi timp îndelungat", a explicat Enoiu.

El a ţinut să precizeze că premiul obţinut la Cannes este cu atât mai important cu cât a fost obţinut cu ajutorul unei mărci româneşti, necunoscută străinilor

Agenţia condusă de Enoiu se ocupă de promovarea tuturor apelor minerale ale Coca-Cola din lume

Întrebat dacă este vreo legătură între o campanie premiată şi vânzări, Enoiu a spus că "întotdeauna o campanie bună vinde bine". "Orice consumator ştie ce-l face să cumpere anumite şi servicii şi că achiziţionează acel produs care îi satisface o dorinţă emoţională sau raţională. Această combinaţie dă tăria mărcilor. Ştiţi foarte bine că 80% din economia mondială se învârte în jurul mărcilor, care creează locuri de muncă şi plus valoare. Noi cu asta ne ocupăm, încercăm să clădim mărci", a spus Enoiu.

Pe lângă ciocolata Rom, căreia i-a redat "esenţa, acel adevăr unic care trebuie spus despre un produs", agenţia lui Enoiu a clădit şi alte branduri. "Lucrăm de 6-7 ani la marca Dorna, este creaţia noastră şi, ca o recunoaştere a meritelor noastre, McCann Erickson România se ocupă de toate apele minerale din lume ale companiei Coca-Cola", a explicat Enoiu.

Revenind la ciocolata Rom, Enoiu a dezvăluit că preţul întregii campanii a fost "undeva la 200-250.000 de euro, cu totul, timp de o lună şi jumătate", dar că "spotul propriu-zis a costat foarte puţin". Totuşi, spune Enoiu, la festivalurile de publicitate nu contează atât bugetul, cât ideea. "Juriului i s-a părut ieşit din comun faptul că am îmbrăcat o ciocolată românească în steagul american", a punctat Enoiu. El a precizat că Rom "va surprinde în continuare", cu noi campanii, dar că de această dată nu se vor mai certa românii cu americanii.

Secretul McCann: "Nu dăm oameni afară şi ne orientăm către străinătate"

Întrebat cât se câştigă din publicitate, Enoiu a răspuns: "Ca plătitori de taxe, noi (n.r. McCann) suntem pe primul loc de 15 ani. Dar suntem primii şi la profit, înregistrăm cam 7-7,5 milioane de lei profit pe an. Dacă faci lucrurile ca lumea, câştigi". El a explicat şi "secretul" McCann Erickson. "Nu am dat niciun om afară în criză, chiar dacă am coborât la nivelul anului 2003 în ceea ce priveşte cifra de afaceri. Cota de piaţă, în schimb, este în creştere uşoară, fiind la 18-19%. Noi avem o altfel de şcoală la McCann. Avem oameni care lucrează la noi de 5, 10, 15 ani la noi, pleacă destul de greu şi numai către poziţii foarte bune. Avem şi o pepinieră foarte bună, dacă vrei să faci şcoală la noi vii. Premiile astea ne vor ajuta foarte mult în ceea ce priveşte fluxul de talente care vor veni să stea lângă marii câştigători de la Cannes", se mândreşte Enoiu. De asemenea, el a precizat că agenţia a crescut de la 50 de angajaţi, în 2003, la peste 200, în prezent.

Despre cum se câştigă în publicitate

Enoiu a explicat că România "nu generează suficient business", astfel că McCann s-a orientat şi spre străinătate. "Am ajuns să ne ocupăm de operatori de telefonie din Letonia şi Lituania, învingând la licitaţie agenţii de publicitate locale, dar şi din Anglia. Iar acum, încercăm să ne folosim de Cannes pentru a fi primiţi la masa negocierilor. Putem concura cu oricine din lume, pentru orice produs, după ce cunoaştem piaţa locală dintr-o anumită ţară", a precizat Enoiu. El a menţionat că filiala din România a agenţiei McCann este "între primele cinci din lume", deşi ţara noastră este "între primele cinci lovite de criză".

În Polonia, politicienii sunt "respectaţi şi iubiţi", fiindcă provin din rândul elitelor

Enoiu a spus că nu îi place deloc "catastrofa" care se petrece în România ultimilor 20 de ani şi a dat ca exemplu pozitiv Polonia. "Am citit multe interviuri cu politicieni de acolo, mai ales după tragedia de anul trecut (n.r. moartea preşedintelui Kaczynski), una dintre multele tragedii ale poporului polonez. Am rămas surprins să văd că acolo politicienii sunt chiar respectaţi şi iubiţi, pentru că într-adevăr reprezintă elitele. Polonezii şi-au dat seama că, dacă sunt conduşi de elite, le va fi bine. Normal că mai sunt şi la ei uscături, dar acolo politicienii nu vor să se îmbogăţească, ci să servească ţara, o consideră o datorie. Aţi văzut ce unitate a fost la ei, după moartea preşedintelui", a explicat şeful McCann.

Despre situaţia actuală din România

În schimb, în România problema este "lipsa de şcoală", crede Enoiu. "Am trăit într-un sistem care ne-a înclinat mai mult către minciună decât către adevăr, pentru că în asta trăiam. Din punctul ăsta de vedere, e greu să ieşi la suprafaţă şi să-ţi clădeşti societatea pe anumite valori. O şcoală corectă te învaţă, de la şapte ani, că munca, bunul simţ şi perseverenţa te duc către succes. Iar când eşti mare, respecţi chestia asta, nu bagi mâna, nu-ţi iei Bentley. Dar ţara asta trebuie conduse de elite, de oameni de foarte mare valoare. Unul dintre ei este şi la dumneavoastră în redacţie aici", a explicat omul de publicitate. El a spus că recesiunea mondială a răsturnat scara valorilor, pentru că un "inginer financiar", adică un bancher, a ajuns să câştige "de o mie de ori mai mult" decât un inginer "adevărat". "În momentul în care cei mai deştepţi absolvenţi tehnici încep să-şi ia joburi în bănci şi nu în domeniile lor, se vede dezastrul", crede Enoiu.

"La început, alergam prin buticurile de pe Magheru şi întrebam cine vrea publicitate la ziar"

Totuşi, inclusiv şeful McCann a "schimbat macazul" în ceea ce priveşte meseriile, fiind la bază inginer metalurg. "Mă mândresc cu această meserie, este foarte frumoasă, am lucrat la IMGB. Am ajuns în publicitate din întâmplare. În mai '91, Tineretul Liber, care era un ziar foarte puternic în acei ani, a dat un anunţ că are nevoie de agenţi publicitari. M-am dus şi eu, vorbeam două limbi cum se cerea, am ştiut ce înseamnă diverşi termeni, aşa că mi-au spus: 'Ăsta e Romexpo, dă-i drumul şi vinde publicitate'. Aşa am început, knocking on the doors (n.r. bătând la uşi). În iunie, când a avut loc târgul de la Romexpo, am generat mai mulţi bani decât toţi cei zece agenţi recrutaţi atunci. Din comisionul pe care l-am luat atunci, cred că 10%, mi-am luat bibliotecă şi am făcut şi două vacanţe, la munte şi la mare", a povestit Enoiu.

Despre începuturile sale în publicitate

După ce şi-a descoperit "talentul de vânzător", actualul şef de la McCann a început să vândă publicitate part-time. "Când plecam de la IMGB, la 4, o luam pe străzi. Ziceam: 'Azi merg pe Magheru'. Mergeam din butic în butic şi întrebam: 'Nu vreţi un A4 (n.r. o pagină) în Tineretul Liber? Uite ce vă putem oferi'. Aşa am cunoscut foarte mulţi oameni cu care păstrez legătura şi acum. Şi, la un moment dat, am întâlnit un american, pionierul pieţei de publicitate în România. El era foarte excentric şi curajos şi a venit aici, practic, ca să deschidă piaţa de publicitate. Primul job împreună a fost să punem cămila de la ţigările Camel pe celebrele autobuze galbene. Omul ăsta mi-a deschis ochii către meseria asta. Am trecut apoi printr-o agenţie mică, după care am ajuns la McCann, în '96", a rememorat Enoiu.

Întrebat ce l-ar sfătui pe un tânăr care vrea o carieră în domeniul publicităţii, Enoiu a răspuns: "În primul rând să fie cu ochii deschişi, să creadă în steaua lui, să absoarbă cât mai multe cunoştinţe. Cu cât ştii mai mult, cu atât ai mai multe oportunităţi să concurezi pe piaţa asta globală, pentru că la momentul actual piaţa muncii este destul de dură şi trebuie să te baţi cu indienii, chinezii. Trebuie să dai totul, altfel nu reuşeşti. La început, trebuie să munceşti 16 ore, 24 de ore pe zi şi să te concentrezi pe ceea ce faci".

"În momentul ăsta, nu poţi face o campanie dacă nu eşti pe Facebook"

Discuţia a ajuns apoi la piaţa de publicitate din România anului 2011. "Suntem strâns legaţi de media, care a avut o creştere exponenţială, după care o cădere care a grăbit sfârşitul printului, cu o viteză ameţitoare. Tendinţa inexorabilă de mutare către online a fost grăbită de criză şi cred că, anul acesta, încasările din online le depăşesc pe cele din print. O să rămână foarte-foarte puţine publicaţii tipărite în următorii ani", consideră Enoiu. El a precizat, însă, că "sunt şi lucruri bune care se întâmplă în România". Spre exemplu, viteza internetului din ţara noastră este "în primele cinci din Europa", lucru care "poate deschide piaţa muncii pentru români", crede el.

Despre piaţa de publicitate din România anului 2011

În plus, apar tot felul de noi suporturi spre care se poate extinde piaţa publicităţii, precum smartphoneurile şi tabletele. "Tabletele sunt suporturi foarte bune, cu smartphoneurile există o problemă: mesajul publicitar trebuie foarte bine adaptat pentru fiecare gadget în parte. E o lume foarte fragmentată, e mult mai greu să-ţi trimiţi mesajul. Reţelele sociale sunt la putere în momentul ăsta, o să vedem cât timp, iar ele au schimbat foarte repede regula jocului. Practic, nu mai poţi face o campanie dacă nu eşti pe Facebook", consideră şeful McCann Erickson. Totuşi, el nu crede că va dispărea publicitatea de masă, în ciuda fragmentării. "De zece ani se spune că va dispărea televiziunea, dar, după cum vedeţi, ei au rezistat cel mai bine în criză, iar reclamele de 30 de secunde 'înghit' încă foarte mulţi bani, 50-60% din piaţa de publicitate. Deci nu dispare chiar atât de uşor", explică Enoiu.

România, în viziunea lui Enoiu: "Mai multă natură, mai puţină civilizaţie"

În ultima parte a discuţiei, Bogdan Enoiu a explicat ce ar trebui să se întâmple în România, pentru ca situaţia să se schimbe: "Ar trebui să existe o politică economică mai coerentă şi să încercăm să dezvoltăm acele sectoare în care să fim competitivi, să avem nişele noastre. Sistemul educaţional trebuie să aibă baze sănătoase şi să fie adaptat la ceea ce se cere acum pe piaţa muncii. Teoria mea este că trebuie să începem cu educaţia, căreia să-i alocăm 10% din PIB, pentru următorii 20 de ani. Trebuie explicat foarte clar oamenilor: 'Băi, fraţilor, asta vrem să facem'. Să se înhame toţi sub acelaşi steag, să urmărească toţi acelaşi scop timp de 5-10 ani".

Despre "schimbarea la faţă" a României

Întrebat ce trebuie făcut pentru o promovare mai bună a României, Enoiu şi-a amintit că McCann Erickson a început să lucreze la brandingul de ţară în urmă cu peste zece ani. "Am început în '99, cu eclipsa. Timp de trei ani am lucrat să fim prezenţi pe Euronews, pe CNN. Apoi, s-a rupt filmul. Trebuie atacată puţin altfel problema", a explicat Enoiu.

El a spus că, din punct de vedere al turismului, trebuie mizat pe natură şi nu pe baza materială. "Turiştii care vin să respire aerul nostru curat de munte nu sunt aceia care cheltuie foarte mulţi bani, ei nu vin în masă. Infrastructura e o problemă nerezolvată încă, după douăzeci de ani. Turiştii trebuie să vină cu rucascul în spate, să meargă pe jos, că maşinile nu merg. Nouă ne trebuie turişti care să se bată cu ursul prin pădure, ca la Discovery Channel", a spus el.

Întrebat cum ar "împacheta" imaginea România, Bogdan Enoiu a oferit, pe loc, un slogan: "Mai multă natură, mai puţină civilizaţie. Asta e ce oferim noi".

Sursa: gandul.info

Spoof la Rom:

La Berlin, despre normalitatea uitată a vieții

2011-05-17T12:50:00.000-07:00

De o săptămînă de cînd sînt la Berlin, descopăr că ceea ce Bucureştiul ultimilor ani m-a făcut să uit nu e doar frumuseţea vieţii, graţia, farmecul, muzicalitatea ei, ci şi strictul necesar al normalităţii, firescul, buna-cuviinţă a convieţuirii.
Berlinul e un oraş cu o abundentă vegetaţie. Nici unuia dintre administratorii lui nu i-a trecut prin cap să-şi bată joc de iarbă şi de pomi, să construiască pe socoteala spaţiilor verzi, să prefere, fără excepţie, cărămida, betonul şi sticla. Dimpotrivă. Totul e învăluit de adierea fragedă a unui oraş secund, „mai pur“, un oraş al plantelor, al miresmelor răcoroase, al păsărilor. În plin centru, te poţi trezi dimineaţa într-un paradis de cîntece, venit dinspre coroanele ample ale arborilor. Eşti într-un mare oraş european şi eşti, în acelaşi timp, într-un mare parc, într-un fragment, uşor rărit, de pădure. Respiri şi te mişti ca într-o staţiune montană. Traficul intens nu asfixiază niciodată auzul, văzul şi plămînii oamenilor. E absorbit în verdele predominant, într-o ambianţă în care „urbanitatea“ include natura şi naturaleţea. Dacă circuli prin Berlin cu maşina, descoperi (redescoperi?) civilitatea rutieră. Nu există pripă isterică, fălci încleştate, furii zoologice.
Fiecare şofer înclină să cedeze celorlalţi trecerea, se practică zîmbetul înţelegător, răbdarea, buna înţelegere. Românul constată uimit – şi adesea exasperat – că se respectă strict semnele de circulaţie. Dacă pe o anumită porţiune de stradă se cere limitarea vitezei, toţi rulează calm, încolonaţi cuminte, cu treizeci la oră. Poliţia nu are aerul încruntat al unei instanţe punitive, bicicliştii nu sînt duşmăniţi de şoferi, pietonii nu sînt somaţi, cu înjurături şi claxoane, să se grăbească. O pace civilizată e fundalul igienic al întregului oraş. Nu se strigă, nu se suduieşte, nu se proferează obscenităţi vesele.
Seara, la televiziune, euforia normalităţii regăsite continuă. Pe nici un canal nu au loc execuţii politice, în nici o emisiune politicienii nu dau de pereţi unii cu alţii. Se vorbeşte destins, cordial, eventual ironic, dar niciodată nu se ajunge la băşcălie ieftină şi trivialitate. Figuri ca Dan Diaconescu, Vadim Tudor sau Gigi Becali sînt de negîndit. De neconceput sînt şi moderatorii şi moderatoarele în plină criză de tiroidă, sau oamenii politici pendulînd între bădărănie, mediocritate ţanţoşă şi delir. Lucrurile sînt mai curînd plicticoase. Dar ce plictiseală dulce! Ce parfum de umanitate aşezată, bine-crescută, ademenitoare! Nu priveşti spre televizor dîrdîind de nervi, de exasperare, de neputinţă. Nu te duci la culcare înghiţind calmante. Vezi filme bune, spectacole de divertisment susţinute de profesionişti, emisiuni de informaţie strict expozitive, sobre, cinstite. Producătorii n-au atîta imaginaţie încît să invite la dezbaterile politice sau economice actori patetici cu aere de experţi, cîntăreţi care se joacă de-a baricada civică, scriitoraşi de mîna a doua şi gazetăraşi ameţiţi de ei înşişi. Asta se cheamă, între altele, normalitate. În ziare se scrie decent, într-o limbă îngrijită, cultivată, limpede. Forumurile care însoţesc, uneori, un articol sau altul sînt semnate cu numele întreg, au tonul unor reacţii mature, sînt la obiect, fără grosolănii de subterană, fără insulte şi ameninţări.

Nu vreau să spun că mă aflu în Paradis. Că lumea de aici se bălăceşte în rozuri blege, sau că Bucureştiul nu are şarmul lui inanalizabil... Vreau doar să spun că înainte de a fi carenţi la reformă, la Schengen, la moneda Euro, la moravurile politice, sîntem carenţi la capitolul normalitate, civilitate, bună-cuviinţă. Mai vreau să spun că orice construcţie care nu ţine cont de această carenţă, care nu încearcă să o reducă, e emfază fără substanţă, casă ridicată pe nisip.
Sursa: dilemaveche.ro

Hai, da-te mare!

2011-05-16T12:32:00.000-07:00

Ma scoate din sarite defazarea. In alte cuvinte, bula temporala in care traim in Romania. Si de la care hainele pe care le purtam nu fac exceptie.

Sigur nu vei fi stiut, pana dupa citirea acestor randuri, ca, printre altele, un costum de calitate se recunoaste inclusiv dupa faptul ca nasturii de la manseta se deschid. E foarte probabil sa fi cunsoscut acest amanunt, daca ti-ai achizitionat un costum facut pe masura sau unul bespoke. Dar n-as crede.
Nu acuz, ci doar constat ca achizitionarea unui costum din gama celor indicate anterior, dat fiind bugetul de achizitie, intre 900 si 2000 de euro, in variantele lor regulare, nu sunt pe placul majoritatii buzunarelor barbatilor romani. Dar ce e viata asta, daca nu o lupta permanenta pentru mai mult si mai bine? Macar afli acum unde vrei sa ajungi.

Ce e cu acesti nasturi ce se deschid? Reprezinta atentie la detalii, manopera dedicata si individualizarea tinutei. In limbajul specific, cunoscatorii vorbesc despre surgeon cuff, cu trimitere directa la insasi ratiunea pentru care nasturii ar trebuii sa se deschida la orice manseta a unui sacou – faptul ca poti sufleca manecile, atunci cand te speli pe maini. Asemenea unui practician chirurg inaintea savarsirii operatiei.

Vorbeam de defazare. La noi, vestile ajung tarziu sau deloc. In speta, colectiile sunt cele de acum un an, curentele sunt cele trecute, tendintele ajung cu intarziere de cel putin doi ani in Romania. Si atunci ne repezim sa cumparam. Nu vreau sa divaghez, dar era necesara o introducere, spre a intelege ce urmeaza sa subliniez.
Manseta ce permite desfacerea nasturilor a trecut, in zonele civilizate, de la statutul de finete in ale vestimentatiei masculine, la stadiul de aroganta gratuita, cuplata pe alocuri cu puseuri de show-off, asa cum gemea Wall-Street-ul acum ceva vreme, dupa spusele martorilor. Orice manager “ajuns” purta nasturii mansetei desfacuti, pentru a indica privitorilor din cercul sau vizual faptul ca ce poseda nu e altceva decat un costum exclusivist, cu un pret pe masura.

Au venit apoi batranii si au temperat apele, reiterand faptul ca butonii mansetei se desfac doar la baie, in fata lavoarului, cand te speli pe maini. Nu pe strada si mai ales nu in mediul business. Ar fi o palma peste ochii privitorului cunsocator. Si, crede-ma, de la anumite sume in sus, toti sunt cunoscatori de vestimentatie in cele mai mici amanunte.
La noi, nimic. Dincolo, s-a ajuns deja la polemici pe tema, s-au intors situatiile si liniile cu susul in jos. La noi, nici n-au ajuns in marea masa, a marilor oameni de afaceri. Mai avem.
Ce denota o manseta a carui nasturi se deschid? Grija pentru tinuta si aparitia personala. Daca nu dispui de bugete semnificative, iti poti ruga croitorul sa opereze ce ai in garderoba, spre obtinerea rezultatului dorit – decuparea materialului mansetei si aducerea butonierelor la stadiul functional, nu butaforic. Te costa undeva intre 50 si 70 RON.

Daca tot ai ajuns la el, il poti ruga sa-ti scurteze manseta, pentru ca manseta camasii sa se vada elegant pe dedesubt. Stiu ca vei purta o discutie lunga cu el, care va denatura in cearta in toata regula, in care el va sustine o lungime mai mare a manecii, iar tu una mai scurta. Tine-o pe-a ta. La urma urmei, esti deja un client cunoscator. Costuri intre 80 si 120 RON.

Nu in ultimul rand, intreaba-l daca poate sa-ti tigheleze butonierele mansetei in una din culorile tale preferate: rosu, albastru, portocaliu, verde. E o operatiune migaloasa, care merita insa efortul. Efectul vizual ulterior e de milioane. Pret – minim 50 RON.

Iar daca doresti intr-adevar sa-i incerci competentele, cere-i croitorului tau sa-ti adauge mai mult de trei nasturi la manseta si sa genereze astfel o serie de patru sau cinci. Se vede altfel. Manopera – 50-80 RON.

Dupa efectuarea seriilor enumerate de operatiuni, daca e vineri si s-a sunat de iesire, iti dau voie sa desfaci nasturii de la manseta sacoului, sa arunci cravata, sa-ti pui pereche de Levi’s si sa te arunci “in lume”. Pentru un nou plus vizual lasa deschisi si nasturii de la manseta camasii. Aduci astfel cu tine nonsalanta.

Si ce daca esti un functionar sau corporatist plictisit…….plictisitor? Oricand e loc de mai bine. Nu spune nimeni sa iei acasa ariditatea comportamentala de la birou. Dar spune chinezul si indianul cel batran, de secole, ca viata e scurta si merita traita frumos. Cu nasturii desfacuti si o manseta intoarsa, viata e, parca, un pic mai plina .

Sursa: domnideromania.ro

10 semne ca e momentul sa-ti cauti un nou job

2011-04-03T13:07:00.000-07:00

Oricine poate ajunge la un moment dat la un punct de rascruce in cariera sa, in care ii este foarte dificil sa isi dea seama daca necesitatile sale profesionale ar mai putea fi indeplinite de compania in care lucreaza acum sau daca e momentul sa faca un pas inainte, la alt nivel. Chiar si specialistilor le este greu sa te ajute sa lamuresti acesta dilema, insa vin in ajutorul tau cu cateva indicii, valabile cand jobul de acum "a expirat".

1.Cand jobul iti face rau fizic

Angajatii care au supravietuit reducerilor de personal s-au vazut nevoiti si accepte o dublare a volumului de munca, iar asta poate avea efecte vizibile la nivelul sanatatii.

Totul incepe cu cateva mici schimbari, cu lipsa timpului pentru masa de pranz sau pentru exercitiile fizice pentru care iti faceai timp de obicei, pana incepi sa realizezi ca nu mai ai deloc grija de tine.

Durerile cronice de spate, durerile de cap sau de stomac si insomniile sunt toate semnale de alarma ca jobul tau nu mai este potrivit pentru tine.

Tot atat de relevante sunt si weekend-urile muncite si serile in care te simti epuizat dupa fiecare zi de munca sau scaderile frecvente de productivitate, cauzate de lipsa de motivare.

Daca nu mai simti provocarea profesionala la jobul tau, lipsa de motivare te va determina sa iei decizia de a pleca, intr-un final.

2.Cand ai prea multi timpi neproductivi

Ca si excesul de stres, lipsa de stres este un semn ca lucrurile nu mai stau asa cum ar trebui.

Daca munca ta a devenit o rutina si daca nimic nu ti se mai pare interesant, este clar ca ai depasit deja un anumit nivel si ca este cazul sa cauti un job cu mai multe provocari.

Pe de alta parte, daca realizezi ca ai prea multi timpi morti pentru ca nu ai sarcini de indeplinit, s-ar putea ca organizatia sa iti transmita subtil mesajulca nu mai are nevoie de serviciile tale.

3.Cand simti ca nu mai dobandesti noi aptitudini

Studiile au aratat ca lipsa posibilitatilor de a avansa in cariera reprezinta principalul motiv pentru care angajatii isi cauta activ un nou loc de munca.

Daca realizezi ca nu mai dobandesti noi aptitudini sau ca nu mai primesti sarcini care sa te ajute sa te dezvolti, poate ca este momentul sa cauti dezvoltarea profesionala in alta parte.

4.Cand promovarea a fost oferita altcuiva, din nou

Daca ai fost trecut cu vederea pentru promovarea pe care o meriti, atunci ai in fata cea mai clara dovada ca este momentul sa pleci.

Un indiciu si mai usor de recunoscut este atunci cand un subordonat este promovat in locul tau, iar in acest moment decizia de a pleca nu mai poate fi pusa la indoiala.

5.Cand bugetul tau a fost realocat

Schimbarea este inevitabila, insa in momentul in care schimbarile organizationale apar fara sa te includa si pe tine, este momentul sa mergi mai departe.

Daca bugetul tau operational sau oamenii pe care ii aveai in subordine au fost realocati sau eliminati, acesta este un semn clar ca departamentul tau nu este o prioritate.

Cauta raspunsuri la toate intrebarile tale, iar daca ele nu sunt pe placul tau, este momentul sa pleci.

6.Cand realizarile trec neobservate

Daca organizatia are rezultate financiare bune, insa tu nu primesti recunostinta pe care o meriti, fie sub forma financiara sau oricare alta forma, e momentul sa reevaluezi situatia ta.

Printre semnalele de alarma in aceste cazuri se numara si lipsa aprecierilor pentru un lucru bine facut, promovarea oferita altcuiva, respingerea cerererii de marire de salariu binemeritata si lipsa diferitelor sarcini care te-ar ajuta sa demonstrezi ca poti mai mult si sa evoluezi.

7.Cand muncesti mai mult decat esti recompensat

In momentul in care contributia pe care o aduci companiei a depasit veniturile salariale pe care le obtii, iti poti da seama ca munca ta nu este apreciata la adevarata valoare.

Acesta este inca un exemplu de moment potrivit sa cauti un job cu un venit mai mare, in alta parte.

8.Cand ramai fara nicio urma de entuziasm

Cariera ta poate fi afectata daca alegi sa stagnezi intr-un job care nu iti mai trezeste nici cea mai mica urma de entuziasm.

9.Cand compania incepe sa dea semne de declin

Zvonurile care apar, amanarea repetata a angajarilor promise si vestile proaste care nu inceteaza, toate acestea iti indica situatia grava in care se afla compania si reprezinta un motiv suficient de puternic pentru a lua in considerare ideea de a-ti cauta un alt loc de munca.

10.Cand valorile tale nu mai sunt aceleasi cu cele ale companiei

In momentul in care iti dai seama ca principiile si misiunea culturii corporative nu se mai afla in aceeasi directie cu valorile tale personale, s-ar putea sa fi sosit momentul pentru o schimbare profesionala in viata ta.

Daca nu mai crezi in ceea ce faci, cauta-ti un job cu insemnatate pentru tine.

Sursa: bloombiz.ro

TINUTA PROFESIONALA - SACRIFICIU SAU ATUU?

2011-03-13T10:29:00.000-07:00

Importanta si nevoia adoptarii unei tinute conforme cu mediul si pozitia pe care un profesionist o ocupa este tot mai discutata si controversata in zilele noastre. De ce acum mai mult decat altadata? Poate pentru ca traim in era vitezei si sunt foarte putini aceeia care isi mai iau din timpul lor sa le explice celor mai tineri ca aparentele conteaza si pentru ca daca vrei sa te faci ascultat si crezut, ceea ce spui trebuie sa fie sustinut intocmai de ceea ce se vede. Altfel spus, aspectul trebuie sa reflecte coerenta si corectitudinea mesajului profesional transmis.

O companie care se respecta isi respecta clientii, dar si angajatii in egala masura. Astfel, asa cum asteapta ca fiecare client care-i trece pragul sa-i transmita sentimentul de incredere, sa fie credibil, asa si clientii se asteapta ca reprezentantul companiei cu care urmeaza sa se intalneasca sa se ridice la nivel asteptarilor pe care compania l-a setat prin reputatia pe care o are si prin campaniile de comunicare pe care le desfasoara. Cu cat mai mare si mai reputabila este compania, cu atat mai mari sunt asteptarile pe care clientii sau potentialii parteneri de afaceri le au in ceea ce-i priveste pe reprezentantii companiei respective. Iar acest fenomen este valabil indiferent de domeniul de activitate, pozitie ocupata sau dimensiune a business-ului.

Exceptiile nu sunt nici exemple de dat si nici de urmat! Nu va lasati pacaliti de faptul ca exista cativa oameni de afaceri, femei sau barbati, care au ajuns in topul piramidei si care-si permit o imagine mai relaxata. In primul rand, ceea ce vedem noi este imaginea pe care o transmit public, catre cei care cumpara produsul sau serviciul si cu care trebuie sa conecteze, fata de care trebuie sa para apropiati. Cum se prezinta ei in intalnirile de afaceri, noi nu-i vedem, dar stim ca o fac cu succes. Pe de alta parte, pozitia pe care o detin in masinaria economica internationala le permite sa aiba o imagine mai relaxata. Dar pana sa ajunga la nivelul la care sunt astazi, imaginea lor a fost cu totul alta si foarte putin facuta public. Mai exista si elementul de excentricitate pe care aceste exceptii si-l permit, ba chiar unora le este si le-a fost necesar pentru a atrage atentia si pe care l-au exploatat la maximum, cu mare succes. Sunt oameni de afaceri desavarsiti, dar nu sunt neaparat si exemple de urmat in ceea ce priveste imaginea profesionala pe care o prezinta.

Cu totii ne dorim sa ascendem cat mai sus in cariera, dar pana acolo drumul este anevoios si presupune „sacrificii”. Tinuta profesionala este unul dintre aceste sacrificii, pentru unii dintre noi, dar este un sacrificiu care merita facut!

Din nou despre MBA-uri

2011-03-11T13:14:00.000-08:00

Curiozitati de jurnalist: Inainte de criza financiara, care era diferenta salariala dintre un angajat cu MBA si unul fara, in conditiile in care ambii ocupau aceeasi pozitie in cadrul aceleiasi companii?Ce s-a intamplat in timpul recesiunii cu aceasta diferenta? Cum estimati ca vor evolua salariile aangajatilor cu astfel de studii in aacest an? De ce? Cu cat la suta poate contribui un astfel de program la salariul absolventului cursurilor? Mai face un MBA diferenta pe piata muncii in perioada aceasta? De ce? In ce masura mai sunt companiile dispuse sa asculte si sa aplice strategiile creionate de absolventii programelor de MBA, avand in vedere numarul mare al acestora? Considerati ca absolventii programelor de tip MBA au fost “tratati preferential” de-a lungul crizei financiare, sau au primit un dus mai rece decat restul angajatilor? Cu cat poate creste salariul unui angajat care are o astfel de diploma?

GB: Draga Ovidiu, am avut multe discutii pe aceasta tema de-a lungul timpului. In cazul posturilor de conducere, aceste diplome (si studiile, la modul general) nu au aproape nicio relevanta in decizia de angajare. In cei 20 de ani de cand facem recrutari pentru astfel de posturi de conducere, niciodata, dar absolut niciodata o astfel de diploma nu a contat in vreun fel. Poate ca subconstient o fi avut vreo influenta asupra angajatorului, insa asta nu ne-a comunicat si noua… Mai mult, nu imi aduc aminte ca vreodata in cei 20 de ani de head-hunting o astfel de conditie sa fi fost inclusa in cerintele obligatorii. Asta nu inseamna ca nu e bun un astfel de MBA! La modul general, orice e legat de dezvoltarea intelectuala a cuiva ii poate aduce un castig, fie direct (asa cum spera cei mai multi), fie indirect (te fac sa fii mai sigur pe tine si asta ii face si pe ceilalti sa creada ca esti mai bun, iti faci tot felul de relatii etc. etc. etc.), asa ca e bine sa faca lucrurile astea, daca are ocazia. Ce pun eu uneori in discutie e costul unei astfel de diplome si raportul “castig/ costuri”, la urma urmei. Sigur, daca gasesti o firma fraiera care sa-ti plateasca asa ceva, ar fi idiot sa nu profiti la maximum. Insa cei care isi vand casa sau masina (si care ajung uneori si la divort din cauza asta) ca sa-si plateasca o astfel de diploma, acestia, deci, imi ridica un mare semn de intrebare si ii privesc cu mai multa suspiciune decat pe cei care isi folosesc “economiile de-o viata” intr-un mod pe care eu il socotesc mai inteligent.

In general, studiile conteaza cu atat mai mult in decizia de angajare cu cat omul in cauza e mai tanar si mai la inceput de cariera. Daca pentru un tanar absolvent adesea studiile conteaza cu peste 50% in decizia de angajare, acest procentaj scade sensibil in cazul pozitiilor de middle management, ca sa ajunga la 0 (sau pe aproape) in cazul posturilor de top management si pentru oameni de peste 35 de ani.

Sper sa iti foloseasca la ceva parerea mea (care se bazeaza pe 20 de ani de observatii si pe mii de cazuri analizate indeaproape, totusi).

Sursa:georgebutunoiu.ro

7 pasi pentru o voce credibila

2011-03-03T11:54:00.000-08:00

Oamenii au grija la mesajele verbale pe care le concep, fara a mai fi atenti la modul in care o spun. Dar in comunicare este important nu doar ceea ce spui ci si modul in care folosesti sunetele. Pentru ca ascultatorii isi construiesc o imagine despre vorbitor auzindu-i cuvintele si ajung chiar sa ii evalueze sinceritatea si credibilitatea pe baza vocii acestuia.
De aceea trebuie sa intelegem ca vocea este mai mult decat ne-am obisnuit. Vocea vorbitorului poate sa transmita mesaje puternice catre ascultatori. Ii poate face sa fie atenti, sa asculte si sa duca la indeplinire ceea ce li se spune. Cu ajutorul vocii se poate certa, ironiza, aprecia si admonesta interlocutorul. Limitele vocii sunt date de modul in care stim sa o utilizam si de atentia pe care i-o dam. Iata cateva metode pentru a putea sa iti gestionezi cu mai mare usurinta modul de utilizare a vocii.

1. Stai drept! Cand stai drept, cutia toracica poate sa isi foloseasca la maxim capacitatea. De ea depinde in mare parte forta vocii. Acest lucru iti va permite sa vorbesti mai mult fara sa faci pauze exact in mijlocul propozitiei sau a unui cuvânt important si nu va da impresia interlocutorului ca alergi la o cursa de semi-fond.

2. Ajusteaza-ti volumul vocii in functie de circumstante. Vorbeste suficient de tare incat sa te auda toata lumea, dar nu tipa daca ai un singur interlocutor langa tine. Modificarea volumului in timpul vorbirii mentine atentia celorlalti. Pont: coboara vocea cand te pregatesti sa iti exprimi un punct de vedere important si ridic-o gradual pentru a prezenta concluzia pe tonul cel mai ridicat!

3. Redefineste-ti tonul vocii! Controleaza-ti vocea, astfel incat, de exemplu, cand pui o intrebare finalul sa fie pe un ton mai inalt, iar atunci cand afirmi ceva tonul final sa fie unul coborat. Cei care fac afirmatii si le incheie pe un ton specific intrebarilor dau afirmatiilor lor o nuanta de ambiguitate care trebuie evitata. Tonul cel mai potrivit pentru a fi convingator este unul jos, care exprima calm si autoritate. Tonurile inalte, stridente, imbufnate sunt neconvingatoare si sfarsesc prin a fi ignorate.

4. Schimba ritmul vorbirii! Pentru a atrage atentia asupra unor elemente importante din mesaj poti schimba ritmul vorbirii, alternand de la repede la mai incet sau invers. In acelasi timp, ai grija sa nu vorbesti mai repede decat sunt obisnuiti interlocutorii pentru ca nu te vor putea urmari si nici mai rar, pentru ca isi vor pierde interesul fata de ceea ce le spui.

5. Accentueaza cuvintele importante! In cursul rosteste mai apasat cuvintele sau silabele care ti se par importante prin sensul pe care il dau mesajului. Accentul poate sa mute atentia interlocutorilor la ceea ce consideri esential in ceea ce spui.

6. Foloseste combinatiile vocale! In timp, poti incerca sa folosesti toate aceste elemente la un loc, pentru a obtine efect maxim. Poti combina un volum redus cu un ritm normal si un ton cald pentru a transmite siguranta si sinceritate sau un volum ridicat cu un ritm rapid si un ton inalt pentru a trasmite semnale negative si agresive.

7. Fii atent la pauze! Poti folosi pauzele in vorbire pentru a da un efect mai mare mesajului sau pentru a putea sa respiri. Nu respira in mijlocul cuvantului sau al propozitiei. Respira la finalul propozitiei sau al frazei si cauta sa o faci discret, fara ca interlocutorul sa auda. Pentru asta e bine sa exersezi respiratia controlata pana ajungi sa respiri automat la momentul potrivit.

Controlul vocii este esential pentru a putea construi mesaje convingatoare. Asa cum oamenii ne analizeaza credibilitatea prin gesturile pe care le facem, asa ne si vad prin sunetele cu care ne transmitem mesajele. Cu cat vom putea sa le controlam mai bine, cu atat mesajele noastre vor fi mai agreabile si mai usor de urmarit si acceptat de catre interlocutori.

Sursa: askmen.ro

Culmea eficienţei în recrutare: în call-centere se organizează câte 50 de interviuri de angajare în acelaşi timp

2011-03-02T11:02:00.000-08:00

Joburile în call-centere, singurele în care studenţii fără experienţă sunt acceptaţi fără să dea prea multe explicaţii, au devenit o adevărată povară pentru recruiteri, care se văd nevoiţi să cheme câte 150 de candidaţi într-o singură zi la interviul de angajare, din care să angajeze numai 10 până la final. De partea cealaltă, tinerii care trec printr-o astfel de experienţă şi nu sunt angajaţi refuză să meargă la alte interviuri, pentru că "nu ştiu dacă mai are rost".

În România lucrează aproximativ 15.000 de tineri în call-centere, potrivit estimărilor firmelor care activează în domeniu, aceste companii fiind printre singurele care au anunţat că fac angajări masive în ultimul an, pe lângă cele de outsourcing şi IT.
Profilul candidaţilor căutaţi pentru un astfel de job este poate cel mai puţin specializat, având în vedere că se cere cunoaşterea unei limbi străine (dar nu întotdeauna obligatorie) şi abilitatea de a folosi calculatorul (noţiunile elementare, cum ar fi folosirea bazelor de date în Excel). Salariile oferite sunt mici, încep de la 100 de euro pentru un program de lucru part-time, dar studenţii sunt mulţumiţi pentru că măcar îşi pot stabili singuri programul de lucru.

"Din 150 de tineri chemaţi la interviu, a doua zi se prezintă numai 50 de candidaţi, iar dintre aceştia sunt angajaţi doar 10. Dacă anul trecut rata de prezentare la interviu era de 50%, acum a scăzut la 30%, pentru că sunt mai multe joburi disponibile pentru studenţi", spune Simona Nicolaescu, managerul de resurse umane al firmei de call-center Linea Direct Communications, care caută în prezent 150 de tineri pentru poziţii de call-center în domeniul vânzărilor prin telefon. Pentru joburile de vânzări prin telefon, salariul net pentru un program part-time este de 100- 150 de euro pe lună, la care se adaugă bonusurile, care pot dubla salariul.

"Candidaţii stau câte 4-5 ore la interviu, dar află la final dacă au fost sau nu angajaţi. În prima oră, li se prezintă profilul companiei şi al candidatului căutat, apoi au o probă practică - telefonică-, după care urmează o testare prin care demonstrează că ştiu să folosească calculatorul", a mai spus Nicolaescu.

Iuliana B., 23 de ani, absolventă a Facultăţii de Litere (specializarea engleză- spaniolă), a încercat să se angajeze în ultima lună ca operator call-center şi a fost la două interviuri de angajare.

"La unul dintre ele ni s-a povestit că trebuie să vindem produse cosmetice clienţilor din Spania, după care am dat un test scris de limbă, în care se verficau noţiuni de gramatică, de vocabular şi de semantică. Eram 20 în aceeaşi sală şi nu toţi erau testaţi pentru limba spaniolă. Mi s-a spus că am fost ok şi că ar trebui să încep lucrul peste 2 luni, când încep şi ei proiectul. Ieri am primit un telefon pentru un nou interviu, însă nu ştiu dacă are rost să mă mai duc, poate e la fel ca aici", a spus Iuliana, care a spus că îşi doreşte doar să capete puţină experienţă de lucru, pentru ca apoi să se angajeze mai uşor în alte domenii.

Mai mult, unii recruiteri nici nu-i mai sună pe candidaţi pentru a-i chema la interviu, ci le trimit câte un e-mail - care nu este deloc personalizat- prin care îi anunţă că se pot prezenta în zile diferite la interviu.

"Bună ziua, în urma vizionării C.V.-ului dvs. dorim să vă invităm luni 21.02.2011 şi/sau marţi- 22.02.2011 între orele 17.00 şi 18.00 la interviu. Îmi cer scuze că nu v-am contactat prin telefon, dar timpul nu-mi permite. Mulţumim şi vă aşteptăm în vederea interviului", aşa arată e-mailul fără semnătură care este trimis zilnic câtorva sute de studenţi care aplică online pentru un job.

Majoritatea studenţilor îşi dau demisia după şase luni

Angajaţii din call-centere nu au voie să întârzie (în caz contrar sunt sancţionaţi), nu au voie să-şi ia pauze decât la anumite intervale de timp, uneori lucrează şi în weekend, munca lor este mereu măsurată şi angajaţii trebuie să fie politicoşi în permanenţă- aceste condiţii îi fac chiar şi pe cei mai energici tineri să-şi piardă răbdarea şi dorinţa de a mai munci. Se poate face însă carieră dintr-un job de operator call-center?

"În niciun caz nu mă văd ieşind la pensie din call-center, oamenii cu care intru în contact sunt destul de dificili. Vreau să lucrez până se termină criza, îmi place că programul este flexibil şi că mi

s-au promis creşteri salariale peste câteva luni. Nevoia de bani este singurul motiv pentru care am acceptat jobul", susţine Anda, 22 de ani, care în prezent este studentă în anul I la un masterat de comunicare. Ea s-a angajat în urmă cu trei luni şi câştigă un salariu net de 170 de euro, la care se adaugă bonurile de masă.

Însă salariile în call-centere, pentru un program de lucru full-time, pot ajunge până la 800 de euro net cu tot cu bonusuri, fie din vânzări, fie datorită limbilor străine cunoscute. Cu cât limbile străine cunoscute de angajat sunt mai "exotice", cu atât nivelul salarial creşte. Însă acest lucru nu-i motivează pe tineri să-şi construiască o carieră pentru o viaţă într-un call-center. "În general, studenţii pleacă după ce lucrează şase luni, însă unii au şi şansa de a promova, dat fiind faptul că managerii echipelor din call-centere au vârsta cuprinsă între 23 şi 24 de ani. Dorinţa studenţilor care vin să se angajeze e să capete experienţă, pentru că majoritatea celor care vin nu au mai lucrat niciodată", a mai spus managerul de resurse umane al Linea Direct Communications.

Laura M., 25 de ani, a lucrat ca operator call-center la o firmă din domeniul telecom pentru o perioadă de un an. Ea avea un program de lucru de şase ore, cu o singură pauză de 15 minute. "Mi-am dat demisia, chiar dacă mi s-a oferit o promovare. Am refuzat promovarea pentru că ar fi trebuit să lucrez tot în call-center şi nu am mai rezistat după atâta timp în care oamenii îmi vorbeau urât şi eu nu aveam voie să le închid telefonul", a spus Laura, care în prezent lucrează ca psiholog.

Până la 2.000 de candidaţi pe job

În prezent, din cele peste 13.600 de joburi disponibile pe site-ul de recrutare Ejobs, cel puţin 1.000 sunt în domeniul call-center, printre companiile care fac angajări în acest domeniu aflându-se, pe lângă Linea Direct Communcations, firmele Computer Generated Solutions, Callpoint New Europe, Sykes, ING Asigurări (Cluj), XL World sau Evalueserve.

"Numărul aplicaţiilor trimise pentru un astfel de job este cuprins între 500 şi 2.000 de CV-uri depuse pentru o singură poziţie şi variază în funcţie de responsabilităţile jobului, oraşul în care urmează să se desfăşoare activitatea, importanţa companiei pe piaţă sau limbile străine cunoscute", susţine Laura Chilom, HR Consultant în cadrul Ejobs.

În prezent, pe piaţa locală există cel puţin 200 de call-centere, din care aproximativ 60% sunt numai departamente interne ale unor companii din telecom sau bănci, în industrii cu un număr mare de clienţi, care au nevoie de activităţi de suport.
Sursa: zf.ro

Harta dependenţilor de muncă: care sunt ţările unde angajaţii nu vor să-şi ia concediu de odihnă

2011-03-01T11:10:00.000-08:00

Mulţi dintre angajaţii din ţările dezvoltate preferă să meargă la muncă în loc să profite de zilele de concediu, scrie Businessinsider.com.

Persoanele care lucrează full-time în ţările dezvoltate primesc o anumită perioadă de zile de concediu, însă nu toţi sunt obligaţI să le şi folosească.
Ipsos Global şi Reuters au întrebat 13.000 de angajaţi din ţările dezvoltate pentru a vedea dacă îşi iau zilele de concediu sau nu.

În America, 57% dintre persoane îşi folosesc zilele de concediu. Japonia este pe primul loc, având un procent de 33% din angajaţI care îşi iau toate zilele de concediu. Pe de altă parte, locuitorii din Franţa sunt cei mai relaxaţI, 89% dintre ei îşi iau toate zilele de concediu.

Topul ţărilor unde angajaţii nu vor să-şi ia concediu de odihnă, în ordine descrescătoare

14 Mexic- doar 67% din mexicani îşi iau toate zilele de concediu. Durata medie a orelor de concediu aici este de 1.857.

13 Rusia- Doar 67% dintre ruşI îşi iau toate zilele de concediu allocate. Rusia are 12 sărbători legale, aşadar, durata medie a orelor de concediu este de 1997.

12 Italia - 66% din italieni îşi iau toate zilele de concediu allocate. Italienii au 11 sărbătri legale şi lucrează în medie 1.773 de ore pe an.

11 Polonia- 66% dintre polonezi îşi iau toate zilele de concediu. În Polonia sunt 10 sărbători legale şi polonezii lucrează o medie de 1.966 de ore pe an.

10 China- 65% din chinezi îşI iau toate zilele de concediu.

9 Suedia- Doar 63% din suedezi îşI iau toate zilele de concediu. Suedia are 11 sărbători federale şi aici media de lucru este de 1.610 ore pe an.

8 India- 59% din locuitorii din India îşi iau toate zilele de concediu allocate. India are 16 sărbători federale iar concediul mediu este de 12 zile.

7 Brazilia- 59% din brazilieni îşi iau tot concediul. În Brazilia sunt 11 sărbători legale, iar angajaţii pot să îşi mai ia 30 de zile de concediu suplimentare.

6 Canada- Doar 58% din canadieni îşi iau toate zilele de concediu. În Canada sunt 9 sărbători federale pe an, iar locuitorii de aici lucrează, în medie, 1.699 de ore pe an.

5 Statele Unite- Doar 57 de americani se bucură de întreg concediul. Aici sunt 10 sărbători federale şi media de lucru este de 1.768 de ore pe an.

4 Coreea de Sud- 53% din coreeni îşi iau tot concediul. În Coreea de Sud sunt 15 sărbători legale şi locuitorii de aici au dreptul la un concediu de 19 zile pe an.

3 Africa de Sud- 47% din africani îşi iau toate zilele de concediu. În Africa sunt 12 sărbători federale şi concediul are 21 de zile.

2 Australia- Mai puţin de jumătate din australieni( 47%) îşi iau toate zilele de concediu allocate. Australienii au 8 sărbători federale şi lucrează o medie de 1.690 de ore pe an.

1 Japonia- Doar 33% din Japonezi îşi iau toate zilele de concediu. Cu toate acestea, ei se bucură de cele 16 sărbători federale iar media de ore lucrate pe an este de 1714 ore.

Sursa: zf.ro

Cine sunt candidatii "de cosmar", la interviurile de angajare

2011-03-01T10:59:00.000-08:00

Competitia acerba pentru jobul de vis te poate face sa depui eforturi considerabile la interviu, insa cel mai important este sa te asiguri ca nu te sabotezi singur, facand parte din categoria de candidati care ii "sperie" pe intervievatori. Candidatul egoist, candidatul care se victimizeaza constant si cel care il hartuieste pe intervievator sunt candidatii "de cosmar" care nu vor primi jobul pentru care aplica, oricat de impresionant ar fi CV-ul lor.

Motivele pentru care multi oameni petrec foarte mult timp pana isi gasesc un loc de munca este, pe langa criza de pe piata muncii, faptul ca nu se controleaza in fata intervievatorilor si ii determina pe acestia sa aleaga pe altcineva pentru job, ca o varianta mai sigura.

Iata principalele tipologii in care nu ar trebui sa te incadrezi, daca vrei sa iti gasesti un job curand.

Egoistul

Acest tip de oameni obisnuiesc sa faca promisiuni fara acoperire in experienta profesionala.

Cel mai probabil, acesti au fost retrogradati sau chiar au ocupat o pozitie inalta in scara ierarhica, astfel incat pur si simplu nu pot accepta gandul de face un pas in spate in cariera.

Statutul pe care l-au castigat de-a lungul carierei lor ii impinge sa isi formeze o atitudine elitista in viata profesionala si nu reusesc sa realizeze ca totul face parte dintr-un trecut profesional, de cele mai multe ori indepartat.

Daca te regasesti in aceasta descriere, incearca o abordare mai umana asupra cautarilor tale de job si o atitudine mai umila.

Poti incerca niste activitati de voluntariat, pentru ca muncind cu oameni iti vei regasi echilibrul si abia apoi te vei putea concentra pe aspectele importante pentru tine, in care poate fi inclusa si securitatea financiara.

Victima

La polul opus fata de egoist se afla candidatul care se victimizeaza mereu.

Cel mai probabil acesta si-a depus CV-ul in foarte multe locuri a participat la o serie de interviuri, fara succes insa.

Desi continua sa caute activ un job, acesta nu mai are nicio speranta ca va primi o oferta curand, sustin expertii citati de The405Club.com.

Cel mai evident indiciu ca ai in fata un om care se victimizeaza este momentul in care acesta incepe sa arunce vina asupra oricui si orice pentru situatia lui de acum.

Aici intervin discutiile despre starea economiei, orasul in care traieste, fostul sef sau compania in care a lucrat si chiar despre familie sau partenerul de viata.

Daca esti un om care obisnuieste sa se victimizeze, incearca o noua abordare a job-hunting-ului.

Recunoaste ca toate tehnicile tale de pana acum au fost un esec si ca nimeni nu vrea sa lucreze alaturi de un om care se plange mereu, care inventeaza scuze si ii acuza pe altii.

Angajatorii cauta un om potrivit pentru cultura corporativa din compania lor, dar care sa si "hraneasca" un mediu de lucru placut si pozitiv.

Socializeaza mai mult, apeleaza la consiliere si fa tot ce iti sta in putinta sa iti recastigi increderea in tine.

Pana vei obtine asta, poti sarbatori orice succes, oricat ar fi de mic, pentru a iesi din starea de victima pe care ti-o induci.

Hartuitorul

Candidatii disperati sa obtina jobul sunt atat de insistenti incat uita de orice urma de bun simt.

Uneori acestia aplica pentru acelasi job de zece ori in doua saptamani, dau telefoane, e-mail-uri catre companie, posteaza orice gand in acest sens pe retelele sociale, incat il enerveaza si il sperie in acelasi timp pe angajator.

Hartuitorul primeste rareori o sansa la un interviu, dar niciodata nu va primi o a doua sansa.

Daca esti si tu genul de candidat care hartuieste angajatorul, incearca sa te relaxezi si sa rezisti tentatiei de a insista.

Nu mai arata disperarea cu care iti doresti jobul si invata sa opui rezistenta tendintei de a deveni candidatul insuportabil pe care nimeni nu vrea sa il angajeze.

Sursa:bloombiz.ro

Elemente de care trebuie sa tina cont cei care se inscriu in programul de incurajare a intreprinzatorilor sub 35 de ani

2011-02-22T10:48:00.000-08:00

Formalismul finantarilor de stat (sau europene) este una din problemele care i-ar putea indeparta pe tineri de inscrierea in acest program.

"Antreprenorii sunt impetuosi, nu dau mare atentie detaliilor si hartoagelor, dar in acest caz (n.red. - Ordonanta privind intreprinzatorii tineri) este sinucidere sa te comporti antreprenor cand finantarea este de la stat. Vor trebui sa completeze munti de hartii, intr-o limba de lemn pe care o credeam moarta, sa relationeze cu functionari aroganti, care ii vor considera de la inceput hoti, care vor incerca sa faca tot ce pot sa-i stopeze sau sa le ceara banii inapoi", spune pentru startups.ro Madalina Popescu, General Manager al Pluri Consultants Romania.

O alta problema este legata de optimismul pe care il au, in general, antreprenorii, cand vine vorba de o afacere lansata de ei. Asta in contextul in care recesiunea economica nu s-a terminat nici in Romania, nici in restul lumii.

"De aceea o noua afacere trebuie gandita cu un minim de cheltuieli fixe, ceea ce contravine optimismului specific antreprenorilor, care stiu ei ca rezultatele vor veni maine, deci pot cheltui astazi, pot angaja oameni carora sa le vanda viziunea lor despre afacere etc. Trebuie procedat cu mare prudenta, cu planuri alternative (best case scenario, worst case scenario) si cu rezerve de buget pentru situatii neprevazute", explica Madalina Popescu.

Eusebiu Burcas, Director Executiv al De Kalusen Consult, ii sfatuieste si el pe intrerpinzatorii tineri sa stabileasca foarte clar componentele financiare ale business planului.

"Un flux de numerar incorect dimensionat sau supraestimarea veniturilor in primul an de activitate sunt, in principiu, factorii care genereaza esecul start-up-urilor. Antreprenorii trebuie sa fie foarte exigenti in ceea ce priveste componentele financiare din business plan, sa fie exigenti cu ei insisi si sa fie cat se poate de realisti. Sa plece de la premiza ca nu vor incasa nimic in primele sase luni de activitate si sa vedem daca business-ul este viabil in acest scenariu pesimist", spune Eusebiu Burcas.

El completeaza ca, daca afacerea rezista la acest test, sansele sa functioneze in continuare sunt destul de mari.

Un alt element important este legat de piata, fiind necesar ca afacerea sa se lanseze pe un segment emergent, pe care comportamentul de consum sa nu se fi alterat ca urmare a crizei.

"De aceea este esential ca tinerii sa isi rafineze planul de marketing si sa il treaca prin proba celui mai puternic pesimism posibil. Daca afacerea este inca posibila, atunci pot merge mai departe", spune Madalina Popescu.

Ordonanta de Urgenta pentru stimularea infiintarii si dezvoltarii microintreprinderilor de catre intreprinzatorii tineri (6/2011) a aparut la inceputul acestei luni.

Firmele infiintate in cadrul programului din ordonanta primesc 10.000 euro nerambursabili (maximum 50% din planul de afaceri), facilitati fiscale si garantii de 80%, pentru un credit de cel mult 80.000 de euro de la banca care va fi acceptata in acest program.
Sursa: startups.ro

E mai scump să previi decât să combaţi. Şi mai imoral…

2011-02-20T10:43:00.000-08:00

Aproape toți cei care își caută de lucru visează să lucreze la o firmă americană sau englezească. E invocat „stilul anglo-saxon de management“, care înseamnă, pe scurt, că oamenii aceia îți acordă toată încrederea la început, însă dacă le-ai înșelat-o, te dau afară din prima, fără să mai „negocieze“. Și angajaților le place asta, și la noi în țară și cam peste tot în lume.

Stilul american“ extins la nivel social înseamnă că societatea (guvernul, autoritățile, comunitatea) te consideră ab initio un cetățean bine intenționat și, prin urmare, nu se „apără“ de tine înainte de a-i/le face ceva, ci numai DUPĂ ce ai făcut ceva ilegal sau imoral. În „stilul românesc“ de conducere, guvernanții ne consideră pe toți infractori încă neprinși și, în consecință, în loc să pedepsească vreo câteva mii sau zeci de mii de hoți reali, fac să plătească milioane de „hoți potențiali“. Adică pe toată lumea. Nu îi bagă la închisoare pe contrabandiștii de țigări și de băuturi, însă îi obligă pe producătorii cinstiți să pună timbre pe pachete și pe sticle și pe milioanele de clienți să le plătească.

Ministerul Învățământului propune să pună camere de luat vederi în toate clasele ca să nu mai copieze elevii la examene. Autoritatea Electorală vrea, de asemenea, să pună camere de luat vederi în toate secțiile de votare, cu milioane din bugetul de stat, evident. Dacă Justiția ar băga la închisoare vreo cinci dintre cei care fură voturi, ar dispărea frauda electorală instantaneu și aproape în totalitate și s-ar economisi și milioanele de la camere. Pentru toate nimicurile ni se cer acte și procuri legalizate la notari, de au devenit oamenii aceia cei mai bogați din România fără să facă măcar un singur lucru inteligent cât e ziua de lungă. Primăria cheltuie milioane ca să pună baricade în tot orașul ca să nu mai parcheze șoferii pe trotuar sau ca să nu mai treacă peste liniile continue.

Orașul arată ca pregătindu-se de război. Dacă ar da niște amenzi usturătoare, ar umple și bugetul Primăriei, iar într-o lună nu am mai vedea o roată de mașină pe trotuar. Când am cerut o autorizație de construcție ca să astup o gaură cu câteva cărămizi m-au pus să aduc mai întâi un contract de la o firmă de cărat molozul. Nu am avut moloz, și, chiar dacă aș fi avut, l-aș fi dus eu acolo unde se duce molozul, nu-l lăsam în fața blocului sau pe marginea drumului. Însă ei erau convinși că așa aș fi făcut. Prin urmare, mi-au aplicat o „prevenție“. Am plătit o mulțime de bani degeaba, fiindcă nu am avut ce căra. Cred că nu e zi în care să nu mă simt jignit într-un fel sau altul de Guvern, de Parlament și de toate autoritățile statului care se „apără“ de mine și care fac legi și reguli aberante ca să-i apere și pe alții de ce le-aș putea face eu.

E trist, dezgustător și imoral. Și, sunt sigur, multe dintre aceste legi nici nu ar rezista unei analize din partea unui adevărat specialist în dreptul constituțional.

Sursa:georgebutunoiu.ro

Sa ne rugam pentru Steve Jobs

2011-02-18T10:00:00.000-08:00

Steve Jobs, fondatorul şi CEO Apple, ar mai avea de trăit doar 6 săptămâni
Ştirea, publicată de americanii de la National Enquirer, şi preluată de Daily Mail, susţine că omul din spatele iPod, iPhone şi iPad se luptă cu un cancer pancreatic şi mai are foarte puţin de trăit.
Pentru a susţ ine aceste afirmaţii cei de la National Enquirer prezintă şi fotografii cu un Steve Jobs scheletic, mult mai slab decât a fost vreodată, precum şi informaţia că în ianuarie 2011 şeful Apple şi-a luat concediu medical.

Diagnosticat cu cancer la pancreas în 2004, Steve Jobs a făcut un transplant de ficat în 2008 iar în 2009, după 6 luni de recuperare, starea sa părea să se îmbunătăţească.

Doar că nu este aşa, iar imaginile cu Steve Jobs, disponibile doar cititorilor revistei americane sunt înfricoşătoare. Mai mult, cei de la National Enquirer susţin că Jobs a slăbit de la 79 de kilograme, cât avea înainte de a fi diagnosticat cu cancer, la doar 58 de kilograme cât are acum.

Fotografiile au fost făcute pe 8 februarie 2011, în California, la Centrul Stanford, unde se presupune că merge pentru chimioterapie."Probabil că domnul Jobs a mers la Stanford la chimioterapie, pentru că boala a recidivat", spune un medic citat de publicaţia americană, în vreme ce un alt doctor, cu o experienţă medicală de peste 40 de ani, afirmă categoric: "Este în fază terminală. Ceea ce vedem în fotografii este pierdea masei musculare, slăbire severă, foarte probabil cauzată de cancer".

"Cu siguranţă pare a fi în fază terminală", spune medicul care a văzut fotografiile, "şi aş fi suprins dacă ar cântări mai mult de 58 de kilograme".

Samuel Jacobson, un specialist în terapie intensivă, a riscat şi un pronostic. "Este în stare terminală. Aş spune că mai are şase săptămâni", susţine medicul, care îşi justifică astfel aprecierea:"A pierdut foarte mult din masa musculară ceea ce lasă puţine speranţe".

Sursa: gandul.info

Povestea miliardarului cu un salariu de 1 dolar pe an

2011-02-18T09:59:00.000-08:00

A fost adoptat imediat ce a venit pe lume, în studenţie dormea pe la prieteni şi mânca la o biserică. A fost dat afară de la compania pe care a înfiinţat-o, ca apoi să revoluţioneze lumea gadgeturilor. A scăpat de un cancer la pancreas şi trăieşte in fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. Astăzi, averea şefului de la Apple este estimată la 5,5 miliarde de dolari, fiind în topul celor mai bogaţi oameni din lume. Povestea managerului de 55 de ani, căsătorit, cu 4 copii, este demnă de un scenariu de film.

Cu maletă neagră, în blugi şi adidaşi, şeful cel mare apare pe scenă să prezinte noile apariţii: iPhone, mp3 playerul iPod, laptopul MacBook sau inventiva tabletă iPad. Îl cheamă Steve Jobs, e şeful companiei americane Apple şi, cu siguranţă, unul dintre cei care dictează ce apare mâine în lumea tehnologică.

Jobs e cel care a inventat marketingul gadgeturilor, demonstrându-le celorlalte companii că, pe lângă invenţie şi design, ca să ai succes trebuie să îi faci pe oameni să vorbească despre produsule tale, să fie dependenţi şi interesaţi de ce pui pe raftul magazinului. Aşa au apărut cozi la magazinele de telefoane în ziua lansării iPhone, iar 3 milioane de tablete iPad s-au vândut în doar două luni jumătate. Fără el, Apple nu ar fi existat. Pentru o perioadă a fost înlăturat din cadrul companiei, însă văzând ca sunt aproape să se prăbuşească, cei care fac MacBook l-au adus înapoi. Anul trecut, acţiunile Apple au crescut cu 50% la bursa din New York. În prezent, compania este evaluată la peste 200 de miliarde de dolari.

"Avem un băieţel care a venit pe lume pe neaşteptate, îl doriţi?"

Steve Jobs s-a născut în San Francisco pe 24 februarie 1955 şi, la scurt timp a fost adopatat. Părinţii săi biologici, Joanne Simpson şi sirianul Abdulfattah Jandali, erau încă studenţi în acea perioadă şi s-au hotărât să dea copilul spre adopţie.

"Mama mea biologică şi-a dorit foarte mult ca viitorii mei părinţi să aibă studii superioare şi era foarte aproape să fiu înfiat de un avocat şi soţia lui. Doar că, imediat după ce m-am născut, înainte să se semneze actele de înfiere, au spus în ultima clipă că, de fapt, ei îşi doresc o fată. Aşa că, la miezul nopţii, mama a sunat următoarea familie care era pe lista de aşteptare: «Avem un băieţel care a venit pe lume pe neaşteptate, îl doriţi?» - Ei au spus «Desigur»", a destăinuit Steve Jobs într-un discurs pe care l-a ţinut în faţa studenţilor de la Universitatea Standford. La scurt timp, mama lui biologică a aflat că viitorii părinţi nu au studii superioare, tatăl nu terminase nici măcar liceul. "A refuzat să semneze actele de adopţie, a făcut-o doar după câteva luni, când părinţii mei au promis că eu voi merge la facultate. Acesta a fost începutul vieţii mele", a povestit Jobs.

Colecta sticle de Cola şi mânca la biserică

Steve s-a mutat împreună cu părinţii lui adoptivi, Paul şi Clara Jobs, în California. Mai târziu, familia sa a mai adoptat o fată căreia i-au dat numele Patti. Între timp, părinţii biologici au terminat facultatea, Abdulfattah Jandali a devenit profesor de ştiinţe politice, iar Joane Simpson - logoped.

Între timp, Joanne Simpson s-a despărţit de tatăl lui Steve Jobs, s-a căsătorit cu un alt bărbat şi a născut-o pe Mona Simpson, sora biologică a lui Jobs, care e o celebră nuvelistă în America şi profesor de limba engleză la UCLA (Universitatea din California, Los Angeles).

După şcoala generală, Steve Jobs a urmat liceul din Cupertino, California. Era hipiot, un fan declarat al celor de la Beatles.

De foarte multe ori, după ore, obişnuia să meargă la sediul companiei Hewlett-Packard din Palo Alto, California. Văzând interesul lui pentru tehnologie, cei de la HP l-au angajat pe perioada de vară. Aici îl întâlneşte pe Steve Wozniak, cel care avea să-i devină mai târziu partener de afaceri.

În 1972, la 17 ani, după absolvirea liceului, Jobs intră la Colegiul Reed Portland, Oregon. "Am mers la facultate, însă am ales una foarte scumpă, unde în scurt timp am cheltuit toate economiile părinţilor. După şase luni n-am văzut la ce îmi folosea, habar n-aveam ce vreau să fac cu viaţa mea şi nici cum facultate mă va ajuta să-mi dau seama", a povestit Steve Jobs studenţilor de la Standford. Aşa a hotărât să se lase de colegiu şi să se apuce de altceva, mergea doar la cursurile care îi plăceau mai mult. "Era destul de înfricoşător, dar, uitându-mă înapoi, cred că a fost cea mai bună decizie din viaţa mea. Nu a fost romantic, nu aveam o cameră unde să dorm, aşa că stăteam în camerele prietenilor şi dormeam pe podea, strângeam bani din sticle de Coca Cola colectate şi mergeam în fiecare duminică 10 kilometri pe jos pentru o masă bună la templu "Hare Krishna" (n.r. organizaţie religioasă filantropică hindusă).

La tratament spiritual în India

În toamna lui ’74, Jobs se întoarce în California şi începe să frecventeze împreună cu Wozniak, colegul şi prietenul său, întâlnirile Homebrew Computer, un club al pasionaţilor de calculatoare. În aceeaşi perioadă reuşeşte să se angajeze la Atari, o firmă populară de jocuri video, cu intenţia de a economisi bani pentru un "tratament spiritual" în India. I-a şi reuşit acest plan.

Împreună cu un coleg de liceu, Daniel Kottke, care a şi devenit primul angajat al Apple, a călătorit în India şi s-a făcut budist. La întoarcere a revenit la vechiul post de la Atari. Compania de jocuri a vrut să facă un gadget mai mic, dându-i lui Jobs sarcina de a crea un circuit, iar pentru fiecare chip minimalizat, primea câte 100 de dolari. Atunci a hotărât să împartă bonusul cu prietenul Wozniak, care, mai mult din amuzament, a reuşit să facă inutile în jur de 50 de cipuri. Cei doi au câştigat, raportat la actuală valoare a banilor, în jur de 5.000 de dolari.

Garajul părinţilor, primul sediu Apple

La puţin timp după aceea, lui Steve Jobs i-a venit ideea să creeze computerul pentru acasă. În garajul familiei sale, împreună cu Wozniak, a început să lucreze la primul produs Apple.

"În garaj nu aveam nici telefon. De câte ori trebuia să sunăm ca să vorbim cu magazinele, mergeam în camera lui Steve", povesteşte Steve Wozniak într-un documentar realizat de jurnaliştii americani de la Bloomberg.

Aşa a apărut, pe 1 aprilie 1976, Apple 1, un computer într-o cutie de lemn care se conecta la un televizor. Însă succesul a venit cu adevărat când au lansat Apple II, un computer care avea şi monitor. Acest model s-a vândut în milioane de exemplare şi a dominat piaţa computerelor în anii ’80.

"Am fost un norocos, am descoperit ce îmi place să fac devreme, când aveam 20 de ani. Am muncit din greu, iar în 10 ani, Apple a ajuns de la doi oameni şi un garaj, la o companie de 2 miliarde de dolari şi 4.000 de angajaţi", a declarat Steve Jobs.

Dat afară de compania pe care a creat-o

În 1983, când Apple era pe val, Steve Jobs l-a angajat ca director general pe John Sculley, unul dintre şefii de la Pepsi. "Vrei să vinzi apă cu zahăr toată viaţa sau vrei să vii cu mine şi să schimbăm lumea?", l-a întrebat Jobs pe Sculley, care era destul de indecis. A fost una dintre mutările fatale făcute de Steve Jobs.

Din 1984, între Jobs şi Sculley lucrurile au început să se deteriorieze: "Ei bine, am angajat pe cineva despre care credeam că e foarte talentat să conducă compania împreună cu mine, iar pentru primii ani a mers bine, însă pentru planurile de viitor, opiniile erau divergente. Când am început să ne expunem ideile, bordul companiei a trecut de partea lui. Aşa am am fost scos afară. Aveam 30 de ani şi am fost concediat. Cum să fii disponibilizat de firma pe care ai creat-o? Eram devastat."

Jobs, gura de oxigen a Apple

Jobs n-a renunţat. După câteva luni de rătăcire se hotărâşte să pună pe picioare o altă afacere. Aşa a apărut Next, o firma care a lucrat la dezvoltarea programelor de e-mail, a avut o divizie de hardware şi a produs un model de computer.

Între timp, Apple pierdea teren în faţa competitorilor. Vânzările erau dezastruoase şi se părea că nu mai există nicio cale de redresare. În 1996 apare o ştire bombă în presa americană, bordul de conducere al Apple a hotărât să cumpere Next, compania lui Steve Jobs şi să-l aducă înapoi, considerându-l o gură de oxigen.

"După ce am fost concediat de compania pe care o înfiinţasem eram devastat. Însă, în următorii cinci ani am pus pe picioare o companie care se numea Next, o altă companie numită Pixar şi m-am îndrăgostit de o femeie minunată care a devenit soţia mea. Presupun că nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă Apple nu m-ar fi concediat, a fost un medicament cu gust îngrozitor, dar se pare că pacientul avea nevoie de el", le spunea Jobs într-un discurs, studenţilor de la Standford.

De la revenirea sa, Apple parcă a reînviat. iPod, iPhone, iPad, evoluţia computerelor MacBook sunt doar câteva dintre gadgeturile produse sub atenţia sa.

A cumpărat cu 10 milioane de dolari şi a vândut cu 7,4 miliarde

Studiorile Pixar a fost una dintre cele mai bune afaceri pe care le-a făcut Steve Jobs şi prin care şi-a demonstrat calităţile de vizionar în lumea tehnologiei. În 1986, cumpără The Graphics Group, studiourile de animaţie pe computer ale regizorului George Lucas, redenumite mai târziu Pixar.

În 1995, din studiourile Pixar este trimis către cinematograf primul film de animaţie făcut pe calculator – Toy Stoy. Avea să fie o mare lovitură, în colaborare cu Disney apar în următorii ani titluri de animaţii care au intratat în box office – A Bug s Life, Monsters, Toy Story 2, Finding Nemo sau Cars.

În ianuarie 2006, Disney ajunge la o înţelegere cu Steve Jobs şi cumpără studiorile Pixar, pe care le achiziţionase cu 10 milioane de dolari, în schimbul sumei de 7.4 miliarde de dolari.

Viaţa personală

"La 17 ani am citit un proverb care spunea: "Dacă trăieşti în fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, într-o zi cu siguranţă vei avea dreptate". M-a marcat, iar de atunci, în fiecare zi mă uit în oglindă în fiecare zi şi mă întreb, "Dacă astăzi e ultima zi a vieţii, aş face ceea ce vreau să fac astăzi?", iar atunci când răspunsul este "Nu", ceea ce se întâmplă în foarte multe zile, ştiu că trebuie să schimb ceva", a declarat jobs într-un discurs.

S-a căsătorit în 1991, când avea 31 de ani, cu Laurene Powell, unul dintre conducătorii Archieva, societate care oferă servicii persoanelor cu dizabilităţi şi cofondatoare a unei companii care produce şi distribuie alimente bio. Căsătoria a fost oficiată de un călugăr budist.

Soţii Jobs au un fiu, Red Paul, şi încă doi copii, care provin dintr-o căsătorie anterioară a lui Laurene. Jobs mai are o fată, Lisa, născută în 1978, dintr-o relaţie pe care a avut-o cu pictoriţa Chrisann Brennan. Iniţial, până la testul de paternitate nu a recunoscut că este tatăl, susţinând că era steril.

Medicii i-au descoperit cancer

În 2004, Jobs a primit o veste şocantă, era bolnav de cancer. "Am făcut o scanare şi mi s-a descoperit o tumoră la pancreas, nici nu ştiam ce e pancreasul. Doctorii mi-au spus că e un tip de cancer incurabil şi s-ar putea să mai trăiesc între 3 şi 6 luni. Docotorul mi-a spus să merg acasă şi să-mi pun afacerile în ordine, mesajul codat al doctorilor pentru "pregăteşte-te de moarte". Să le spui copiilor tăi tot ce trebuie să ştie despre afacerile tale, credeai că poţi face asta în următorii 10 ani", declara Jobs.

În următoarele zile a făcut o biopsie, iar medicii nu îi mai dădeau aproape nicio şansă de viaţă. "Când s-au uitat la microsop, doctorul a început să plângă pentru că era o formă foarte rară de cancer pancreatic, iar singura şansă era operaţia. Am făcut-o, iar acum sunt bine. Am fost aproape de moarte şi sper să nu se mai întâmple pentru mulţi ani de acum înainte", a mai adăugat şeful Apple despre experienţa sa cutremurătoare. Cei care au colaborat cu Steve Jobs spun că, atunci când lucrezi cu el, nu există cale de mijloc: fie îl placi la nebunie, fie îl urăşti.

"Să-mi amintesc în fiecare zi că fiecare dintre noi va muri în curând, a fost cea mai bună unealtă care să mă ajute să fac alegeri importante în viaţă. Să-mi amintesc că voi muri nu mă mai lasă să mă gândesc că aş avea ceva de pierdut"
Steve Jobs

Cele mai tari gadgeturi pe care le-a lansat Apple sub îndrumare lui Jobs

Apple I (1976)

Au fost produse 200 de bucăţi şi se estimează că mai există în jur de 50 de exemplare. În noiembrie 2009, produsul cu numărul de serie 82 a fost listat pe eBay, iar licitaţia a început de la 50.000 de dolari. La sfârşitul anului trecut, acelaşi computer a fost vândut la o casă de licitaţie londoneză pentru suma de 178.000 de dolari.

Apple II (1977)

Faţă de predecesorul său, avea în plus şi monitor. A fost unul dintre cele mai de succes computere personale în anii’80. A fost fabricat până în 1993 şi au fost vândute în jur de 6 milioane de exemplare. A avut parte de o promovare agresivă în instituţiile de învăţământ, unde se ofereau reduceri de preţ consistente.

iPod (2001)

Până în septembrie 2009, s-au vândut mai bine de 220 de milioane de playere muzicale portabile. De-a lungul anilor au fost lansate mai multe modele şi au devenit din ce în ce mai avansate din punct de vedere tehnologic. Modelul iPod Touc, de exemplu, poate avea acces la internet sau filmează în format high definition.

iPhone (2007)

Unul dintre cele mai de succes gadgeturi din lume şi reprezentativ pe piaţa de telefoane inteligente. Apple a introdus sistemul de aplicaţii App Store, prin care iPhone beneficiază de peste 300.000 de aplicaţii, de la sisteme GPS sau jocuri, până la programe editare a fotografiilor. Ulterior şi alte mari companii au preluat acest system.

iPad (2010)

Tableta de la Apple a revoluţionat cu adevărat lumea gadgeturilor. După ce a fost lansată, toţi marii producători de computere au anunţat că au în plan ceva similar. Potrivit cifrelor, în al doilea semestru al lui 2010, s-au vândut peste 4 milioane de bucăţi. În primăvara acestui an, Steve Jobs va prezenta iPad 2.

Sursa: evz.ro

Cat de important este middle management-ul pentru companie

2011-02-15T08:29:00.000-08:00

Nu ai cum sa obtii succesul intr-o afacere in care managerii de nivel mediu sunt neincrezatori in fortele proprii si in capacitatea lor de a conduce un business. Ajuta-i pe cei din generatia viitoare de executivi sa isi castige increderea, dar si aptitudinile de care au nevoie pentru a atinge succesul. Tot ce trebuie sa faci este sa ii inveti sa foloseasca gandirea strategica si sa te asiguri ca sunt mereu informati, animati si implicati in activitatile zilnice, sunt de parere expertii in resurse umane, citati de Forbes.
Un studiu recent realizat de American Society for Training & Development pe un esantion de 2000 de manageri de nivel mediu a aratat ca doar 11% se simt pregatiti sa faca fata numarului crescut de responsabilitati si provocarile pe care le vor intalni in urmatorii ani.

Cu alte cuvinte, 9 manageri de nivel mediu din 10 sunt neincrezatori in capacitatea lor de a indeplini responsabilitatile postului.

Luand aceste date in considerare, nu ar mai trebui sa fie o surpriza ca directorii executivi isi fac griji ca generatiei viitoare de lideri in afaceri ii lipseste capacitatea de a gandi strategic, de a produce schimbari semnificative, de a creea o viziune si sa de a-i ancora si pe ceilalti in viziunea lor.

Toate acestea sunt elemente de baza pentru leadershipul de nivel superior, spun specialistii.

Cea mai mare problema a tinerei generatii este lipsa capacitatii de a gandi strategic sau abilitatea de a privi in perspectiva si de a anticipa oportunitatile si amenintarile care pot aparea , in timp ce coordoneaza sarcinile si responsabilitatile de zi cu zi.

"Nu prea ii vad pe middle manageri facand mare lucru din punctul de vedere al strategiei, pentru ca strategia este extrem de fluida, dar ii vad ca extraordinar de importanti in relatia cu forta de munca" este de parere Stelian Panescu, Director General Smart Sigma.

Complexitatea lumii business de astazi impune formarea gandirii strategice pentru managerii aflati la toate nivelurile, potrivit Forbes.

Managerii de nivel mediu ocupa o treapta unica in scara ierarhica.

De aceeasi parere este si Stelian Panescu, care a declarat pentru Bloombiz ca "middle managementul trece pe o treapta calitativ superioara, prin faptul ca isi schimba menirea. Din vatafi si comandanti, devin mai degraba sfatuitori, motivatori pentru forta de munca si in acelasi timp isi pastreaza intr-o masura destul de mare si profilul profesional pentru ca in epoca asta middle managementul nu mai este ce se intelegea inainte prin management. Cand ei erau cei care gandeau, iar ceilalti executau. E clar ca sunt oameni care sunt buni profesional, care produc profesional si care in acelasi timp trebuie sa faca managementul altor oameni, la fel de buni sau chiar mai buni decat ei."

Acestia trebuie sa aiba capacitatea de a percepe imaginea de ansamblu, astfel incat sa inteleaga care sunt scopurile echipei de management la nivel superior si sa transforme strategiile in planuri realiste de actiune.

Postura in care se afla acestia necesita o concentrare puternica asupra activitatilor zilnice care trebuie sa evolueze pentru a atinge obiectivele stabilite la nivel superior.

Stelian Panescu sustine ca "in relatie cu forta de munca a cunoasterii -knowledge workforce- managementul de mijloc este absolut vital. Este singura modalitate prin care pozitiile de HR si toate tehnicile de coaching si feedback frecvent si toate elementele de 'soft skills' reclamate destul de puternic de noua generatie si de forta de munca a cunoasterii in general, nu pot fi furnizate decat de catre cei care sunt in relatii directe cu forta de munca. E clar ca nu se pot trimite mesaje de la nivel de CEO sau un director de departament nu cred ca poate sa faca coaching cu toti subalternii. E clar ca toata relatia este dependenta de middle management."

Cand managerilor de nivel mediu le lipseste capacitatea de a gandi strategic, companiei ii este dificil sa se adapteze sau sa faca fata schimbarilor de pe piata, chiar daca pe termen scurt aceasta pare sa se descurce la un nivel acceptabil.

Iata cateva tehnici care te ajuta sa ii sustii pe viitorii lideri din compania ta.

Comunica si informeaza-i constant pe manageri

Informarea managerilor de nivel mediu incepe cu explicarea detaliata a strategiei, motivele sale, actiunile pe care trebuie sa le intreprinda si modul in care se desfasoara totul.

Discuta apoi cu acestia, pentru a te asigura ca au o idee clara asupra rolului pe care il au in indeplinirea obiectivelor necesare pentru a duce planul strategic la bun sfarsit.

In discutiile particulare, incearca sa faci cat mai limpede care este scopul final al planului, zonele prioritare asupra carora compania se concentreaza si care sunt initiativele-cheie necesare pentru a atinge scopurile stabilite.

Managerii tai nu trebuie doar sa inteleaga aceste aspecte, ci si sa fie capabili sa le comunice mai departe catre oamenii din echipele, departamentele sau proiectele pe care le coordoneaza.

Fii chiar tu cel care ii anima

Insufletirea managerilor presupune sa te asiguri ca oamenii tai simt ca munca lor are ecou in postul pe care il ocupa si chiar la nivelul intregii organizatii.

Este mai usor sa ii insufletesti pe oameni cand acestia inteleg si accepta misiunea organizatiei.

Gandeste-te daca ai reusit sa faci o legatura clara intre misiunea organizatiei si un viitor mai bun, ce tip de feedback este necesar pentru a sustine activitatea fiecaruia, daca ai reusit sa obtii feedback de la managerii de nivel mediu pe baza strategiei propuse, daca le-ai explicat care sunt avantajele lor in cazul in care obiectivele sunt indeplinite sau ce proces de management ar trebui sa desfasori pentru a-i inspira in continuu si a-i informa pe managerii tai.

Determina-i sa se implice

Pentru a-i determina sa se implice, nu este suficient sa apelezi la indemne verbale, spun specialistii.

Trebuie sa ii incurajezi pe oameni sa investeasca toate aptitudinile si abilitatile pe care le au, in jobul lor.

Acest lucru este critic entru managerii de nivel mediu din ziua de astazi care deseori se simt coplesiti, suprasolicitati si subapreciati pentru munca depusa.

Daca vrei sa ii determini pe managerii tai sa se implice, ajuta-i sa se concentreze pe propria ta definitie a succesului comunicandu-le motivele pentru care strategia ta este una castigatoare.

Tehnica functioneaza mai ales cand intervine o schimbare neasteptata care impiedica desfasurarea normala a strategiei initiale.

O abordare eficienta a feedback-ului oferit si a celui primit ii va ajuta pe manageri sa se implice mult mai mult. Nimic nu ii face pe oameni sa se simta mai implicati decat intalnirile individuale cu seful lor, astfel incat sa auda ce au nevoie sa auda si sa se faca auziti.

Monitorizeaza progresul managerilor in mod regulat si asigura-te ca toate scopurile individuale sunt in aceeasi directie cu obiectivele companiei.

Recunoaste meritele performantelor excelente, atat in particular cat si in public, daca vrei ca acei oameni sa fie in continuare implicati.

Sursa:bloombiz.ro

7.600 de joburi libere in perioada 11-17 februarie

2011-02-13T09:20:00.000-08:00

Peste 7.600 de locuri de munca vacante sunt inregistrate, la nivel national, in perioada 11 - 17 februarie, cele mai multe fiind in Capitala si in judetele Iasi, Timis, Vaslui, Hunedoara, Arges si Sibiu, informeaza, vineri, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM).

Potrivit datelor centralizate de ANOFM, in saptamana 11 - 17 februarie sunt disponibile 7.695 de locuri de munca. Cele mai multe oferte de munca sunt in Bucuresti (736) si in judetele Iasi (644), Timis (470), Vaslui (401), Hunedoara (371), Arges (367), Sibiu (350), Bacau (310) si Mures (284).

Judetele cu cele mai putine locuri de munca vacante sunt Contanta (27), Ialomita (47), Mehedinti (53), Covasna (56), Olt (57), Caras-Severin (57), Galati (58), Buzau (59), Alba (68), Salaj (70), Gorj (71), Ilfov (81), Dambovita (82), Braila (88), Prahova (89), Teleorman (95) si Maramures (97).

La nivel national, pentru persoanele cu studii superioare sunt inregistrate 557 de locuri de munca, cele mai multe pentru ingineri si subingineri, consilier vanzari asigurari (44), inspector coordonator asigurari (20), inspector asigurari (12), programator si manager proiect (cate opt).

Pentru studii medii, profesionale si lucratori necalificati sunt disponibile 7.138 de locuri de munca, cele mai multe pentru confectioner-asamblor articole din textile (1.160), operator confectioner in industria de imbracaminte-tesaturi, tricotaje, materiale sintetice (647), muncitor necalificat in industria confectiilor (562), muncitor necalificat la ambalarea produselor solide si semisolide (215) sau agent securitate (160).

Persoanele interesate sa ocupe un loc de munca se pot adresa agentiilor teritoriale pentru ocuparea fortei de munca de domiciliu sau de resedinta ori pot accesa adresa de internet http://lmv.anofm.ro/index_lmv.php.

Sfaturi de tinuta casual pentru bărbaţi şi femei la locul de munca si la evenimente

2011-02-12T08:14:00.000-08:00

Ca să alegeţi îmbrăcămintea casual corespunzătoare, ar trebui să optaţi pentru una clasică, mai degrabă decât una care este la modă. Ţinuta ar trebui să fie îngrijita, nestidentă şi să fie potrivită şi ca haină de lucru, mai degrabă decât una cu care ai merge la o petrecere sau la picnic. Ar trebui să evitaţi purtarea de haine largi sau mulate pe corp.

Tricourile închise la culoare sau cele kaki, cu mâneci lungi sau scurte, neapărat bine călcate sunt potrivite ca îmbrăcăminte de business casual atât pentru bărbaţi şi cât şi pentru femei.

Femeile pot opta pentru un pulover sau o jachetă, sacourile sport fiind mai potrivite pentru barbati. Persoanele de sex feminin ar trebui să evite orice haină care ar putea să atragă atenţia sau este provocatoare. De asemenea, femeile ar trebui să fie atente la lungimea fustei. Evitaţi să purtaţi o fustă mini pentru a ieşi în evidenţă. Tricourile tip polo sau golf sunt de asemenea potrivite în cazul în care atmosfera de la locul de muncă este una degajată, se pretează pentru îmbrăcămine casual. Nu vei fi apreciat pentru stilul tău “la ultima modă” ci pentru judecata înţeleaptă, necesară într-un loc de muncă profesional.

Pielea este alegerea perfectă pentru pantofi sau curele. Dacă nu sunt direct asociaţi cu un eveniment sportiv atunci pantofi sport sunt strict interzişi într-un mediu de afaceri. Ar trebui să investeaşti în produse de calitate, care vor ţine mai mult şi vor crea o impresie bună despre tine. Hainele trebuie să fie îngrijite şi curate iar croiala hainelor trebuie să fie cea potrivită. Atenţia trebuie să se îndrepte şi asupra părului tău care trebuie să fie îngrijit şi pieptănat. Bărbaţii ar trebui să fie bine bărbieriţi sau dacă poartă barbă aceasta trebuie să fie întreţinută, astfel încât să se creeze o imagine a unei personalitatii bine îngrijite.

Un loc de muncă la 100 de şomeri români

2011-02-12T01:28:00.000-08:00

În România, potrivit statisticilor oficiale, aproape 100 de şomeri se luptă pentru un serviciu. Oferta se adresează în special celor cu studii medii sau necalificaţi.
Astfel, în prezent sunt disponibile puţin peste 7.000 de locuri de muncă pentru aproape 630.000 de şomeri. Oferta nu este foarte atractivă. Ea cuprinde în măsură de peste 90% joburi pentru muncitori. Mai precis 6.725 de locuri de muncă sunt pentru confecţioneri textile, muncitori necalificaţi, vânzători, şoferi sau agenţi de pază. Pentru cei cu studii superioare oferta este foarte mică, doar 545 locuri de muncă, cele mai multe de ingineri şi subingineri.

Ultimul studiu realizat de un site de recrutare arată că românii nu sunt prea optimişti când vine vorba de locul lor de muncă. Peste 40% dintre angajaţi se aşteaptă să fie concediaţi anul acesta, iar o treime spun că ar putea avea parte de o tăierea a salariului. Cele mai multe persoane care se tem de concedieri, peste 60%, sunt bărbaţi cu vârste între 46 şi 55 de ani, scrie Realitatea.net.

Şi angajatorii, în proporţie de peste 25% preconizeaza noi disponibilizari, iar 23% cred că vor micşora salariile. În plus şi statul are în plan noi ajustări în sistemul bugetar.

Sursa: adevarul.ro

O săptămână bună ): Zaz, la toy session - je veux

2011-02-06T12:38:00.000-08:00

Donnez moi une suite au Ritz, je n'en veux pas !

Des bijoux de chez CHANEL, je n'en veux pas !
Donnez moi une limousine, j'en ferais quoi ? papalapapapala
Offrez moi du personnel, j'en ferais quoi ?
Un manoir a Neufchatel, ce n'est pas pour moi.
Offrez moi la Tour Eiffel, j'en ferais quoi ? papalapapapala

Refrain:
Je Veux d'l'amour, d'la joie, de la bonne humeur, ce n'est pas votre argent qui f'ra mon bonheur, moi j'veux crever la main sur le coeur papalapapapala allons ensemble, découvrir ma liberté, oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité.

J'en ai marre de vos bonnes manières, c'est trop pour moi !
Moi je mange avec les mains et j'suis comme ça !
J'parle fort et je suis franche, excusez moi !
Finie l'hypocrisie moi j'me casse de là !
J'en ai marre des langues de bois !
Regardez moi, toute manière j'vous en veux pas et j'suis comme çaaaaaaa (j'suis comme çaaa) papalapapapala

Refain x3:
Je Veux d'l'amour, d'la joie, de la bonne humeur, ce n'est pas votre argent qui f'ra mon bonheur, moi j'veux crever la main sur le coeur papalapapapala Allons ensemble découvrir ma liberté, oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité !

Funny stories: Doua interviuri iesite din comun

2011-02-04T11:48:00.000-08:00

Dintre toate experientele avute in ceea ce priveste recrutarea si interviurile date, urmatoarea povestioara este, dupa parerea mea, una iesita din comun. Si pentru ca multe experiente le interpretez in cheie comica am incadrat-o la funny stories, dar ar fi putut sta la fel de bine si la horror si la weird. Totul se petrece in urma cu vreo patru ani cand am fost sunata de o companie de recrutare si s-a fixat un interviu. Am trecut de primul interviu, de teste si s-a fixat un nou interviu cu un sef de departament recrutari. Trec si de acest interviu. Se facea o recrutare pentru o fosta companie de stat din domeniul energetic privatiza si care fusese preluata de o mare companie franceza. Un must era experienta in companii franceze si sigur de stiut f. bine franceza si engleza. Dupa primele doua interviuri am fost anuntata ca urma sa am un alt interviu cu directorul pe Romania pe HR si abia dupa aceea cu CEO francez. Bine. Cum toata povestea a inceput prin mai, iunie si a durat vreo 2 luni la un moment dat eu urma sa plec in vacanta. Zis si facut. Plec in vacanta (si din tara). Urma sa stau vreo zece zile. Spre sfarsitul vacantei primesc un telefon ca in sfarsit compania de recrutare a reusit sa stabileasca intalnirile, ca in sfarsit HR si CEO erau in tara si repede repede sa merg la intalnire. Le-am raspuns ca as merge cat de repede posibil doar ca nu eram in tara si mai repede imi era imposibil sa revin( ceea ce era adevarat ). Cand recruter-ul m-a vazut ferma pe pozitii mi-a zis:
- Bine. In ce zi si la ce ora reveniti in tara?
- Ar trebui sa ajung vineri orele 12 daca nu apar intarzieri si daca escala se face ca la carte.
- OK! Atunci ati putea fi la 13.30 la intalnire.
- Sa spunem 14.30 ca sa fiu sigura ca nu voi intarzia si in masura in care apar probleme am sa va anunt. Va rog totusi sa precizati ca revin in tara cu 2 inainte de interviu.
- Perfect, deci am stabilit.
- OK.
Nici nu am inchis telefonul si mi-am dat seama ca luand avionul la 4-5 noptea si ajungand la Bucuresti pe la 12 nu voi dormi deloc si voi fi franta de oboseala. In fine, ma voi descurca, mi-am zis.
Ajung in tara cu o ora intarziere, dai si fugi pe DN 1, dai si schimba-te in viteza. Cine m-o fi pus sa-i spun exact ziua in care soseam nici eu nu stiu, dar n-am mai dat inapoi ca as fi parut cu totul neserioasa.
Sosesc la intalnire si in sfarsit asistenta Hr-ului ma invita in biroul lui spunandu-mi ca urma sa vina in cateva minute. N-a venit in cateva minute ci in jumatate de ora (aveam in cap numai cat gonisem eu pe DN 1). Intr-un final apare Directorul de HR in blugi si tricou lalait, bascheti, tarandu-si usor picioarele si usor plictisit. Se arunca in fotoliul biroului si-si pune piciorele pe masa. ( Nu-mi venea sa-mi cred ochilor; nu sunt o conformista dar nici adepta dezinvolturii cu orice pret si mai ales in orice situatie).
-Eu sunt Alex, Andrei etc.( s-a prezentat si el cum a putut, oricum ii era lene si de el insusi, o atitudine total miserupista).
Ma prezint si eu si incepe sa curga dialogul.
- Mi-a zis Madalina , face el ( care Madalina? nu stiam la cine se refera, aaaaaaaaaa D-ra Popescu - eu ii retinusem numele de familie ca nu ajusesm la relatii atat de cordiale intr-o intalnire si 2 telefoane) ca vii tocmai din Tunisia ( da, de pe camila direct - imi spuneam in sinea mea - si oare ce caut eu aici in loc sa trag un pui de somn). Apreciez foarte mult efortul pe care l-ai facut. Da ia zi-mi ai fost in Sousse sau in El Kantaoui?
- In Sousse am stat si seara mergeam in El Kantaoui. Dragut pe-acolo.
- Da in desert ai fost?
- Pe asta am ratat-o dar in schimb m-am dat cu parasuta.
- Da si eu, da a fost cam soft................bla, bla, bla.............vreo jumatate de ora.
Obosisem de atata povestit.
Parca eram cu un prieten dupa vacanta si-mi depanam amintirile in nici un caz la interviu.
La un moment dat apuca pachetul de biscuiti de pe biroul lui si ma intreaba daca vreau si eu.
- Nu multumesc (mi-ar fi placut sa-i spun ca-mi plac cu gem nu asa, fara nimic).
A mai molfait el asa vreo 5 minute dupa care printre biscuiti graieste:
- Franceza stii?
- Da.
- Bine, o sa vorbesti cu X in franceza ca eu nu stiu sa te testez si oricum cu el ar trebui sa lucrezi. Vezi ca este un tip mai special!
- Ce inseamna mai special? Sau special in ce fel?
- Asa, mai special.
- OK.
- Si vezi ca mai mergeti si pe la sedinte de guvern sambata si duminica care tin mult.
- Da?Bine.
Ne mutam in alt birou si in capul meu ma tot intrebam: daca HR-ul molfaie cu piciorele pe masa oare ce o face CEO-ul? Si nu eram departe de adevar.
In urmatorul birou italnim un domn pe la vreo 60 de ani foarte cumsecade. Mi se parea bunicul ideal. Elegant, civilizat, un discurs coerent, o franceza frumoasa etc. Dupa cateva minute Hr-ul pleaca. Imi pune CEO-ul cateva intrebari si dintr-o data am crezut ca nu aud bine.Ce credeti ca ma intreaba:
- Daca am prieten, sot, iubit si cu ce se ocupa?
- Pardon ? Cu ce se ocupa?
A reformulat exact acelasi lucru si fara sa-si justifice intrebarea. Eu i-am raspuns ( cu respect, dar uluita in sinea mea si chiar ma intrebam daca sa nu-i dau numarul de telefon sa se informeze singur). Sunt convinsa ca raspunsul la acesta intrebare nu avea sa scoata la iveala cine stie ce calitate intelectuala sau morala. I-as mai fi zis si ca nu am raspuns la un anunt matrimonial,asa, in treacat.
Acesta a fost ultima data cand m-am mai grabit sa dau un interviu in orice fel de conditii.
Dar oare ce l-o fi interesat cu ce se ocupa partenerul meu de viata?
Si cum iti permiti sa platesti din banii societatii, scump, o societate de recrutare ca sa-ti gasesti tu companie cu aspect profesional? Oare cum este posibil asa ceva?

Sursa: georgebutunoiu.com

Ce trebuie sa stii despre programul 10.000 de euro pentru tineri

2011-02-03T11:57:00.000-08:00

Tinerii care isi fac firma pot lua pana la 10.000 euro nerambursabili, in continuare sunt 10 raspunsuri utile la intrebarile celor interesati.

1.Cine selecteaza proiectele?

Cine va selecta proiectele care vor beneficia de finantare? Din cine este formata comisia de alegere a proiectelor si pe ce criterii sunt alesi cei care fac parte din comisia respectiva?

Selectia proiectelor se va face online, de catre o aplicatie software speciala, in conditii de maxima transparenta, spune Andreea Paul (Vass).
"Prin intermediul acestui soft am urmarit ca beneficiarii sa nu intre in contact cu functionarii publici. Tanarul intra pe siteul www.aippimm.ro, completeaza cele 7 sectiuni ale planului de afaceri, iar la fiecare sectiune aplicatia ii va genera automat un punctaj. Aplicantul poate completa informatiile solicitate si etapizat, revenind in punctul in care a parasit aplicatia", potrivit Andreei Paul.

2. Care sunt criteriile in functie de care sunt alese proiectele?

Sunt sase criterii enumerate in anexa Hotararii de Guvern privind normele metodologice de aplicare a ordonantei de urgenta pentru stimularea infiintarii si dezvoltarii microintreprinderilor de catre intreprinzatorii tineri.

"Criteriile vizeaza domeniul de activitate al firmei, numarul de locuri de munca create, ponderea investitiilor, mediul rural sau urban unde se creeaza intreprinderea, potentialul creativ sau inovativ al planului de afaceri si schema de finantare solicitata, respectiv cofinantarea proiectului cu un credit bancar sau autofinantare", explica consilierul primului-ministru.

Punctajul maxim care se poate obtine este de 100 puncte, iar punctajul minim pentru accesarea programului este de 60 puncte. La punctaje egale va prevala numarul de inregistrare online. Lista cu aplicanti se actualizeaza online pe site si este publica.

3.Cand se da startul programului?

Programul intra in vigoare in 5 zile lucratoare de la publicarea Ordonantei de Urgenta si a Hotararii de Guvern in Monitorul Oficial al Romaniei.

Tinerii care indeplinesc conditiile vor beneficia prin Agentia pentru Implementarea Proiectelor si Programelor pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii (AIPPIMM) de alocatii financiare nerambursabile reprezentand cel mult 50%, dar nu mai mult de 10.000 de euro sau echivalentul in lei, din valoarea proiectului aferent planului de afaceri, pentru care se face dovada surselor de cofinantare, conform proiectului de ordonanta de urgenta pentru stimularea infiintarii si dezvoltarii microintreprinderilor de catre intreprinzatorii tineri.

4.Unde trebuie sa se duca tinerii care vor sa participe la program? Exista o sectiune speciala dedicata acestui proiect pe siteul AIPPIMM?

Tinerii vor intra in contact cu functionarii publici o singura data, la semnarea contractelor de finantare, sustine Andreea Paul (Vass). De asemenea, pe site-ul www.aippimm.ro este o sectiune in care se gasesc actele normative, dar si ghidul cu pasii pe care trebuie sa-i urmeze tinerii debutanti in afaceri.

5.Unde gasesc informatiile de care au nevoie, inclusiv proiectul de lege, cei interesati de acest program?

Tinerii se pot adresa pentru informare, instruire si asistenta AIPPIMM si celor 8 oficii teritoriale ale agentiei, din Brasov, Constanta, Iasi, Cluj, Ploiesti, Targu Mures, Craiova si Timisoara. Informatii suplimentare se gasesc si pe siteul AIPPIMM.

Tinerii antreprenori vor mai beneficia de scutirea de la plata taxelor pentru operatiunile efectuate de Oficiul National al Registrului Comertului si, respectiv, de oficiile registrului comertului de pe langa tribunale si vor primi consiliere si sprijin de la oficiile teritoriale ale AIPPIMM.

De asemenea, acestia vor primi garantii de la Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii pentru creditele contractate in vederea realizarii planurilor de afaceri acceptate de AIPPIMM, pana la cel mult 80% din valoarea creditului solicitat, in limita sumei de 80.000 de euro.

6.Ce proiecte (din ce domenii) au sanse mai mari sa fie alese?

Proiectele vor fi selectate in conformitate cu criteriile stabilite in anexa HG-ului si in functie de punctajul obtinut la fiecare din cele 6 criterii.

De pilda, domeniul de activitate al "S.R.L. - D." determina nivelul punctajului obtinut, astfel:

- Productie - 20 puncte;
- Servicii - 15 puncte;
- Comert si alte activitati - 10 puncte.

Daca planul de afaceri conduce la crearea a cel putin doua noi locuri de munca permanente in cadrul microintreprinderii "S.R.L. - D.", atunci punctajul obtinut este de 10 puncte. Daca acest numar creste la 3 locuri de munca, punctajul este de 15 puncte, iar la cel putin 4 locuri de munca nou create, punctajul obtinut este de 20 de puncte.

Daca ponderea investitiilor in cheltuielile aferente planului de afaceri depaseste 80%, atunci se obtine punctajul maxim corespunzator acestui criteriu, de 20 de puncte. Daca ponderea investitiilor este intre 60% si 80%, aplicantul obtine 15 puncte, iar pentru investitii intre 40% si 60% punctajul obtinut este de 10%.

O firma nou creata de tineri in mediul rural este favorizata cu 10 puncte, fata de o firma nou creata in mediul urban, pentru care se acorda 5 puncte.

Daca implementarea Planului de afaceri conduce la cresterea gradului de utilizare a tehnologiilor noi, moderne si/sau a solutiilor informatice in procesul de productie/prestare servicii, avand un potential inovativ si/sau creativ semnificativ, punctajul obtinut este de 10 puncte. Daca potentialul inovativ sau creativ este nesemnificativ, punctajul obtinut este de 5 puncte.

Optiunea aplicantului pentru schema de finantare atrage 20 de puncte daca proiectul se cofinanteaza cu un credit bancar si 10 puncte daca nu trece prin procesul de analiza a bancabilitatii proiectului, autofinantandu-se.

7.De ce nu beneficiaza de acest program si cei cu varsta peste 35 de ani?

Motivul care a stat la baza acestei decizii este faptul ca programul se adreseaza grupului tinta tineri debutanti, o categorie sociala dinamica, activa, cu idei indraznete de afaceri, dar fara resurse financiare, afirma consilierul lui Emil Boc.

Pentru celelate categorii de potentiali intreprinzatori exista surse complementare de finantare publica, cum este cazul programului START sau al schemelor de ajutor de stat destinate IMM-urilor, in cadrul carora se acorda fonduri nerambursabile de pana la 200.000 euro.

"Mai mult de atat, in Romania, unul din patru tineri nu isi gaseste un loc de munca. Cei care isi gasesc un loc de munca sunt slab remunerati si nu pot acumula rapid capitalul necesar pentru deschiderea unei afaceri. Pe de alta parte, un studiu despre antreprenoriat, realizat anul trecut in randul tinerilor din principalele centre universitare din tara, a aratat ca peste 70% dintre ei s-au gandit sa demareze propria afacere. Cu toate acestea, intentiile lor se concretizeaza numai in aproximativ 17% dintre cazuri, pentru ca accesul la finantare este inca destul de limitat. Comparativ cu situatia din Uniunea Europeana, un tanar din 4 detine o afacere", explica Andreea Paul.

8.Ce trebuie sa contina planul de afaceri al tinerilor care participa la proiect?

Planul de afaceri al tinerilor care participa la acest proiect contine 7 sectiuni:

1. Informatii generale privind microintreprinderea "S.R.L.- D."

2. Descrierea microintreprinderii "S.R.L. - D." si domeniul de activitate in care se realizeaza investitia.

3. Numarul de locuri de munca permanente in cadrul microintreprinderii "S.R.L. - D."

4. Ponderea investitiilor in cheltuielile aferente planului de afaceri.

5. Localizarea activitatii microintreprinderii "S.R.L. - D."

6. Utilizarea noilor tehnologii si promovarea societatii informationale.

7. Proiectii financiare.

9.Ce informatii aveti despre cardul destinat intreprinderilor mici si mijlocii?

Programul de sprijinire a tinerilor intreprinzatori a fost propus anul trecut de UDMR printr-un pachet de masuri de relansare economica, alaturi de imbunatatirea conditiilor de finantare a intreprinderilor mici si mijlocii prin crearea unui sistem de card de credit.

"Premierul a solicitat chiar in sedinta de Guvern din data de 2 februarie 2011 urgentarea procedurilor pentru operationalizarea acestui card", conform lui Paul Vass.

10.Ce altceva mai trebuie sa stie cei care vor sa beneficieze de acest program si nu a fost mentionat?

Aplicantii trebuie sa stie ca in cazul in care cesioneaza partile sociale catre o alta persoana, facilitatile nu se pierd, daca aceasta persoana indeplineste conditiile pentru a avea statutul de intreprinzator debutant pe perioada celor trei ani cat are statutul de SRL-D. Acelasi lucru se aplica si in cazul reorganizarii intreprinderii. In caz contrar, facilitatile se pierd si se recupereaza.

In octombrie 2010, programul a fost lansat public cu intentia de a fi aplicat inclusiv in acel an. Premierul Emil Boc a anuntat la acel moment ca garantiile de stat pentru tinerii intreprinzatori vor fi acordate in limita a 100 milioane euro, dintre care 20 milioane euro in 2010, iar ajutorul financiar de maxim 10.000 euro va fi alocat pentru un numar estimat de 200 firme in 2010 si minim 1.000 firme in 2011.

In urma cu doua saptamani, premierul a anuntat ca bugetul alocat acestui program va fi de 10 milioane euro calculat pentru intregul an, iar tinerii vor fi sprijiniti astfel sa deschida cel putin o mie de firme.

El a aratat ca pentru sprijinirea tinerilor care doresc sa infiinteze prima firma a fost deja rezervat un buget de 5 milioane euro, care va fi suplimentat cu inca 5 milioane euro in partea a doua a acestui an.

Sursa: wall-street.ro

10 moduri subtile de a sabota un interviu de angajare

2011-01-31T13:31:00.000-08:00

Ştim cu toţii că a veni târziu la un interviu sau îmbracămintea necorespunzatoare poate distruge sansele pentru un loc de muncă. Dar care sunt alte moduri mai subtile care ar putea sabota pe neaşteptate obţinerea unui loc de muncă după un interviu? Nu lăsa să se întâmple cu tine! Mai jos sunt zece greseli subconştiente comune pe care mulţi oameni nu ştiu că le fac.
1. A nu strânge mâna intervievatorului

Problemă: Primele impresii sunt vitale într-un interviu. Când te întâlneşti cu intervievatorul pentru prima dată, există trei erori ce trebuiesc evitate: A nu te ridica când el sau ea intră în cameră, a nu-I strânge mâna, şi nu stabili contact vizual cu el sau ea. Fiecare acţiune este poate fi considerată ca şi lipsă de respect, şi dacă nu eşti respectuos faţă de intervievatori, se va presupune că nu vei fi respectuos cu viitorii clienţi.

Cum să-l reparaţi: Fă-o practică atunci când te întâlneşti cu cineva pentru prima dată: Stai în picioare, strange-i mână, şi priveşte-l în ochi. Dacă se foremează acest obicei, atunci nu veţi să vă gândiţi la feicare pas atunci când se iveşte ocazia.

2. Ţinuta incorectă

Problemă: Ţinuta incorectă în timpul unui interviu poate da impresia că sunteţi leneşi sau lipsit de respect. Balansarea ar putea spune intervievatorului ca te-ai plictisit sau eşti obraznic. Aplecarea în faţă transmite o impresie de nervozitate. Dacă constant faceţi trecerea de la o poziţie la alta, înseamnă că vă simţiţi incomodat, stare care îl va face şi pe intervievatorul dumneavoastră să se simtă inconfortabil.

Cum să-l reparaţi: Relaxaţi-vă lasându-vă pe spatele scaunului. Asiguraţi-vă că picioarele sunt ferm plantate în podea. Evitaţi să staţi prea drept, în caz contrar vei da senzaţia că te simţi inconfortabil. Aceasta poate suna aiurea, dar trebuie ca acasă să practici poziţia corectă pentru a vedea cât de mult poţi sta într-o poziţie confortabilă, fără să fii nevoit să ţi-o schimbi prea des.

3. Pauzele prea lungi

Problemă: A te gândi la răspunsurile tale este întotdeauna o idee bună, dar dacă te face ca să nu spui nimic mai mult de zece secunde, aţi trecut de punctul de fi un interlocutor confortabil. Durata prea lungă ce dintre întrebare şi răspuns ar putea sugera că sunteţi mental lent sau nu sunteţi în măsură să vă ocupaţi de situatii stresante. Ai nevoie să dovedeşti că poţi contraataca în timp util.

Cum să-l reparaţi: Chiar dacă nu ai un răspuns solid formulat în mintea ta, începe cu ceea ce ştii şi continuă de la aceasta. După ce aţi început, vorbind poţi produce alte idei. Doar să fie atent să nu recurgi la gândirea cu voce tare. Articulează-ţi lent discursul, astfel încât să ai câteva secunde între gânduri să iei în considerare alte idei înainte de a le transmite.

4. Întreruperea intervievatorul

Problemă: A arăta că eşti dorinic să obţii jobul pentru care aplici şi neliniştit de ceea ce presupune un posibil nou loc de muncă, este un lucru dar dacă aceasta duce la întreruperea intervievatorul înainte ca ea sau el să aibă şansa de a vă pune o întrebare, vă poate face să fiţi perceput ca nepoliticos şi incapabil de a asculta. În plus, s-ar putea sfârşi prin a răspunde la ceea ce ai crezut ca ar fi fost întrebarea, în loc de adevărata întrebare.

Cum să-l reparaţi: Asiguraţi-vă că ascultaţi în mod activ fiecare întrebare. Tiparul discursului tău trebuie să fie lent. Întotdeauna aşteptaţi ca intervievatorul dumneavoastră să termine de pus o întrebare, şi apoi gândeşte-te timp de cinci secunde înainte de a răspunde. Acest lucru vă va garanta că aţi auzit întrebarea şi vă va oferi timp de a structura un răspuns bun.

5. Căscatul sau adormitul în timpul unui interviu

Problemă: Nu contează dacă ai fost treaz până la 3 dimineaţa căutând mai multe informaţii pentru compania la care aplici - dacă ai căscat în timpul unui interviu, se arată că tu nu îl iei în serios. Un căscat poate spune o mulţime de lucruri: că sunteţi o persoanaă căreia îi place să petreacă până târziu şi implicit care nu apucă să doarmă suficient, că nu ştiţi să vă gestionaţi corect timpul, sau ca esti pur si simplu plictisit de ăntregul preoces de angajare.

Cum să-l reparaţi: În primul rând şi cel mai important, asiguraţi-vă că veţi avea un somn lung înainte de interviu. Bea cafea înainte de interviu, dar nu prea multă. Fă exerciţii yoga de relaxare şi energizare. Fă o plimare rapida prin cartier. Orice puteţi face pentru a vă pune sângele în mişcare nu doar vă va trezi, dar, de asemenea, vă va ajuta să aveţi un timp de răspuns mai bun la întrebările ce vă vor fi puse.

6. Vorbitul pe lângă întrebări

Problemă: Aţi putea fi regele sau regina înfrumuseţării poetice, dar nu contează cât de multe cuvinte mari utilizaţi. Dacă nu există nici o substanţă în răspunsul dumneavoastră, sansele sunt intervievatorul sa vada foarte repede acest lucru. Vorbăria fără scop poate face intervievatorul să se simtă inconfortabil şi plictisit, dar poate dezvălui şi o incapacitate din partea ta de a interactiona cu clientii.

Cum să-l reparaţi: Asiguraţi-vă că veţi avea întotdeauna ceva de spus şi fiţi la subiect. După fiecare întrebare, luaţi-vă cinci secunde pentru a vă concentra pe idee doriţi să scoateţi în evidenţă. Chiar dacă nu eşti sigur cum să ajungi la deznodământul dorit, un răspuns care se încheie cu o concluzie definitivă este mai bun decât unul confuz care va debusola intervievatorul sau îi va lasa impresia ca nu ştii despre ce vorbesti.

7. Bolborosirea / A nu vorbi clar

Problemă: La un interviu îţi poţi permite să fi timid. A nu vorbi correct, a bolborosi sau a sări peste cuvinte te vor face sa arati fricos, nervos, sau plictisit. Aceste lucruri arată, de asemenea, intervievatorului că nu sunteţi sigur pe sine si nu ai nicio prezenţă. Si cel mai important, în cazul în care cel ce te intervievează nu te poate întelege, atunci nu îţi poţi face înteles punctul de vedere.

Cum să-l reparaţi: Asiguraţi-vă că sunt folosiţi un model de discurs clar şi lent. Respiraţia ta ar trebui să fie, de asemenea, lentă şi constantă. Face efortul de a articula fiecare cuvânt, dar asiguraţi-vă că nu supraenunţaţi. Intenţia intervievatorul este de a asculta cu atenţie fiecare cuvânt care iese din gura aplicantului, aşa că fă astfel încât fiecare cuvânt să conteze.

8. Telefonul mobil care sună

Problemă: Dincolo de disconfortul de a fi întrerupt în timpul interviului, un telefon mobil care sună spune multe lucruri. Nu iei în serios interviul. Crezi că există lucruri mai importante decât acest job. Nu ai nici o problemă să deranjezi alte persoane. Şi a-ţi pune telefonul pe vibraţii nu este mai buna, deoarece la cele mai multe telefoane mobile vibratiile sunt sonore. Imaginează-ţi intervievatorul total distras, încercând să-şi dea seama de unde zgomotul.

Cum să-l reparaţi: Închide-ţi telefonul complet in timpul interviului. Nu exista exceptii, doar dacă nu te aştepţi ca sotia să intre in travaliu. Şi dacă acesta este excepţia, sau aveţi altă urgenţă planificată, aduceţi la cunoştiinţa intervievatorului acest lucru înainte de a începe interviul. Dar, asiguraţi-vă că aveţi un motiv bun cu adevărat.

9. Să nu stabileşti contact vizual cu intervievatorul

Problemă: Privind intervievatorul dvs. direct în ochi este o dovadă de respect . Aceasta transmite mesajul că sunteţi conectaţi şi sunteţi la acelaşi nivel. Dacă nu eşti în măsură să-ţi priveşti intervievatorul in ochi, se spune că nu eşti confortabil cu el, sau mai rău, dă impresia că eşti mincinos şi inventezi poveşti.

Cum să-l reparaţi: Nu ţineţi ochii blocaţi ăn ochii cu lui pentru întregul interviu, poate fi destul de înfiorător. O regulă bună este să-ţi priveşti intervievatorul în ochi atunci când el vorbeşte, pentru a arăta că sunteţi activ în ascultare. De asemenea, asiguraţi-vă că restabiliţi legătura vizuală atunci când vrei să scoţi ceva în evidenţă, să accentuezi ceva.

10. Hiper energetic / Nervozitate accentuată

Problemă: A arata ca esti entuziasmat si energic în legătură cu un nou loc de muncă este bine, dar nervozitatea poate scoate în evidenţă o altă imagine. Mişcarea constantă a piciorului, a bate cu degetul, sau mişcându-te la fiecare 10 secunde se distrage atentia şi arată că sunteţi în imposibilitatea de a aştepta în continuare, lucru care este neprofesional. Dacă nu poţi sta la un interviu 30 de minute, cum ai de gând să supravieţuieşti unei şedinţe de două ore, sau, mai important, unei zile de opt ore.

Cum să-l reparaţi: Inspira şi expiră adânc înainte de interviu. Fii atent la respiraţie în timpul interviului, asiguraţi-vă că nu e accelerată, şi păstraţi-o într-un echilibru ritm lent. Prefă-te că picioarele tale sunt cimentate de podea pentru a preveni să te balasezi. Şi să păstreze gesturi din mâini la minim!

Sursa: hotjobs.yahoo.com

Am lansat blogul: Dress for success .:. Construieste-ţi o imagine personală şi profesională

2011-01-27T13:37:00.000-08:00

Stim cu totii ca dupa ce ai depus CV-ul si stabilesti un interviu cu angajatorul, prima impresie conteaza. De fapt, prima impresie conteaza oriunde si oricand, mai ales in modul in care alegi sa te imbraci.

Vestimentatia, incaltamintea si accesoriile conteaza inca de cum ai intrat pe usa si de aceea m-am gandit sa-ti dau cateva ponturi si tinute pentru cum sa te imbraci, cum sa-ti construiesti propriul stil. Prezenta profesionala este compusa din tinuta, comunicare, relatii umane si abilitati tehnice, indiferent de domeniul in care activezi.

Cei interesati pot vizita blogul: tinutabusiness

Funny: Scrisoare (pe bune) dupa interviu

2011-01-21T10:44:00.000-08:00

Stimate domnule Director,

In 19 septembrie 2009 am participat la un interviu pentru postul de Director de dezvoltare in cadrul companiei dvs.
Conform spuselor doamnei de la Resurse Umane ce m-a intervievat, pe 25 septembrie ar fi trebuit sa primesc un raspuns, raspuns ce nu a sosit pina astazi dar este predictibil.

Duminica, facind o tetracapilarotomie – adica despicarea firului in patru, am ajuns la concluzia ca nu am fost decit un pion in economia unui interviu cu castigator aprioric cunoscut, interviul avind rolul de a justifica activitatea doamnei de la resurse umane si de a va oferi dvs un simulacru de testare a candidatilor.

Iata cum stau faptele.

Cu citeva zile inainte de 19 septembrie doamna de la Resurse Umane din firma dvs. m-a contactat telefonic intrebindu-ma daca eu din xxxxxxxx sint dispus sa ma relochez in yyyyy si sa merg in deplasari dese in interesul serviciului. Am raspuns afirmativ si de comun acord am stabilit interviul pentru simbata 19 septembrie, urmind ca respectiva doamna sa imi comunice prin e-mail locul adresa la care va avea loc interviul deoarece in momentul discutie telefonice nu aveam posibilitatea sa o notez. Probabil ca raspunsurile mele au fost neasteptate si au emotionat-o pe distinsa doamna incit a uitat sa imi trimita e-mailul, desi am mai sunat de 2-3 ori cerind acest lucru. In cele din urma, telefonic, am aflat adresa la care sa ma prezint pentru interviu.

Avind in vedere dezinteresul si lipsa de respecta doamnei respective ce reprezinta firma dvs, pentru un raspuns la interviul la care am venit de la xxxxxx presupun ca nu corespund postului. Principalul motiv pentru acest insucces al meu este, cred eu, faptul ca nu am stiu sa ma comport la un interviu inedit.

Doamna de la resurse umane, al carei nume nu il retin si nu avea o carte de vizita, mi-a testat rezistenta la stress si capacitatea de concentrare aducind si pe fiul dansei, un baietel de altfel foarte reusit si simpatic,in varsta de 3-4 ani, deoarece nu avea cu cine sa il lase. Recunosc ca este prima data cind mi se intimpla sa fiu supus unui astfel de interviu, motiv pentru care va felicit pentru metoda aleasa de doamna si tolerata de dvs. ca director.

Va mai felicit de asemeni si pentru permisivitatea pe care o acordati salariatilor dvs de a-si aduce membrii familie la serviciu si implicare lor in jobul salariatului. Cred ca ar trebui sa faceti un minim efort si sa brevetati metodele la OSIM, mai ales ca in materie de resurse umane, recruiterii inventeaza metode de testare nebanuite iar imaginea si awarnessul brandului dvs – ceea ce, teoretic, se reflecta si in vanzarile directe – ar atinge inaltimi abisale, daca ma pot exprima asa si iata ca pot.

Am mai participat la interviuri unde mai erau si alte persoane in incapere dar scopul acestei situatii era sa verifice capacitatea mea de a ma focusa asupra subiectului discutat in prezenta factorilor perturbatori normali intr-un birou. Ori la dvs nu am aplicat pentru postul de Director de dezvoltare - Divizia Gradinita.

Interviul s-a desfasurat aproximativ astfel:

- Imi puteti spune care au fost realizarile dvs ca director comer… Stefanita, te rog sa stai cuminte!
- Am crescut vanzarile cu …
- Stefanita, nu o mai musca pe mama!
- … 8% in in 5 luni ca urmare a politicii mele de…
- Stefanita, vrei sa desenezi? Uite ai creioanele aici!
- .. vanzari si a strategie …
- Mami, dar domnul de ce e aici?

Il felicit pe Stefanita pentru precocitate si intrebarea existentiala. Chiar, ce cautam eu acolo?

Va scriu pentru ca doresc sa va fac cunoscuta opinia mea despre modul total neprofesionist in care s-a desfasurat interviul la firma dvs, incepind de la stabilirea intilnirii, desfasurarea acesteia si comunicarea rezultatului. Si eu am fost in situatia angajatorului dar intervievatului i-am acordat in timpul interviului atentia si respectul cuvenite unui om ce se prezinta la solicitarea mea, unui posibil coleg. Chiar daca nu corespundea profesional il informam despre rezultat. Respectul aratat altuia este si respectul de sine, face parte din cultura profesionala a fiecarui desi este in principal o problema de educatie.

Voi mai aplica la joburi disponibile in firma dvs (da, sint perseverent in atingerea scopului) si am rugamintea ca la urmatorul interviu , daca voi mai fi chemat, sa imi permiteti sa imi aduc cainele, deoarece nici eu nu am cu cine sa il las. Este un Beagle de 1 an si 5 luni, brownian (*) in atitudine si nu as vrea sa il las singur de teama ca pune mana pe chibrit si da foc la casa sau se inhaiteaza cu maidanezii din cartier, organizind orgii sexuale insotite de consum de alcool si/sau tras prafuri pe nara. In plus as vrea sa vad capacitatea de concentrare a doamnei de la resurse umane cind va simti cainele pe gamba dansei simulind copulatia canina (doggy style – pour les connaisseurs).

Cu retinut respect,
Cxxxx Lxxxx
07.xxxxxxx

PS: pentru doamna de la resurse umane: brownian vine la miscarea browniana si nu de la Sandra Brown.

Sursa: georgebutunoiu.ro

Pentru a-şi reveni, economia lumii are nevoie de credite de 103 trilioane dolari în următorul deceniu

2011-01-20T20:09:00.000-08:00

Previziunea aparţine fundaţiei World Economic Forum, organizatoarea Forumului Economic de la Davos, şi McKinsey &Co. şi a fost făcută pe baza nevoilor de creditare în 79 de state care iau 99% din împrumuturile acordate la nivel mondial
Fără mai multă îndatorare - de ordinul a 103 trilioane (mii de miliarde) dolari SUA -economia mondială nu îşi va putea susţine creşterea până în 2020, arată un raport al fundaţiei World Economic Forum (WEF) şi McKinsey &Co. WEF este organizatoarea prestigiosului Forum Economic de la Davos, a cărui ediţie din 2011 începe la 26 ianuarie.

Pe agenda reuniunii, la care sunt aşteptaţi peste 30 de şefi de stat şi de guvern şi directori ai celor circa o mie de companii de top membre ale WEF, se va afla acest raport denumit "Mai mult credit cu mai puţine crize: Satisfacerea responsabilă a nevoii globale de creditare în creştere a lumii". Cercetarea a fost făcută pornind de la nevoile de creditare în 79 de state care iau 99% din împrumuturile acordate la nivel mondial.

Potrivit agenţiilor internaţionale (Reuters, Bloomberg, Xinhua) care citează criteriile la baza studiului, cercetarea a încercat să răspundă dacă va exista o ofertă suficientă de creditare, potrivit cererii în creştere. În subsidiar, cercetătorii au dorit să afle dacă asigurarea creşterii prin creditare nu aduce riscuri de noi crize financiare şi unde vor apărea acestea.

La prima întrebare, răspunsul experţilor este destul de rezervat, deoarece, în urma crizei de pe Wall Street din septembrie 2008 şi a recesiunii globale ce i-a urmat, în mai multe state s-au instituit măsuri protecţioniste. Una dintre "bariere" afectează finanţările transfrontaliere, aşadar dezechilibrele globale dintre cerere şi ofertă vor persista şi în următorul deceniu, cu particularităţi în funcţie de fiecare arie de dezvoltare.

Astfel, în Asia va creşte nevoia de împrumuturi pentru finanţarea unei economii în expansiune cu până la 40% (40 trilioane USD) din cererea globală de credite. Cererea asiatică se va manifesta în ţări cu sisteme financiare şi pieţe de capital mai puţin dezvoltate. În UE, vor fi necesare împrumuturi de 13.000 miliarde USD. Pentru a răspunde cererii, băncile europene vor avea nevoie de o creştere a capitalului şi tot vor rămâne cu un deficit de circa 2.000 miliarde USD faţă de cerere.

Câtă vreme rata de economisire internă nu va creşte semnificativ, SUA vor rămâne primul datornic al lumii. Pentru finanţarea nevoilor sale, Washingtonul va trebui să crească cu încă 3.800 miliarde USD creditarea externă.

Regiuni unde va creşte cererea de creditare

Experţii WEF şi McKinsey & Co. au întocmit o hartă cu "puncte fierbinţi" (hotspots) şi "puncte reci" (coldspots) în privinţa nevoii de creditare în următoarea decadă. Primele sunt zone unde nevoia de bani va creşte, iar excesul va fi nesustenabil. S-ar putea acorda prea multe credite, prea repede, ceea ce constituie premisele unei noi crize financiare. "Liderii din sectorul privat şi public trebuie să ia măsuri decisive pentru a evita să contribuie la punctele fierbinţi de creditare şi la punctele reci, în timp ce satisfac cererea de creditare de 100 trilioane USD pentru a susţine creşterea economică de-a lungul următorilor zece ani", consideră Giancarlo Bruno, director pentru servicii financiare în cadrul WEF.

Până în 2020, aceste "puncte fierbinţi" s-ar putea extinde în sectorul creditării retail (pentru persoane fizice şi companii) în ţări care vor reprezenta 50% din PIB-ul global. "Punctele fierbinţi" în privinţa creditelor suverane (luate de guverne) vor fi restrânse la un număr mai mic de state, care vor însemna 13-14% din economia lumii. Raportul concluzionează că nevoia de împrumuturi poate fi satisfăcută fără riscuri, însă doar dacă instituţiile financiare, autorităţile de reglementare (bănci centrale sau alte instituţii) şi liderii politici realizează că vor avea nevoie de indicatori mai clari ai riscului de contagiune, creditelor neperformante şi deficitelor de creditare.

Înaintea Forumului Economic, WEF a publicat şi un raport privind riscurile globale pentru 2011, între care cel al "falimentelor suverane" (state intrate în incapacitate de plată) şi al adâncirii disparităţilor economice sunt cele mai serioase. Asupra aceloraşi riscuri atrage atenţia şi Banca Mondială (BM), care a contribuit la raportul WEF.
Dacă anul 2010 a adus o creştere a economiei mondiale de 3,9%, anul 2011 va consemna o încetinire a ritmului până la 3,9%, arată BM, care apreciază că optimismul legat de această creştere ar putea "ascunde" şi marele risc al deceniului - disparitatea economică. Pe măsură ce economia creşte, diferenţele dintre nivelul de economisire între state şi dezechilibrele balanţelor comerciale se vor accentua.

Sursa: gandul.info

Cum să îţi creşti eficienţa în căutarea unui loc de muncă

2011-01-19T12:32:00.000-08:00

Ai trimis sute de CV-uri anul trecut, dar te-au chemat la interviul de angajare doar două-trei firme? Nu eşti singurul care a trecut prin această frustrare într-o perioadă cu mii de candidaţi pe fiecare loc de muncă vacant.
Ca să ai mai multe şanse în 2011 trebuie să eviţi câteva greşeli standard pe care le fac aproape toţi cei care caută un loc de muncă în această perioadă.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l ai în vedere este să ieşi în evidenţă, să te faci vizibil, spun specialiştii în resurse umane, altfel CV-ul tău se va pierde între miile de aplicaţii.

1. Nu te baza exclusiv pe site-urile de recrutare. Şansele de a-ţi găsi un job doar aplicând la anunţurile de angajare de pe site-uri sunt foarte mici, deoarece toată lumea se bate pe ele. "Aplicaţiile directe pe site-ul angajatorului, o vizită la sediul acestuia, networking profesional şi personal, transmiterea de mail-uri pe adresa specialistului HR care face recrutarea, telefoane la sediu pentru a solicita informaţii şi a-ţi exprima dorinţa de a aplica - toate acestea îţi cresc şansele de a-ţi găsi un job", spune Cristina Săvuică, managing partner al Lugera & Makler România.

2. Foloseşte la maxim reţelele de socializare. Dacă îţi extinzi reţeaua de cunoştinţe, ai şanse mai mari să afli de joburi care nu sunt încă publicate. Practic, din totalul posturilor vacante, doar 20-30% sunt publicate pe internet, restul fiind ocupate prin networking. Comunicarea prin Facebook, LinkedIn etc îţi permite să le transmiţi prietenilor online mesajul „dacă apare un post vacant în firma la care lucrezi, dă-mi te rog un semn".

3. Contactează direct firmele la care vrei să lucrezi. Chiar dacă nu au posturi vacante în prezent, trebuie să te poziţionezi în vizorul departamentului de resurse umane ca fiind foarte interesat de un post în acea firmă. Vei fi introdus în baza lor de date şi nu ştii când vor avea nevoie de experienţa ta. Este indicat să dai un telefon de control din când în când şi să întrebi dacă nu a apărut ceva nou.

4. Refă legăturile cu foştii colegi. Este foarte important să păstrezi toate relaţiile profesionale pe care le-ai avut de-a lungul timpului. Foştii colegi îţi pot da informaţii importante despre oportunităţile de carieră care apar într-o firmă la care ai lucrat în trecut sau la alte companii unde aceştia sunt angajaţi în prezent.

5. Foloseşte târgurile de joburi pentru networking. Târgurile de joburi sunt un loc foarte bun mai ales pentru a intra în contact cu persoane din echipele de HR ale firmelor participante. S-ar putea să nu găseşti nimic interesant în oferta prezentă a companiilor prezente la târg, sau avalanşa de CV-uri să fie prea mare, dar poţi păstra legătura cu recrutorii şi să afli din timp joburile care apar pe viitor.

6. Dacă nu ai experienţă de lucru, poţi începe ca voluntar. "În cazul tinerilor absolvenţi care sunt în căutarea unui loc de muncă şi nu reuşesc să se angajeze din cauza situaţiei economice, există o variantă carenu prea este acceptată la noi - aceea de a intra într-o organizaţie ca voluntar", spune Daniela Necefor, managing partner al Total Business Solutions. În cazul în care îţi faci face treaba foarte bine, vei putea fi remarcat şi păstrat în firmă. Oricum vei deprinde experienţă practică şi îţi vei face relaţii care te vor ajuta pe viitor.

7. Rescrie-ţi CV-ul şi verifică profilul online. Este bine să-ţi revezi din când în când CV-ul, să actualizezi anumite rubrici şi să dai o formă mai comercială informaţiilor care te pun în valoare. De asemenea, ar trebui să revezi conturile de Facebook, LinkedIn etc şi să faci ordine în ele, astfel încât să nu conţină lucruri care i-ar putea pune pe gânduri pe angajatori.

8. Nu aplica pentru mai multe posturi la aceeaşi firmă. Dacă faci asta, îi transmiţi angajatorului mesajul că nu ştii exact ce vrei şi nici ce poţi să faci. Este un indiciu de superficialitate şi de evaluare greşită a propriilor abilităţi şi competenţe.

Odată ajuns la interviul de recrutare, lucrurile devin mult mai simple. Ai parcurs mai mult de 50% din drumul spre obţinerea acelui job.

9. Informează-te în detaliu despre firma care te-a chemat la interviu. Un aspect care îi impresionează pe recrutori este acela de a ştii cât mai multe lucruri despre firma la care ai aplicat. Este o regulă de bun simţ, dar foarte puţini candidaţi se documentează suficient de bine înainte de interviul de angajare.

10. Pune întrebări la interviul de angajare. Dacă mergi la interviul de angajare pregătit doar să dai răspunsuri, s-ar putea ca angajatorul să creadă că eşti foarte moale şi fără iniţiativă. În plus, există riscul să dai din lac în puţ dacă te angajezi într-o firmă care nu-ţi satisface aşteptările. "De obicei ne e teamă să punem întrebări angajatorului ca să nu-l deranjăm. Este o atitudine total greşită. Trebuie să pui întrebări ca să fii în cunoştinţă de cauză cu privire la viitorul loc de muncă", explică Irina Manolescu, director executiv al Career Solutions International.

11. Transmite încredere şi determinare la întâlnirea cu recrutorul. Experienţa şi aptitudinile tale profesionale se văd încă din CV, recrutorul va urmări alte aspecte la interviul de angajare: abilităţile tale de comunicare, onestitatea, spontaneitatea şi gradul de motivare. Dacă reuşeşti să-i transmiţi angajatorului încredere, determinare şi o atitudine pozitivă, şansele te a te alege pe tine sunt foarte mari.

Sursa: cotidianul.ro

Câteva lucruri pe care nu le vei afla de la şeful tău

2011-01-12T14:04:00.000-08:00

1. "Da, noi citim e-mailurile ... şi IM dumneavoastră."

Ca multe firme de servicii financiare, Wedbush Securities monitorizează e-mailurile de zi cu zi, mesaje instantanee şi activitatea de reţele sociale dintre cei peste 1000 de angajaţi ai săi, spune Mattias Tornyi, directorul companiei de IT. Ei folosesc un software de monitorizare a e-mailului după anumite subiecte şi cuvinte cheie din interiorul mesajelor, recunoaşte acelaşi director de IT. În fiecare zi, ajung să fie citite între 5% şi 10% dintre mesajele pe care şi-le trimit angajaţii..
Montitorizarea despre care am vorbit este destul de vastă, dar multe firme monitorizează cel puţin pe unii dintre angajaţi "pe Internet, telefon şi e-mail, în special în companiile mari şi cele în industrii sensibile sau puternic reglementate. Piaţa pentru software de monitorizare a e-mailurilor a crescut mai mult de 25% în fiecare an din 2008 şi se estimează să ajungă la 1,23 miliarde dolari în 2013. Conform firmei Gartner , care se ocupă cu urmărirea piaţei IT; mai mult de una din trei mari companii din SUA angajează persoane reale să citească sau să analizeze e-mailurile angajatului, potrivit unui studiu din 2010 a Proofpoint, firmă de monitorizare a mesageriei electronice. În plus, un studiu realizat de American Management Association şi Institutul ePolicy a constatat că aproape jumătate din companiile mici, mijlocii şi mari chestionate îşi monitorizează angajaţii ce folosesc telefonul, şi două din trei pe cei ce utilizează interentul. Se observă o tendinţă de creştere a monitorizării mesageriei instant şi a SMS-urilor, spune Stephen Marsh, directorul executiv al firmei de arhivare e-mail Smarsh.
Nu numai angajatorii urmăresc ce faci, dar mulţi acţionează asupra a ceea ce găsesc. Una din cinci companii mari din SUA a concediat un angajat pentru încalcarea normelor de utilizare a e-mailui în ultimul an, potrivit unui sondaj recent al Proofpoint. Ce a fost considerată o infracţiune care poate duce la concedierea angajatului? Cele mai multe investigaţii legate de e-mail se referă la problemele generate de salariaţi prin scurgerea de informaţii sensibile, confidenţiale sau jenante, furt - nu au fost anchetate cazuri de mesaje trimise unei prietene dintr-un cont de e-mail de la serviciu sau a cumparăturilor on-line ocazionale de pe desktopul firmei.

2. "Eşti prea bătrân pentru asta."

Atunci când Joyce Kalivas-Griffin, 57 de ani, a văzut o ofertă a unui loc de muncă la o şcoală privată din apropiere a şi trimis imediat CV-ul ei. Ea era foarte încrezătoare – descrierea se potrivea abilităţilor ei aproape perfect - dar ulterior nu a mai primit nici un răspuns la aplicaţia ei pentru jobul respectiv. Apoi, ea a observat că anunţul pentru locul respectiv de muncă a fost postat din nou, asa ca şi-a modificat CV-ul pentru a ascunde vârsta şi l-a trimis din nou. De data aceasta, scoala a chemat-o pentru un interviu. Kalivas-Griffin din pacate nu a obţinut locul de muncă: Ea crede că, atunci când intervievatorul a întâlnit-o şi a dat seama ca nu e de 30 şi ceva, varsta ei a înclinat balanţa împotriva ei.
"Kalivas-Griffin nu va şti niciodată sigur, dar odată ce forţa de muncă va fi tot mai bătrână, prejudecăţile legate de vârstă vor fi probabil în creştere, spun expertii. Aproximativ 25% din angajatori au declarat că sunt reticenţi să angajeze lucrători mai în vârstă, potrivit unui studio din 2006 făcut de Centrul de imbatranire si muncă de la Boston College. După ce se uită la numai un CV, angajatorii discriminează cu precădere femeile percepute de ei ca ca fiind de 50 de ani sau mai în vârstă, potrivit unui studiu 2007 publicat de Biroul Naţional de Cercetări Economice. Este o tendinţă, spun expertii, care este şi mai rea în recesiune, după cum reiese din cele mai recente date ale Departamentului Muncii: lucrătorii concediaţi cu vârsta de 55 de ani au petrecut o medie de 35 săptămâni în căutarea de muncă, în comparaţie cu 30 săptămâni pentru grupul de vârstă de 25 - 54 ani.
"Ştim că opinia este foarte răspândită", spune Laurie McCann, un avocat al AARP Foundation Litigation. "Problema este că oamenii de multe ori nu ştiu că se întâmplă, din cauza felului în care se aplica pentru un loc de muncă." Într-o lume de aplicatii online, nu veţi vedea niciodată ceilalţi candidaţi, nici nu te vei intalni cu managerul angajator. De aceea, consultanţii de carieră recomanda adesea ca oricine are vârsta de peste 45 sau 50 să îşi modifice CV-ul în sensul punerii în valoarea a experienţei nu a vârstei, realizărilor şi abilităţilor. Nu aveţi nevoie pentru a lista fiecare loc de muncă care le-aţi avut vreodata; în schimb evidenţiaţi realizările într-un mod măsurabil – ca de exemplu, cat de mult aţi crescut veniturile pentru departamentul dvs. - şi asiguraţi-vă că menţionaţi de tehnologiile pe care le utilizaţi, reţelele sociale din care faceţi parte precum şi alte aptitudini.

3. "Ştiu când va prefaceţi ca sunteţi bolnavi."

Ca şi manager de producţie la un laborator foto comercial high-end, Stuart Horvath, 32, a supravegheat atât asistenţi permanenţi cât şi temporari. Sarcina lor era aceea de a procesa filmul, dar atunci când cineva "nu avea chef să se ocupe de toate diapozitivele din acea zi, masina se ‘bloca brusc’", spune Horvath - şi el ştia că nu se poate bloca aproape la fel de frecvent aşa cum câţiva dintre membrii personalului său susţineau. Apoi, au existat nenumaratele zile de concediu medical pe care şi le lua unul din angajaţii temporari. Horvath l-a suspectat că se prefăcea - şi ipoteza i-a fost confirmată atunci când a dat într-o noapte la un bar peste angajatul presupus a fi bolnav . El i-a spuns “bolnavului”: "Am fost şef, dar am fost şi angajat."
Este adevărat: Seful adesea stie daca atunci când te faci că munceşti, când îţi cauţi un alt loc de muncă, când te furişezi afară din birou, când te prefaci bolnav sau când unfli raportul de cheltuieli. De fapt, un număr tot mai mare de companii apelează la detectivi particulari pentru a urmări angajaţii lor care cer concediu medical pentru o boală suspectă, potrivit unui articol publicat luna trecută în Bloomberg BusinessWeek. Poate e un semn de vremuri grele. Mai mult de unul din patru angajatori spun că cred că tot mai mulţi angajaţi au se prefac a fi bolnavi şi îşi iau zi liberă de la începtul crizei economice potrivit unui studiu din 2009 publicat de CareerBuilder.com. Iar temerile lor sunt întemeiate: Aproximativ o treime din lucrătorii recunosc că au cerut concediu medical deşi nu au fost bolnavi. Şi asta nu e tot ce şeful tău ştie. "Uneori, oamenii din echipa mea petrec zilele întregi la instalarea unui ecran de fum pentru a face să arate ca acesta instlare este un lucru greu de făcut, dar eu ştiu că nu poate fi," Un angajator la o firma de servicii financiare din Phoenix ştia că angajata ei îşi caută un alt loc de muncă
Lecţia: Şmecheriile tale sunt pentru moment tolerate, dar probabil nu au trecut neobservate.

4. "Copilul tău? Problema ta. "

De acum este cunoscut faptul că femeile câştigă mai puţin decât bărbaţii - aproximativ 81 de cenţi pentru fiecare dolar. A avea un copil diminuează potenţialului cîştig al femeilor şi mai mult. Aşa-numita "penalizare pentru mamă" se poate manifesta în mai multe moduri: O mama poate sa trecut cu vederea când vine vorba de o promovare, deoarece seful crede ea îşi dedică prea mult timp îngrijirii copiilor sau că ea e mai mult preocupată de familie decât cariera. O mama poate fi ignorată şi ân cazul proiectelor importante, deoarece şeful teme ca nu va dedica suficient timp şi energie.
Acestea sunt lucruri prea subtile pentru a fi uşor de cuantificat. Nu este însă greu de cuantificat penalizarea ce trebuie suportată de femei atunci când îşi iau un concediu maternal. Femeile cu MBA care au părăsit forţa de muncă pentru un an şi jumătate pentru a creşte copiii sunt cu 41% mai puţine decât bărbaţii cu acelaşi grad care îşi întrerup activitatea; femeile cu doctorat sunt cu o treime mai puţine ca şi barbaţii, avocaţii cu 29% mai puţin, şi medici, cu 16% , potrivit unui studiu din 2010 al profesorilor de economie de la Harvard Claudia Goldin şi Lawrence Katz F. "Joburile din domeniul afacerilor sancţiunează drastic pe cei care se abat de la normă," Goldin şi Katz scriu în studiu.

5. "E cel mai bun prieten al meu ..."

Pentru şase din 10 lucrători care spun că au vazut în sef un prieten, acest lucru nu va veni ca o surpriza: Fiind prietenul sefului, sau animalul lui de companie, ai o serie de avantaje. Unii sefi îşi arată favoriţii într-un mod evident, ca de exemplu atunci când dau unui subordonat sarcinile cele mai plăcute sau susţinându-l în faţa managementul superior pentru a fi promovat. Alţii sunt mai subtili, părând să trateze în mod egal toţi angajaţii. Dar apoi îi vor oferi mai multe indicaţii pentru lucrătorului favorizat, sau sau se va asigura că ea este prezentată în celor care contează, celor care iau deciziile, spune consilierul de cariera si coacherul Roy Cohen.
Atâta timp cât relaţiile funcţionează, toată lumea poate beneficia: relaţii bune tind să ducă la un randament mai mare; compatibilitatea poate ajuta un lucrător să obţină o mărire de salariu sau o promovare, oricui îi ar vrea să lucreze cu oameni plăcuţi şi de încredere.
Egalitatea într-o relaţie nu este reală atâta timp căt un prieten poate să-l concedieze pe celălalt.Seful îţi evaluează pachetul salarial şi performanţa, iar atunci când există o problemă sau un dezacord, asupra oricăruia din cele două elemente, relaţia va avea de suferit. Pentru a păstra o relaţie prietenoasă, dar fără a trece în teritoriul prieteniei, trebuiesc evitate discuţiile despre probleme personale sensibile, iar Cohen sugerează: Nu contează cât de apropiaşi v-aţi putea simţi, în cele din urmă există întotdeauna şansa ca seful tau va folosi aceste informaţii într-un mod care să-i servească propriile scopuri, nu ale tale.

Sursa: smartmoney.com

Lista companiilor care fac angajări în ianuarie

2011-01-10T12:09:00.000-08:00

Lidl, Vodafone şi P&G sunt câţiva dintre greii care fac angajări în prima lună din 2011. Vezi ce poziţii sunt disponibile în luna ianuarie şi ce vor angajatorii de la candidaţi.

Retailerul german Lidl continuă angajările în România. Astfel că, în Bucureşti, Ploieşti şi Târgovişte, Lidl recrutează un supervizor regional vânzări. Te califici pentru această poziţie dacă ai absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice, ai experienţă într-o poziţie de conducere, ai cunoştinţe solide de limba engleză, şi, preferabil de limba germană. Postul de supervizor este disponibil şi pentru regiunea Harghita-Covasna. Lidl mai angajează un şef de magazin pentru unităţile din Oţelul Roşu, Bucureşti, Buzău, Moreni şi Ploieşti. Vezi aici lista completă a poziţiilor vacante la Lidl.

SiemensProgram and System Engineering recrutează un dezvoltator SAP/ABAP şi Java care să lucreze la proiectul Product Data Management, în Braşov. Candidatul ideal are cunoştinţe solide şi experienţă de lucru cu ABAP şi Java, vorbeşte fluent limba engleză, şi, preferabil şi limba germană.

Vodafone angajează un inginer responsabil de designul şi implementarea infrastructurii de reţea bazate pe protocolul IP. Dacă ai o diplomă în telecomunicaţii sau informatică, ai un an experienţă relevantă în domeniu şi cunostinte bune de operare în Linux, eşti eligibil pentru această poziţie. Citeşte aici lista completă a competenţelor cerute de angajator pentru jobul din Bucureşti.

Alcatel-Lucent caută un dezvoltator Java pentru proiectele OSS/BSS. Te califici pentru această poziţie dacă eşti absolvent de Informatică, ai doi ani experienţă de lucru cu Java/J2EE, SQL, Tomcat 4.1, Tomcat 5.5, preferabil şi JBoss. Eşti eligibil pentru această poziţie dacă ştii să lucrezi şi cu Ant, Axis, Web Services, XML, dar şi iBatis. Mai trebuie să vorbeşti fluent limba engleză, şi, preferabil şi limba franceză. Jobul este în Timişoara.

Procter & Gamble recrutează un analist IT în departamentul de Software al companiei. Candidatul ideal este absolvent de facultate, are cunoştinţe solide de limba engleză, are, de asemenea, abilităţi de lider, care este capabil să lucreze cu oameni diferiţi, într-un mediu multicultural. Candidatul ideal mai trebuie să fie responsabil, să aibă atenţie distributivă şi să demonstreze că e un bun şi eficient comunicator.

Austrian Airlines angajează un agent de ticketing care să lucreze la Aeroportul Internaţional Henri Coandă. Eşti eligibil pentru această poziţie dacă ai minimum un an experienţă relevantă în domeniu, preferabil de lucru cu sistemul de ticketing Amadeus. Mai mult, trebuie să vorbeşti fluent limba engleză, limba germană, şi să ştii să lucrezi în Windows.

Pentru a aplica pentru una sau mai multe din joburile postate, dati click pe numele boldit al companiei si veti fi directionati automat care siteul de recrutare cu jobul respectiv.

Sursa:money.ro

Hanul cu tei: We are back in business

2011-01-10T11:50:00.000-08:00

Dupa un scurt hiatus care a parut o eternitate pentru unii, sunt incantat sa va anunt ca blogul "Hanul cu tei" a revenit cu noi postari.
Un mare "Multumesc" se indreapta spre cei care ne-au scris si ne-au incurajat sa continuam.
Sunt increzator ca numarul celor care ne urmaresc blogul va creste iar sustinerea voastra va justifica a 2-a sau a 3-a mea activitate, si anume cea de blogger.
Bye Bye )

Dacă nu va lua măsuri, România se autocondamnă la subdezvoltare şi marginalizare

2010-08-01T12:00:00.000-07:00

Vasile Puşcaş la videochatul adevarul.ro: Dacă nu va lua măsuri, România se autocondamnă la subdezvoltare şi marginalizare Invitatul lui George Rădulescu la videochatul adevarul.ro, Vasile Puşcaş, Ministru Delegat în guvernul Adrian Năstase şi fost Negociator Şef al României consideră că soluţiile pentru ieşirea din criză trebuie să vină de la Bucureşti, nu de la Bruxelles.

El a atras atenţia că "vom fi în recesiune până la jumătate lui 2011" şi a invitat tinerii să se implice atât în viaţa politică, cât şi în celelalte structuri ale societăţii pentru a pune în practică soluţiile unei economii bazate pe dezvoltate şi nu pe consum, aşa cum se întâmplă în prezent.
taguri

"Dacă nu va lua măsuri, România se autocondamnă la subdezvoltare şi marginalizare", a subliniat Vasile Puşcaş.

Fostul Negociator Şef pentru România a explicat că el a avut mereu ca slogan "eu vreau Europa la mine acasă", nu ca pe o metaforă ci ca pe un îndemn la implicare. Pe de altă parte, Vasile Puşcaş a ţinut să sublinieze că "românii sunt foarte adaptabili, ceea ce este forte bine în actualul context al mondializării, dar trebuie să avem şi continuitate" pentru a pune în practică acele proiecte care să creeze o bază reală de dezvoltare.

Curioasa : De curând fostul ambasador al Marii Britanii şi negociatorii FMI au declarat că prognozele în privinţa evoluţiei economiei făcute la Bucureşti sunt prea pesimiste. Cum comentaţi?

Vasile Puşcaş: Noi am asistat în ultimii ani la o neconcordanţă în privinţa predicţiilor, a ceea ce prognozau autorităţile noastre faţă de ce se întampla la Washington sau la Londra. Asta nu înseamnă că nu avem specialisti sau oameni capabili să facă predicţii corecte, ci că autorităţile au pierdut contactul cu realitatea. Dacă nu introduci corect datele, în conformitate cu realitatea, nu ai cum să obţii rezultate şi prognoze concludente.

Florin : Domnule Puscaş, credeţi ca gurvernul Boc ia deciziile corecte pentru ieşirea din criză?

Vasile Puşcaş: E mai puţin important ce cred eu, dar cert este că aceste decizii nu sunt nici coerente, nici la timp luate şi nici conjucturale. Se iau decizii după ureche, iar acest lucru este unul periculos. Este periculos să ieşi la televizor şi să faci afirmaţii populiste doar pentru că acestea sună bine şi distrag atenţia.

Daniel : Este majorarea TVA-ului o soluţie care va aduce bani la fondul de stat?

Majorarea TVA-ului va prelungi perioada de recesiune. În Europa sunt state care au intrat pe creştere economică.

Comisia Europeană ne avertiza încă din toamna lui 2007 că suntem în criză. România a intrat în criză odată cu celelalte state europene, la noi s-a conştientizat asta mai târziu.

O politică de suprafiscalizare nu duce la însănătoşirea financiară. Măsurile luate pe picior produc efecte negative pe termăn lung şi generează costuri imense. Acest model de dezvoltare bazat numai pe consum, nu are cum să fie unul bun. Avem nevoie de un model de economie bazată pe dezvoltare. Mie mi-ar plăcea să avem aspiraţii. Prea ne complacem. Avem nevoie de aspiraţii mai înalte şi românii le au. Cetăţenii au aspiraţii mult mai mari, dovadă e că peste 3 milionane de românilucrează în străninătate.

Sorin : Domnule Puscaş, cum credeţi că ne-am fi descurcat în criza asta dacă n-am fi făcut parte din UE? Ne ajută adeziunea noastra la Uniunea Europeana într-un mod real?

Dacă nu am fi fost în UE costurile au fi fost mult mai mari. În al doilea rând presiunile ar fi fost mult mai mari. Şi în al treilea rând, dacă nu am fi fost în UE, am fi fost o coajă de nucă pe mare care nu putea spune ne vom lega de cei care se dezvoltă acum prin contagiune. Asta înseamnă că acum nu există acum un model real de dezvoltare.

Cristian82 : Sunt în Marea Britanie. Atunci când am început să lucrez am avut la dispozitie 3 luni să anunţ autorităţile că prestez o activitate independentă ( am completat un singur formular pe care l-am trimis prin poştă). Când am trecut de la Self Employed ( PFA ) la Limited ( SRL ) mi-a luat 30 de minute să-mi înregistrez firma pe internet şi a doua zi am primit certificatul acasă. Credeţi că aplicarea acestui sistem non birocratic în Romania ar îmbunătăţi în vreun fel situatia actuală?

În România poţi să iei o măsură buună, dar dacă ea este alterată de altele din sistem nu mai valorează nimic. De aceea pun accent pe sistem. Este foarte important ca acest sistem să funcţioneze.

Ionel V : Sunt bugetar şi abia reuşesc să-mi intreţin familia de la o luna la alta. Ce o să se întâmple cu creditele noastre, o să ne ia băncile casele pentru că nu mai avem cu ce să plătim ratele.

În urmă cu aproximativ o săptămână, la Bruxelles, a fost o discuţie cu cele 9 bănci cu capital străin care acţionează în România, în care s-a discutat problema aceasta. Cred că e de vină în primul rând Guvernul care se împrumută cu dobânzi şi garanţii foarte mari. Faptul că Guvernul rezolvă contabiliceşte problema fiscală, prin împrumuturi face că băncile să nu îşi mai pună problema de autodezvoltare şi soluţii pe plan intern. Se poate constata că există două tendinţe în caul băncilor care acţionează pe piaţa din România. Băncile care au capital românesc au politici de dezvoltare la nivel naţional, cele care au capital majoritar străin s-au orientat către împrumuturi către stat.

Nicoleta89 : Un roman cheltuie mai mult de jumatate din salariu pe mancare. Cum putem supravietuii cresterii Tva-ului?

Întrebarea aceasta îmi aminteşte de un articol din NY Times în care românii erau numiţi supravieţuitori. La vremea respectivă m-am simţit jignit, acum, după 20 de ani, dau dreptate afirmaţiilor din acel editorial. Ar trebui să existe 10 priorităţi ale României, nu ale partidelor politice.

Tudor : Cand va reveni TVA la 19%?

Nici măcar nu îndrăznesc să estimez pentru că atâtea cifre se vehiculează şi de către specialiştim, şi de către nespecialişti. Există deja prea multe speculaţii pe această temă.

Dorin : Este agricultura o soluţie pentru creşterea economică în România?

Agricultura poate fi o soluţie. Mai mult chiar agricultura poate fi unul din avantajele competitive ale României, nu numai o soluţie. Sunt bani care au trebui să meargă în zona rurală pentru dezvoltarea structurilor de piaţă. Acest lucru nu se poate face doar prin politici de dezvoltare, ci trebuie ca şi de la nivel privat să existe iniţiative. Prin proiecte cu finanţare europeană s-ar putea crea aceste structuri.

George Rădulescu: Am ştiut să exploatăm poziţia lui Dacian Cioloş, negociator pe probleme de agricultură? E un avantaj enorm.

Eu am avertizat că noi trebuie să îi oferim soluţii pentru a ne ajuta şi nu să îi cream noi probleme lui Dacian Cioloş aşteptând ca el să creeze soluţii care să ne ajute.

danaila : Vorbeati de cele 5 masuri de convergenta. Care ar fi acelea?

Inflanţie, stabilitate, dezvoltare sustenabilă, problemele echilibrului între ramurile economice.

Apolitic : Domnule Profesor, în condiţiile actuale şi privind spre viitorul conturat de statul român, ce motive ar mai putea avea un tânăr să rămână în România? Eu nu reuşesc să găsesc măcar UN motiv să rămân. Deşi aş putea fi de folos aici, însă nu mai pot trăi DOAR cu speranţa că va fi mai bine peste mulţi mulţi ani.

Sunt profesor şi nu mă pot debarasa de lucrurile acestea. Când discutam cu studenţii mei despre ce ar trebui făcut, aceştia m-au întrebat de ce nu mă implic. Acum spun şi eu: implicare. Nu pasivitate, nu resemnare. Am lucrat peste 10 ani în domeniul acesta al politicilor europene şi pot spune că sunt aplicabile, nu sunt idealuri.

Apolitic : Domnule Profesor, m-aş implica, văd numai uşi închise. Teoretic e uşor şi am mai discutat asta.

Costel : Care sunt în opinia dumneavoastră primele trei defecte ale societatii româneşti?

Românii au această meteahnă, ca după ce dau cu capul de zid să ceară ajutor de afară. Aşa s-a întâmplat şi după aderarea la UE. Nu s-au luat măsuri la timp şi acum după ce am dat de greutăţi cerem ajutor de la FMI.

George Rădulescu: De ce nu sunt cheltuite fondurile puse la dispoziţie de UE?

Proiecte există, pe unele axe rata dosarelor depuse este chiar foarte mare, dar nu există interes din partea autorităţilor. Banii de la UE nu pot fi deturnaţi sub nicio formă, ei trebuie folosiţi obligatoriu în scopul în care au fost alocaţi şi în acest caz clientela politică nu poate să fie interesată. De aceea nu sunt cheltuite aceste fonduri, clasa politică nu câştigă nimic din asta. Mi-ar plăcea foarte mult că şi bugetul României să funcţioneze pe aceleaşi principii şi niciun leu să nu fie altfel cheltuit decât pentru ce a fost apobat.

Carte de vizită

Vasile Puşcaş este cadru didactic universitar la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, din anul 1979. A urmat toate treptele ierarhiei universitare, de la asistent (1979-1990), la lector (1990-1993), conferenţiar (1993-1995) şi profesor (din 1995). Vasile Puşcaş este membru al Partidului Social Democrat din Romania (PSD).

În perioada decembrie 2000-decembrie 2004, Vasile Puşcaş a fost Ministru Delegat în guvernul Adrian Năstase, Negociator Şef al României cu Uniunea Europeană. Sub coordonarea sa, Delegaţia Naţională de Negociere pentru Aderarea României la Uniunea Europeană a încheiat toate capitolele de negociere până în 17 decembrie 2004, la Consiliul European de la Bruxelles. Pe baza rezultatelor negocierilor de aderare conduse de echipa lui Vasile Puşcaş, preşedintele Traian Băsescu şi primul ministru Călin Anton Popescu Tăriceanu au semnat, în 25 aprilie 2005, Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană.
Sursa: adevarul.ro

Starting up

2010-07-31T12:36:00.000-07:00

Nu sunt un fan al materialelor “for dummies”, dar de multe ori lectura unor liste de actiuni sau a unor exemple pozitive / negative iti poate da idei sau te scuteste de greseli pe care altii le-au facut inainte. Asa ca m-am gandit sa povestesc despre un material pe care l-am citit aici, care se potriveste binisor cu greselile facute in general de antreprenori. Vorbeste despre fazele de constructie a unei companii.

Compania (ei zic $15k – $25k, probabil ca la noi se poate face cu $1k-$2k – bani proprii, familie)
Pas 1: Verifica ideea cu altii – Nu intotdeauna ceea ce tie ti se pare absolut necesar este in realitate relevant pentru potentialii tai clienti
Pas 2: Construieste Echipa – E bine sa-ti unesti fortele cu alti oameni experimentati / complementari tie;
Pas 3: Construieste un Business Plan – Intelegi piata si cum te incadrezi tu in ea;
Pas 4: Numele – Desi pare stupid, numele produsului este unul din lucrurile extrem de importante;
Pas 5: Infiinteaza Firma – Asta la noi e mai simplu in teorie, ca e clar ca vrei un srl. In viata reala insa s-ar putea sa fie mai complicat ca la ei .
Prototipul (ei zic $100k – $500k, probabil ca la noi se poate face cu $10k – $50k – bani proprii, familie, eventual Business Angels)
Pas 1: Ai grija sa nu furi patente – interesant de patentat tehnologia, dar poate vrei sa o faci un pas mai tarziu din motive de costuri. La noi – OSIM;
Pas 2: Construieste un Board of Advisors – Formalizeaza reteaua de “prieteni” ai companiei, cei care te pot ajuta cel mai mult;
Pas 3: Dezvolta Prototipul – Proces iterativ, prima confruntare a produsului tau cu lumea.
Produsul Beta ($500k – $1M, probabil la noi se poate face cu $100K – $200K – Angel Investment, poate un Seed Venture Capital)
Pas 1: Angajeaza oameni – aici incepe constructia echipei si a culturii pe care te vei baza in viitor;
Pas 2: Creeaza Back-office – spatiu, contabilitate, servere, telefoane, etc.
Pas 3: Lanseaza produsul beta in teste – testeaza totul cu oameni reali;
Pas 4: Reevalueaza Business Planul – OK, acum sa ne oprim sa vedem ce am facut. Reevalueaza planul in conformitate cu ce ai aflat pana aici.
Produsul Comercial ($1M – $3M, probabil ca la noi se poate face cu $200k – $1M)
Pas 1: Construieste un nou Board of Directors – Extinde si rafineaza reteaua de prieteni, conform cu nou aflatele necesitati;
Pas 2: Dezvolta un Plan de Marketing si Vanzari
Pas 3: Vinde! – Fara comentarii
Materialul e interesant de citit (chiar daca din 2006, este inca actual), avand multe amanunte despre actiuni paralele cu fluxul principal (cat, cand si de unde sa iei bani, diverse unelte de care ai nevoie pentru fiecare faza, studii de caz). Ce mi s-a parut interesant este ca arata cateva faze pe care noi le cam sarim, chiar daca de multe ori suntem constienti ca ar fi fost bine sa le facem. Elemente aparent fara insemnatate, ca intelegerea pietei si dimensionarea ei, studiul competitiei, lipsa unui Board of Advisors in jurul companiei, ba chiar de multe ori lipsa unui Business Plan pot fi letale si ucid o idee buna.
Hai bafta…
sursa: radugeorgescu.ro

As vrea sa am firma, dar nu stiu de ce sa ma apuc

2010-07-30T12:47:00.000-07:00

Da-mi o idee, ca tot ziceai tu ca ai o suta … Am fost la foarte multe intalniri cu studenti, elevi de liceu sau pur si simplu tineri, in care am incercat sa promovez antreprenoriatul. Incercarea de a construi ceva frumos, util, aducator de valoare pentru clienti, angajati si actionari. Si raspunsul pe care l-am primit in foarte multe cazuri de la ei a fost:
- Foarte tare, ne-ai convins sa facem o firma. Dar de ce sa ne apucam? sau
- Tu de ce te-ai apuca daca ai fi in locul nostru?. As raspunde asa:

Dragilor, cei care puneti aceasta intrebare: Va rog nu va apucati de un business. A deschide o firma stiind doar ca vrei sa deschizi o firma nu este bine. Cum zicea cineva si intr-un comentariu la unul din posturile anterioare – o firma (pentru a merge) trebuie sa aiba in spate o idee, o pasiune, un vis. Altfel nu este altceva decat un serviciu despre care te amagesti ca este firma ta.
Daca vrei sa te apuci de ceva antreprenorial – sa-ti deschizi o firma, care sa se transforme in companie, apoi in corporatie :-) – si nu stii de ce, uita-te la pasiunile tale. Iti place sa gatesti (si esti bun la asta), apuca-te de un restaurant sau ceva in zona asta. Daca esti bun si pasionat de programare, fa o firma de software, daca esti pasionat de fotografie, un studio… Ma rog, ati prins ideea si mi-ar placea sa aud de la voi ce pasiuni ati reusit sa transformati in companii.
Pasiunea este ceea ce-ti poate da acel avantaj asupra celorlalti. Gandeste-te numai ca (din pasiune) tu deja cunosti piata, legile si bunele practici ale industriei respective, competitia, ceea ce isi poate dori clientul, ceea ce tu ti-ai dorit si ti-a lipsit mereu. Mai mult, vei face ceea ce iti place, te vei duce la serviciu cu mare placere in fiecare zi, vei construi ceva despre care esti convins ca lumea are nevoie. Daca un oarecare se apuca de ceva similar, va trebui sa cerceteze, sa inteleaga, sa cheltuiasca pentru asta timp si bani. Si pana la urma tot nu va intelege complet, nu va intelege la fel de bine ca tine cum stau lucrurile.
Si, ca sa raspund si la intrebarea „Tu de ce te-ai apuca?” Eu m-as apuca din nou de software. Asta este zona pe care o inteleg foarte bine: cum se licentiaza, modele de business, cunosc oameni in zona. Din contra, nu m-as apuca de altele (vezi bine ca am incercat si experientele avute ma fac sa vorbesc asa). Eu am inteles din proprie experienta ce inseamna sa te apuci de un lucru pe care nu-l intelegi si care eventual nu-ti place.
Sursa: radugeorgescu.ro

Dinu Patriciu, la videochatul adevarul.ro: "Modelul Ungariei ar trebui să fie urmat şi de România"

2010-07-29T11:46:00.000-07:00

Omul de afaceri Dinu Patriciu a participat astăzi la întâlnirea oamenilor de afaceri cu reprezentanţii delegaţiei FMI. După întâlnire a fost prezent la videochatul adevarul.ro, unde a prezentat concluziile întrunirii.

Dinu Patriciu, la videochat:

FMI-ul este un pat al lui Procust. Fondul aplică aceeaşi strategie în orice economie, indiferent despre ce ţară e vorba. De aceea au dat greş aproape peste tot pe unde au fost implicaţi

Reprezentanţii FMI dau interviuri din toate pragurile pe care intră şi vorbesc vrute şi nevrute. Le-am spus şi asta, că există şi o a doua uşă pe care pot intra. Declaraţiile lor induc panică şi fac oamenii să plece, fiecare pe unde apucă.

Modelul Ungariei ar trebui să fie urmat şi de România. Ar trebui să îi trimitem acasă pe cei de la FMI. În economie, astăzi, percepţia este că o ţară care s-a supus jugului FMI este privită în lumea financiară ca un loc de care trebuie să te fereşti, în care nu e bine să îţi pui banii.

Atitudinea membrilor FMI a fost demagogică, că Guvernul este de vină şi că ei au fost doar chemaţi. Foarte puţine sunt ţările care şi-au revenit după ce a venit FMI, şi nu datorită tratamentelor date de aceştia, ci prin forţe proprii.

Cel mai mare pericol în relaţia cu FMI este însuşi acordul semnat cu ei, pe care dacă îl vom continua, el va duce implicit la un nou acord. Au recunoscut că intenţionează să ne acorde o nouă tranşă. Nu există ţară în lumea asta care să fi dovedit că poate trăi din banii FMI. Acordurile FMI, aparent ieftine, înrobesc o generaţie şî îţi întârzie creşterea economică.

Eu cred că, dacă mâine i-am trimite acasă, am avea foarte mult de câştigat.

Economia României nu va trece pe plus mai devreme de 2012. Asta dacă adoptăm măsuri rapide de reformă.

Un nou acord cu FMI ar însemna un handicap şi mai mare al ţării noastre în raport cu piaţa globală. O şţiu din experienţă, din discuţiile pe care le am în fiecare zi. FMI reprezintă un handicap.

Viktor Orban a făcut foarte bine. Nu comentez motivaţiile lui. Dar ar trebui să urmăm modelul Ungariei.

Trebuie să ne sprijinim pe potenţialul pe care îl are România pentru investiţiile străine. CFR-ul, de exemplu, nu va deveni niciodată profitabil dacă e în mâna statului. Şi FMI a recunoscut asta. Trebuie privatizat.

Absorbţia fondurilor europene este un alt mare handicap al Guvernului. Entităţi private ar trebui să se ocupe de absorbţia fondurilor.

Baza de impozitare trebuie lărgită. A fost de acord şi delegaţia FMI. Însă nu trebuie să impozitezi cu mult, ci pe o plajă cât mai largă.

Soluţiile lui Dinu Patriciu:

Debirocratizare, descentralizare şi dereglementare, adică reducerea numărului de legi/norme/regulamente. Şi apropierea deciziei de cetăţean. Politicianul trebuie să fie un servitor al comunităţii. Până nu se conştientizează asta, nu ne vom reveni.

Mi se pare absurd că României i s-a impus 6,8 deficit bugetar, în timp ce există ţări care au deficite mult mai mari. Argumentul potrivit căruia acele economii sunt mai puternice, nu ţine. O ţară, cu cât este mai săracă, cu atât trebuie să aibă un deficit mai mare. O ţintă reală ar trebui să fie undeva pe la 8-9%

Fiul lui Ion Ţiriac a propus delegaţiei FMI amnistia fiscală

În cadrul discuţiilor cu delegaţia FMI, Ion Ion Ţiriac a propus un lucru interesant: amnistia fiscală, care ar aduce înapoi în ţară bani foarte mulţi.

Nu este o iertare de păcate, ci o impozitare a veniturilor care au fost expatriate în timp, din cauza lipsei de stabilitate şi de certitudini a economiei româneşti. Cei de la FMI nu au comentat această măsură, dar li s-a părut interesantă.

Bunurile imobiliare ale statului ar trebui privatizate, le-am propus şi acest lucru, cei de la FMI au fost de acord, însă ei nu au discutat asta cu statul.

Cu Jeffrey Franks nu m-am mai întâlnit niciodată, asta pentru că eu sunt un critic declarat al Fondului Monetar Internaţional. Când s-a adus prima oară în discuţie un acord cu FMI, i-am numit pe cei de la FMI “consultanţi pentru coşciuge". Ei ştiau ce gândesc, dar au vrut probabil să audă şi argumentaţia mea.

Nu văd cine în actuala guvernare este capabil să îi trimită acasă pe cei de la FMI.

România nu are nevoie de euro, ci de dolar

Moneda naţională este susţinută de o rezervă construită cu migală de BNR. Banca Centrală suferă de fetişizarea monedei. Moneda naţională este apărată fără rost.

Nu acceptăm o realitate. Leul nu are prea multă treabă cu euro.

Vrem noi să o facem să aibă legături mai puternice cu moneda europeană, în aşa fel încât să adoptăm o monedă care nu ştim cum va supravieţui.

Economia românească se bazează pe dolari. Cele mai mari importuri le plătim în dolari. Legătura economiei româneşti are mai mare legătură cu dolarul decât cu euro, dar ne facem că nu vedem. Pare o blasfemie să spui chestia asta, pentru că aşa ne-a fost indus să credem că visul dintotdeauna al românilor este să aibă euro. Integrarea europeană este una, adoptarea unei monede unice este cu totul altceva. Fiecare ţară este liberă să aleagă cu ce monedă lucrează.

Muntenegru a adoptat moneda euro fără să fie în UE. Şi Bulgaria şi-a legat moneda naţională de euro fără să fie obligată. Noi, trebuia să ne legăm moneda de dolar. Noi ar trebui să ne orientăm către China, America de Sud şi alte ţări din Asia.

Declaraţii imediat după întâlnirea cu reprezentanţii FMI

UPDATE La finalul discuţiilor care au durat aproximativ două ore, omul de afaceri Dinu Patriciu a declarat că reprezentanţii FMI sunt periculoşi pentru că nu ştiu economie. "Aceşti domni (de la FMI n.r.) habar nu au de economie şi acest lucru îi face periculoşi în relaţia cu un Guvern care nu vrea să facă nicio reformă", a afirmat Dinu Patriciu.

"Ar trebui să se găsească, aşa cum au găsit şi alţii înainte, o cale rapidă astfel încât să-i trimitem acasă", a mai spus Patriciu.

La discuţii au participat şi Florin Pogonaru, preşedintele AOAR, şi Cătălin Păuna, economist şef al biroului Băncii Mondiale la Bucureşti. Ion Ion Ţiriac a refuzat să facă declaraţii la ieşirea de la discuţii.

Declaraţii înainte de întâlnire:

Omul de afaceri Dinu Patriciu a declarat, pentru ziarul „Adevărul", înainte de a intra la discuţii cu reprezentanţii delegaţiei FMI, că va propune oficialilor Fondului micşorarea drastică a fiscalităţii.

„Sunt foarte interesat de poziţia FMI legată de măsurile luate de Guvern. Vom propune reducerea TVA la 15% şi reducerea cotei unice la 10%, deci în general micşorarea drastică a fiscalităţii", a spus Patriciu.

Întrebat dacă FMI va accepta aşa ceva, el a spus că trebuie să privatizăm tot ce mai este de privatizat şi că trebuie să stimulăm consumul prin reducerea fiscalităţii.

Patriciu: Austeritatea este proastă şi urâtă

Presa internaţională scrie despre austeritate în trei feluri: că este rea - atunci când suferă populaţia; este bună - atunci când sunt luate măsuri împotriva aparatului de stat şi este urâtă - atunci când suferă mediul privat.

Întrebat cum ar caracteriza el austeritatea, Patriciu a răspuns: „Proastă şi urâtă".

Oamenii de afaceri din România, printre care Dinu Patriciu şi Ion Ion Ţiriac, s-au întâlnit în această seară cu reprezentanţii delegaţiei Fondului Monetar Internaţional (FMI) la Bucureşti pentru a discuta depre situaţia economică actuală.
Sursa: adevarul.ro

Drepturile muncitorilor români în spaţiul comunitar (UE)

2010-07-28T09:40:00.000-07:00

Drepturile muncitorilor români care lucrează în spaţiul Uniunii Europene (UE), respectiv în cel Economic European (SEE), sunt stabilite prin legislaţia statului de destinaţie şi prin legislaţia comunitară UE şi nu pot fi modificate, negociate sau eliminate. Aceste drepturi se grupează în trei categorii: drepturi fundamentale, drepturile de angajat şi drepturile de contribuabil la fondul de ajutoare sociale.
Drepturile fundamentale

* De a lucra şi de a vă alege în mod liber profesia;
* De afiliere sindicală liberă, pentru a vă promova şi apăra interesele economice şi sociale;
* De negociere colectivă, pentru stabilirea condiţiilor de muncă, dar şi a drepturilor şi obligaţiilor;
* De participare la grevă. Prin grevă se înţelege suspendarea activităţii lucrative. În schimb contractul de muncă se consideră suspendat pe toată durata de desfăşurare a mişcării de grevă;
* De participare la adunările generale ale societăţii;
* La promovare şi formare profesională, în vederea prestării unei activităţi calificate;
* La tratament fără discriminare pe motiv de sex, stare civilă, vârstă, rasă, limbă, condiţie socială, idei religioase sau politice;
* La integritate fizică şi la o politică de protecţie şi igienă corespunzătoare;
* Da respectarea intimităţii şi demnităţii personale.

Drepturile izvorâte din contractul de muncă

* Dreptul la plata salariului;
* Dreptul la plata orelor suplimentare;
* Dreptul la efectuarea concediului de odihnă, sărbători legale etc.

Drepturile de contribuabil la fondul de ajutoare sociale conferă accesul la...

* Prestaţiile de boală;
* Indemnizaţiile de maternitate şi de paternitate;
* Indemnizaţiile de invaliditate;
* Prestaţiile pentru limită de vârstă;
* Prestaţiile de urmaş;
* Prestaţiile în cazul unor accidente de muncă şi boli profesionale;
* Ajutoarele de deces;
* Ajutoarele de şomaj;
* Prestaţiile oferite înainte de pensionare;
* Prestaţiile familiale.
* Egalitate de tratament cu cetăţenii ţării în care se lucrează, anume acordarea aceloraşi drepturi şi impunerea aceloraşi obligaţii de securitate socială;
* Totalizarea perioadelor de asigurare realizate în statele membre ale UE;
* Exportul prestaţiilor, reprezentând dreptul de a beneficia pe teritoriul statului de domiciliu de prestaţiile dobândite în statele membre UE în care a fost desfăşurată activitatea.

Sursa: ANOFM

Tinuta business pentru barbati

2010-07-27T12:17:00.000-07:00

Te interesează ţinutele, vezi şi următorul blog: Click aici

Chestionar

2010-07-27T12:00:00.000-07:00

Chestionar foarte interesat pentru a-ti cunoaste o mica particica din subconstientul tau. Nu vei regreta facandu-l.
Avertisment!

Nu te grăbi cu acest test şi vei fi uimit.

Doar 3 grupuri de întrebări şi răspunsurile te vor surprinde. Este amuzant dar trebuie să urmăreşti instrucţiunile cu atenţie.

Răspunsurile le vei primi pe mail.

Dă răspunsuri pentru fiecare obiect în parte. Primul lucru care îţi vine în minte este de obicei cel mai bun răspuns.
Fii sigur că răspunsurile tale reflectă ceea ce vrei cu adevărat.

Click pe butonul Submit pentru a transfera testul.
Succes ...
Loading...

Tinuta business pentru femei part. 2

2010-07-26T11:38:00.000-07:00

Se asorteaza cu:

Te interesează ţinutele, vezi şi următorul blog: Click aici

Exodul creierelor: aproape 30% dintre românii care au plecat din ţară în 2010 sunt supracalificaţi

2010-07-26T09:29:00.000-07:00

Exodul creierelor: aproape 30% dintre românii care au plecat din ţară în 2010 sunt supracalificaţi

Peste 20 de mii de români care au plecat la muncă în străinătate în prima jumătate a lui 2010 au studii superioare. Dintre aceştia, cei mai mulţi lucrează domeniile pentru care s-au pregătit: sănătate, inginerie şi IT, au spus pentru MONEY.ro reprezentanţii site-ului specializat în recrutare de personal în străinătate Tjobs.ro. Circa 72 de mii de români au plecat la muncă în străinătate doar în primul semestru al lui 2010, potrivit celei mai recente statistici realizate de site-ul Tjobs.ro.

Peste 32 de mii de persoane cu studii superioare au aplicat la joburi în străinătate în prima jumătate a lui 2010, a spus pentru MONEY.ro Călin Ştefănescu, managing director al site-ului de recrutare Tjobs.

Din cei peste 32 de mii licenţiaţi care au aplicat la un loc de muncă în străinătate, peste 20 de mii au fost acceptaţi şi au încheiat un contract de muncă pentru un job în afară.

“20.761 de persoane cu studii superioare au semnat contracte de muncă în perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2010”, mai spune Călin Ştefănescu.

Din cei 20 de mii de licenţiaţi care muncesc în străinătate, peste 15 mii au acceptat joburi care solicită studii superioare, conform calificării lor.
Cei mai mulţi lucrează în sănătate (circa 5.000), inginerie ( peste 3.500), IT (peste 3.000) şi consultanţă/management (peste 2.000).

Doar 5.200 de români cu studii superioare au acceptat joburi sub pregătirea lor. Cele mai vânate domenii au fost cel hotelier, taximetrie şi agricultură.

Exodul în cifre

* 27% dintre românii care au plecat la muncă în străinătate în prima jumătate a lui 2010 au studii superioare (20 de mii români din 72 de mii);

* 75% dintre românii licenţiaţi care muncesc în străinătate au joburi care solicită studii superioare (15 mii de români din 20 de mii);
* Doar 26% dintre românii licenţiaţi care au plecat din ţară au acceptat joburi sub pregătirea lor (5.200 de români din 20 de mii).
Sursa: tjobs.ro

Cum ajungi cu adevarat un lider: "Fii tu insuti, dar cu un motiv"

2010-07-22T11:03:00.000-07:00

Orice lider, indiferent de modelul de leadership pe care il aplica, trebuie sa aiba 3 calitati de baza: sa fie pasionat, empatic si sa inspire incredere, in opinia specialistului Anthony Silard. "Pentru a fi lider trebuie sa fii tu insuti, dar cu un motiv", spune acesta.El si-a prezentat cartea Leadership Total, in cadrul unui work-shop organizat de Fundatia Post-Privatizare si editura Curtea Veche.

"Potrivit unor sondaje realizate angajatii apreciaza cel mai mult la un lider sinceritatea, viziunea si puterea de a-i inspira pe cei din jur. Pornind de la aceste rezultate si de la calitatile managerilor cu care am lucrat, am realizat ca orice lider trebuie sa aiba 3 calitati: pasiunea, empatia si increderea pe care o inspira. Trebuie vazut cum sunt acestea integrate in stilul de management", spune Silard, trasand cateva din ideile principale care se regasesc si in cartea sa.

"Nu exista raspuns corect sau gresit cand discutam despre modele de lideri de succes, pentru ca fiecare trebuie sa isi dezvolte propriile calitati. Liderul este conducatoul unei corabii, el trebuie sa ii faca pe oameni sa urce in acea corabie si sa-l urmeze in calatoria sa", spune specialistul american.

Care sunt principiile pe care un manager trebuie sa le urmeze pentru a fi un lider pentru echipa sa? Pentru fiecare dintre cele 3 calitati, Silard a schitat cateva directii prin care managerii pot sa devina lideri in ochii celor din jur. Cum iti manifesti pasiunea?

Spune-ti povestea

"Povestea ii inspira pe oameni, este raspunsul la intrebarea 'tu de ce faci asta?'. Un CV inseamna informatie, dar nu asta inspira, ci povestile din spatele alegerilor pe care le-au facut", spune Silard. Specialistul adauga ca in general, pasiunea unui lider este data de suferinta.

"Am vorbit la un moment dat in fata unor studenti si le-am spus ca singurul lucru la care se pot astepta cu siguranta in viitor este suferinta. Din suferinta vine pasiunea fata de un lucru si viziunea", a mentionat Silard. El a dat ca exemplu cazul realizatorului american John Walsh (prezentatorul emisiunii America's most wanted), care a realizat show-ul TV dupa ce copilul sau a fost rapit dintr-un mall din Florida.

Descopera-ti motivatia altruista

"Intrebati-va de ce mergeti in fiecare zi la birou. Imagineaza ca mergi alaturi de un 'tu la 80 de ani', gandeste-te ce ar spune despre deciziile si alegerile tale", ii sfatuieste Silard pe manageri.

Cum functioneaza empatia?

Intra pe usa lor, ca sa iasa pe usa ta

"In SUA, toata lumea se intereseaza de situatia economica. Pentru un manager este important cum conduci in acesta economie, asa ca el trebuie sa fie empatic fata de nevoile clientului. Un exemplu este Hyundai, care a lansat o campanie prin care oricine isi achizitioneaza o masina o poate returna intr-un an, daca isi pierde locul de munca, fara a i se pune nicio alta intrebare", spune Silard.

In interiorul organizatiei trebuie sa existe o viziune atat de larga incat sa poata ingloba toate viziunile personale din cadrul acesteia.

Intreaba-te de ce lucreaza un angajat pentru tine si asculta cel putin tot atat cat vorbesti

Este important ca atunci cand vorbesti cu un partener, coleg sau angajat, sa nu existe obiecte intre cei doi interlocutori. De asemenea, pentru a reusi sa-i asculte pe cei din jur, managerii trebuie sa-si imagineze ca se uita la un film interactive atunci cand acestia vorbesc.

Cum ii faci pe ceilalti sa aiba incredere in tine?

Promite mai putin si livreaza mai mult. Niciodata invers

In opinia lui Silard, acest lucru iti permite sa mentii increderea celor din jur, pentru ca daca le promiti mai mult decat le oferi le pierzi increderea.

Acesta atrage atentia ca de fapt organizatiile sunt circulare, desi asta nu se vede. In mijloc este amplasat CEO-ul, iar apoi in cercuri concetrice sunt amplasate persoanele de incredere pentru centrul de putere.

"Sunt foarte multi angajati care se intreaba de ce nu sunt promovati. Aici sta raspunsul: orice manager isi aduce aproape oamenii in care poate avea incredere. Oamenii care se bucura de incredere sunt cei care au influenta, iar liderul este o persoana cu influenta, nu una cu autoritate", precizeaza Silard. Ideea sa preferata din cartea Leadership Total este ca liderul alege intotdeauna viziunea, indiferent de dispozitia sa de moment.
Sursa:dailybusiness.ro

Parazitul de criză: Un incompetent căruia oricât i-ai scădea salariul, nu pleacă

2010-07-22T10:53:00.000-07:00

Criza a transformat angajaţii neperformanţi de dinainte de 2008 în paraziţi care consumă resursele companiei, nu produc nimic, dar sunt şi nemulţumiţi de “sclavia” de la locul de muncă. Cosmetizează companiile condiţiile de lucru sau exagerează angajaţii? Află dintr-o analiză MONEY.ro cum recunoaştem angajaţii nemulţumiţi din companii, de ce nu renunţă la jobul prea solicitant, dar şi de ce nu sunt concediaţi.Angajaţii neperformanţi au avut salariile tăiate în mod repetat din 2008 încoace. Dar nu sunt singurii: tăierile s-au făcut proporţional cu salariul la toate nivelele în piaţă. Sunt nemulţumiţi de programul de lucru “draconic”, deşi nu se epuizează din cauza muncii peste program, şi de condiţiile de muncă dificile pe care le-a impus, temporar, criza.

Cine sunt angajaţii neperformanţi?

Angajaţii ineficienţi reacţionează împotriva măsurilor anticriză asumate de companii (salarii tăiate şi ore suplimentare) prin şi mai puţină muncă, neimplicare, blatism. Totuşi, nu sunt suficient de motivaţi să plece şi să îşi găsească alt job la care să se simtă mai apreciaţi. De ce? Pentru că îşi cântăresc corect şansele şi ştiu că nu sunt competitivi şi că, în consecinţă, nu ar găsi un loc de muncă în condiţii mai democratice.

Rămân în companie şi din momentul în care se înverşunează să nu se mai consume la job, devin în mod oficial-paraziţi, specie nouă de criză. Paraziţii de criză bifează formal programul de ore suplimentare, dar muncesc puţin şi prost şi îşi justifică nonperformanţa sau eşecul prin condiţiile de muncă (prea) solicitante. Ei nu se simt ameninţaţi de probabilitatea concedierii, pentru ştiu că au de partea lor Codul Muncii. Iar un procent în minus la salariu e binevenit pentru a legitima nonperformanţa.

“Câţi dintre cei nemultumiţi acceptă realmente faptul că nu sunt competitivi? Şi, dacă nu sunt competitivi, nu sunt competitivi în comparaţie cu ce? Cu obiectivele şi ţintele “inumane” ale angajatorilor? (sunt întrebările angajatului nemulţumit, evident). Oricine altcineva va fi de vină pentru situaţia lor, în afară de ei”, a spus pentru MONEY.ro Florin Ochiana, HR Operations Manager la Lugera & Makler.

Sorin Faur, director consultanţă Resurse Umane şi coordonator regional la BDO Balkans, (poziţie din care coordonează activităţile de resurse umane ale firmei de audit şi consultanţă din şapte ţări) explică pentru MONEY.ro tipologiile angajatului parazit din companiile româneşti în an doilea an al crizei.

“Unii dintre cei care se plâng în mod constant ştiu de fapt că exagerează şi încearcă să creeze o anumită percepţie pentru a-şi face viaţa mai uşoară. Acestia se vor plânge întotdeauna şi se vor arăta extrem de preocupaţi şi încărcaţi peste măsură. Ei pur şi simplu vor să munceasca cât mai puţin. În nici un caz nu vor demisiona decât pentru un job şi mai relaxat”, explică Sorin Faur.

Dar în afară de nemulţumiţii oportunişti, în companii mai activează şi angajaţii depăşiţi de cerinţele postului, care preferă blatismul decât renunţarea la job.

“O alta categorie este a celor care sunt depăşiţi de job şi fie realizează, fie nu realizează, nu vor să recunoască nici altora şi uneori nici sieşi. În masură în care realizează că vina le aparţine, nu vor face decât să se plângă, dar atât timp cât pot controla situaţia, nu vor face nicio mişcare”, mai spune Sorin Faur.

Ultima categorie de angajaţi paraziţi descrisă de Sorin Faur se referă la cei care au expertiza necesară pentru a-şi atinge obiectivele de la job, dar care nu mai vor să muncească.
“Angajaţi realmente demotivaţi care pur şi simplu nu vor să fie competitivi, nu vor să fie eficienţi, nu vor să muncească sau chiar vor să submineze activitatea angajatorului”, mai spune el.

Cel puţin 10% din angajaţii unei companii se pot încadra în una din aceste tipologii ale angajatului parazit, explică Sorin Faur.
“Jack Welch, celebrul manager al General Electric spunea că în fiecare organizaţie există trei categorii de angajaţi: top performerii, cei mai eficienţi oameni din companie, care reprezintă 20% din numărul total de angajaţi, zona angajaţilor de mijloc - 70%, în timp ce restul de 10% reprezintă pe cei mai slabi oameni din organizaţie. Iată deci că cel puţin 10% s-ar putea încadra în această categorie”, mai spune el.

Cum motivezi un angajat parazit să muncească?

Angajaţii neperformanţi şi nemulţumiţi se percep, în mod aparent paradoxal, într-o poziţie de putere, cea mai păguboasă pentru companie fiind “invulnerabilitatea” percepută de aceştia. Astfel că, având salariile micşorate sistematic angajaţii paraziţi cred că nu mai pot fi sancţionaţi de şefi. Tăierile repetate sunt echivalente, în optica lor, cu limita de jos, sub care nu pot coborî, următoarea mişcare aşteptată senin fiind concedierea care întârzie, însă. De ce? Codul Muncii este pro angajat. Şi angajatorii şi salariaţii ştiu asta.
“Acesta este unul dintre cele mai problematice efecte ale crizei: mulţi au ajuns deja cu salariile la nivelul minim pe economie, alţii realmente nu pot munci pe salarii mai mici decât au deja şi nici soluţii gen PFA nu mai sunt chiar atât de interesante”, explică Sorin Faur.

Iar firma nu va concedia nonperformerii, pentru că nu îşi permite costurile de recrutare şi training alocate unui înlocuitor.
“Unei companii îi este dificil să renunţe la actualii angajaţi, nu neapărat pentru că nu vor găsi înlocuitori, ci pentru că inducţia noilor angajaţi va însemna costuri”, a spus pentru MONEY.ro Mihaela Scarlat, consultant HR în cadrul Advice EMA Partners.

În aceste condiţii, angajatorul recurge la ameninţarea concedierii celor neperformanţi şi premierea simbolică a performerilor, explică Sorin Faur. În orice caz, dacă nu reacţionează la ameninţarea sancţiunii sau concedierii, angajaţii rămân totuşi sensibili la feedbackul privind activitatea lor, conchide Mihaela Scarlat.

“Dacă “băţul” nu mai funcţionează, atunci poate “morcovul”, adică motivarea prin beneficii de orice fel. Cei neperformanţi vor continua să fie angajaţi pe aceleaşi salarii şi vor rămâne totuşi cu ameninţarea că la prima ocazie de îmbunătăţire a situaţiei economie a firmei vor fi înlocuiţi, cei performanţi vor primi mai mulţi bani. Poate nu cât şi-ar fi dorit, dar oricum mai mulţi”, mai spune Sorin Faur.

Corina Neagu, HR Manager la Securitas Services România, spune că angajatorul poate folosi legislaţia în vigoare pentru a sancţiona nonperformanţa.
“Când ai suficiente argumente şi dovezi (n.red. de neperformanţă) poţi aplica sancţiuni. De asemenea, poţi pune angajatul într-o poziţie inferioară celei pe care o are, micşorându-i aria de activitate. Poţi concedia angajatul pe motive de necorespundere profesională”, spune Corina Neagu.

Mic tratat despre vindecarea nemulţumirii la locul de muncă.

Oricât de draconic e perceput programul de muncă şi obiectivele impuse de angajator, salariatul nemulţumit poate renunţa la job, dacă se simte persecutat. Şi totuşi nu o face. De ce?

Angajaţii paraziţi nu demisionează pentru că sunt slab pregătiţi sau obişnuiţi cu un anumit sistem şi ştiu că le va fi foarte greu să se adapteze altuia şi pentru că sunt conştienţi că nu au multe şanse de angajare în altă parte, a mai spus Corina Neagu.

Nemulţumirea cronică se vindecă prin concediere. Se salvează şi angajatul şi compania.

Când nemulţumirea angajaţilor ineficienţi costă compania mai mult decât recrutarea şi pregătirea unui înlocuitor, sigura soluţie rămâne concedierea. Această măsură e departe de a fi dramatică pentru cei doi actori. Pe de o parte, angajatul e constrâns să îşi asume consecinţele blatismului său, să afle că este interşanjabil, că oricând poate fi înlocuit de candidaţi mai bine pregătiţi şi mai motivaţi. Şi compania scapă de povara cuantificată în bani pierduţi din menţinerea angajatului parazit.
“Până la urmă e vorba de bani sau beneficii, şi de o parte, şi de alta (n.red. angajat/angajator)”, conchide Florin Ochiana.
Sursa: money.ro

AIMR: 40 de persoane acuzate de piraterie pe DC++, in luna iunie

2010-07-22T10:27:00.000-07:00

Inspectorii Asociatiei Industriei Muzicale din Romania (AIMR) au monitorizat si adunat probe impotriva a 40 de utilizatori de DC++, care au pus la dispozitie fisiere muzicale prin intermediul internetului fara a avea dreptul de a o face, incalcand Legea Nr. 8/1996, informeaza un comunicat de presa al asociatiei. In Romania, DC++ are peste 100.000 de utilizatori zilnici, tara noastra fiind pe primul loc in topul tarilor monitorizate de International Federation of the Phonographic Industry.
Pe lista neagra a lunii iunie 2010, AIMR nominalizeaza municipiile Bucuresti, Miercurea Ciuc, Craiova, Sfantu Gheorghe, respectiv mai multe localitati din judetele Cluj, Gorj, Neamt, Vrancea, Giurgiu, Suceava, Botosani si Ilfov.

AIMR va trimite dosarele cu probe la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul fiecarui inspectorat judetean de politie, serviciu indreptatit sa inceapa cercetarea prin perchezitie domiciliara.

„Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 4 ani sau cu amenda punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi (Art. 139, Legea Nr. 8/ 1996) a operelor, inclusiv opere muzicale”, se arata in comunicatul de presa.

Producatorii de muzica reprezentati de AIMR sunt titulari de drepturi asupra propriilor inregistrari sonore, actionand pentru protejarea drepturilor pe care le au si in acest mod, prin identificarea si urmarirea in justitie a persoanelor fizice sau juridice care incalca prevederile legii dreptului de autor si a drepturilor conexe. AIMR protejeaza atat repertoriul muzical romanesc, cat si repertoriul international al membrilor sai.

Potrivit AIMR, nominalizata cu un numar de 913 huburi active in iulie 2010, Romania conduce detasat in topul 10 al tarilor monitorizate de IFPI (International Federation of the Phonographic Industry), fiind urmata la mare distanta pe locul 2 de Italia cu 526 de huburi; in topul negativ mai figureaza Franta, Rusia, Ungaria, Suedia, Finlanda, Polonia, pe locul 10 situandu-se SUA cu 143 de huburi monitorizate.

Inspectorii AIMR urmaresc permanent informatia partajata prin huburile CD++ de utilizatorii romani, fapt care face posibila si generarea unor date statistice.

Media inregistrata pe huburile DC++ in Romania a fost de 75.000 de utilizatori zilnic pe parcursul lunii iunie, cu varfuri de peste 100.000 de utilizatori activi in orele serii si la sfarsit de saptamana. Cantitatea totala de informatie partajata pe huburile romanesti la orele 17:00, intr-o zi de luni, de exemplu, depaseste 17.000 TB, putand fi echivalata cu peste 4 miliarde de piese muzicale in format mp3 sau 24 de milioane de exemplare de filme in format xvid. Un utilizator acceseaza 3 hub-uri concomitent, in medie, intr-o sesiune de conectare.

Accesarea huburilor implica in mod necesar punerea de dispozitie de informatie, prin minima de share (partajare sau punere la dispozitie) impusa de administrator, peste 90% din informatia partajata de useri fiind informatie protejata de copyright (muzica, film, soft, jocuri). Conexiunile peer-to-peer reprezinta principala forma de facilitare a pirateriei online de muzica, in special in variantele DC++ si torrent. Monitorizarile online realizate de AIMR au caracter permanent, dosarele cu probe contra altor useri care incalca legea urmand a fi trimise catre politie in luna iulie.

AIMR recomanda iubitorilor de muzica si de internet sa aleaga radio-urile online pentru a asculta piese sau voci noi, iar pentru a intra in posesia inregistrarilor muzicale sa utilizeze magazinele online care comercializeaza legal albume sau mp3-uri, inclusiv tonuri de apel.

De asemenea, asociatia precizeaza ca prin cumpararea de albume si mp3-uri NU este inclus si dreptul de a pune la dispozitie prin internet inregistrarile muzicale ale caselor de productie.
Sursa: avocatnet.ro

Cele mai mai accesibile joburi pentru studenţi

2010-07-22T10:19:00.000-07:00

Agent de vânzări, operator call-center sau operator sondaje sunt cele mai accesibile joburi pentru studenţi. Vezi ce alte joburi mai oferă angajatori studenţilor, ce abilităţi cer şi cât sunt dispuşi să plătească.Jobul de agent de vânzări este unul dintre cele mai accesibile pentru tinerii fără experienţă. Domeniul vânzărilor rămâne şi în 2010 cel mai ofertant din punct de vedere al numărului de joburi vacante, deci mai multe şanse de angajare. Pentru a începe o carieră în vânzări ai nevoie de abilităţi de comunicare şi putere de convingere, cunoaşterea unei limbi străine constituie un avantaj. Salariul de început poate ajunge, cu tot cu bonusuri şi comisioane, la 400 – 500 de euro, în funcţie de domeniul de activitate.

Studenţii care vorbesc fluent două-trei limbi străine, mai ales cei care vorbesc rusa, portugheza, suedeza sau daneza, au şanse să-şi găsească un job de operator call-center. Majoritatea firmelor din domeniu au poziţii vacante, iar salariul poate ajunge până la 600 de euro.

Tinerii care vorbesc cel puţin o limbă străină şi au bune abilităţi de organizare şi comunicare pot opta pentru un job de secretariat sau recepţioner. Salariile pentru aceste joburi variază între 300 - 400 de euro.

Operator sondaje, promoter şi merchandiser se numără şi ele printre joburile adresate persoanelor fără experienţă. Salariile pentru aceste posturi pot ajunge până la 250 - 300 de euro lunar.

Tinerii interesaţi de joburi sezoniere se pot angaja cel mai uşor ca ospătari sau picoli. Răbdare, un comportament cultivat, maniere elegante, atenţie distributivă disponibilitatea pentru program de lucru prelungit sunt cerinţe obligatorii pentru ocupare unui astfel de post. Salariile pot ajunge la 300 – 400 de euro lunar.
Sursa: realitatea.net

Şefii vor să munceşti peste program. Dacă nu mori între timp, îţi vor mulţumi pentru efort

2010-07-22T10:14:00.000-07:00

Practica orelor suplimentare este agreată de angajatori şi încurajată printre angajaţi. Efectul imediat: performerii vor sta mai mult la lucru şi în acest timp vor munci mai mult, iar angajaţii paraziţi vor bifa programul de lucru, fără vreun rezultat la final, însă. Povestea are final abrupt pentru primii: munca peste program într-un ritm susţinut duce la epuizare şi uneori la moarte. Într-un scenariu mai optimist, performerii care supravieţuiesc acestui ritm accelerat sunt recompensaţi cu un “mulţumesc” pentru efortul depus.
Dacă măsori performanţa unui angajat după un set de obiective care pot fi atinse în timpul programului de lucru, dar salariatul are nevoie de mai mult timp pentru a-şi îndeplini targetul impus, atunci angajatorul consideră că orele care depăşesc norma agreată de opt ore sunt un indicator relevant că salariatul este ineficient, explică Sorin Faur, director consultanţă Resurse Umane şi coordonator regional la BDO Balkans, (poziţie din care coordonează activităţile de resurse umane ale firmei de audit şi consultanţă din şapte ţări).

Dar, în realitate, este foarte greu să evaluezi corect cât timp durează o activitate.

“Nimeni nu ştie cu adevarat şi de la început, cât ar trebui să dureze anumite procese. Ceea ce pentru unii este puţin prea mult, pentru alţii este încă prea puţin. Există un mix de situaţii şi contexte, toate relativizate de percepţia personală asupra a ceea ce înseamnă suportabil”, spune Sorin Faur.

De ce angajaţii acceptă munca peste program?

Din cauza condiţionărilor financiare, din ambiţie sau pentru că mizează totul pe muncă. Acestea sunt cele trei categorii mari de motive care determină salariaţii să accepte orele suplimentare. În realitate, toate motivele se regăsesc în configuraţii diferite la angajaţii care acceptă această practică.

“Unii au nevoie disperată de mai mulţi bani şi oricât de puţin în plus îi ajută, motiv pentru care se sacrifică direct şi conştient: pentru familie, pentru o casă, pentru studii de exemplu”, spune Sorin Faur. Mai sunt şi angajaţii ambiţioşi care vor să evolueze rapid şi ca să atingă acest obiectiv ard etape.

“Ei doresc să câştige bunăvoinţa angajatorului şi acceptă orice, pentru că se gândesc că va dura puţin şi se vor muta la alt nivel, ceea ce va compensa efortul din prezent”, mai spune Sorin Faur.

Din ultima categorie fac parte cei pentru care munca a devenit un mod de viaţă, care contrabalansează singurătatea sau alte eşecuri din viaţă cu munca, sau care au uitat să se mai bucure, şi-au pierdut reperele pe drum şi consideră că totul este normal în formula aceasta, conchide Sorin Faur.

În criză excesul de zel se premiază cu un “Mulţumesc” din partea şefului.

“Subconştientul nostru ne spune mereu că la capătul acestui drum în care depunem toate eforturile să ieşim în faţă va exista şi o recompensă pe măsură. Dar care nu se concretizează întotdeuna. Şi mai ales în condiţiile economice actuale, când companiile restructurează şi reduc cheltuielile, şi nu-şi mai permit un sistem de bonusare sau premiere. Şi atunci angajatul se alege cu sănătatea slăbită, cu un sentiment uriaş de demotivare sau, în cel mai bun caz, cu un “Mulţumesc”, a spus pentru MONEY.ro Corina Neagu, HR Manager la Securitas Services România.

Sau se termină abrupt cu un diagnostic definitiv: moarte.

Cazul Ralucăi Stroescu, tânărul manager care a murit după câteva săptămâni de muncă susţinută, din cauza epuizării şi cel al tinerei care lucrează într-un Big Four (una din cele patru mari companii de audit din România), descris într-un interviu MONEY.ro sunt exemple relevante despre repercusiunile sumbre ale muncii peste program.

Sorin Faur: Niciodată nu trebuie recompensat faptul că cineva a stat opt ore la serviciu. Sau şase sau zece. Ci ce şi cât a reuşit să facă în acea perioadă

Regulile jocului în criză

1. Dacă nu stai peste program ai o bilă neagră: “Nu eşti dedicat”. Angajatorii spun că munca suplimentară e dezirabilă.

“Este o tendinţă oarecum perversă care există în România de foarte mulţi ani şi se perpetuează, din păcate. În multe companii, angajaţii care se ridică la sfârşitul programului şi pleacă acasă (nu vorbim de companii din productie, unde se lucrează după program, sau de magazine care se închid la ore fixe etc.) nu au fost niciodată bine priviţi, indiferent dacă îşi făceau bine treaba sau nu. Cei care rămâneau sau rămân peste program erau/sunt cei “dedicaţi”, a spus pentru MONEY.ro Florin Ochiana, HR Operations Manager la Lugera & Makler.

2. Reversul dezirabilităţii: dacă stai peste program nu înseamnă că şi munceşti în acel interval de timp.

“Orele suplimentare nu arată întotdeauna că angajatul are foarte multă treabă. Angajatul poate rămâne peste program din cu totul alte motive decât pentru rezolvarea unor probleme de serviciu”, spune Corina Neagu.

3. În cazul poziţiilor din top management nici nu e fezabil să îţi termini munca în programul de lucru prevăzut legal.

“În multe cazuri nici nu era şi nici nu este posibil să termini în opt ore ceea ce trebuia sau trebuie făcut (şi aici mă gândesc şi la managerii care spun că fără 10-12 ore la birou zilnic nu se poate, cel puţin în cazul lor). S-a ajuns astfel la mitul angajatului super-dedicat, disponibil 24/7, fără altă viaţă în afara companiei”, mai spune Florin Ochiana.

4. Realitatea din piaţă: angajatul acceptă regulile jocului impuse de şef, în criză, implicit şi orele suplimentare, iar angajatorul e presat pentru că trebuie să facă profit, după ce şi-a comprimat activitatea şi a tăiat costurile.

“Este un compromis şi de o parte, şi de alta, care funcţionează mai ales în aceste vremuri de criză, când angajatul e fericit că are totuşi un loc de muncă, deşi îşi trâmbiţează peste tot nemulţumirea legată de şefi, condiţii, salariu, iar angajatorul este presat să producă atât de mult cât poate, reducând şi costurile la minimum”, explică Florin Ochiana.

5. Studiile nu ţin cu şefii: orele suplimentare vin cu uzură profesională (epuizare, depresie, ineficienţă).

“Recent, studiile au început să arate că statul peste program nu înseamnă neaparat performanţă, dimpotrivă, se vorbeşte tot mai des despre ineficienţă şi risipă de timp, în plus, oboseala se acumulează şi de aici cazuri tot mai multe de epuizare cronică, depresie etc. Aceste ore nu sunt, de regulă, plătite”, conchide Florin Ochiana.
sursa: money.ro

102 bloguri si site-uri HR

2010-06-14T12:00:00.000-07:00

Mai jos aveti o lista de 102 site-uri si bloguri pe HR:

1. 8 hours & a lunch

2. About.com Human Resources
3. Advanced Online Recruiting Techniques
4. All Things Workplace
5. Ask a Manager : “But I’m qualified for that job -…

6. Ask The Recruiter | ERE Blog Network
7. BadConsultant – bringing ***t and fan together
8. Best Practice of the Day!
9. Beyond HR
10. BlogERP: Jim Holincheck’s HCM Software Blog
11. Breaking Human Resource News
12. Career Hub
13. CharlotteRecruiting
14. cheezhead
15. CollegeRecruiter.com Blog
16. Diggings
17. Employee Evolution
18. Employment and Jobs Blog
19. Evil HR Lady
20. Fistful of Talent
21. Flip Chart Fairy Tales
22. Freelance Blogger Jobs World
23. Gautam Ghosh – Management Consultant
24. Generations@Work
25. GenerationXpert
26. Getting the job
27. good to know
28. GoodRecruits
29. Guerilla HR
30. Hiring Technical People
31. HR and Strategies
32. HR Daily Advisor – Practical Human Resource Tips,…
33. HR Files
34. HR Minion
35. HR Tests – Employment testing, personnel selection,…
36. HR Thoughts
37. HR Web Cafe
38. HR Wench
39. HR world – The HR Industry’s Web Resource
40. HR-Worldview
41. HRmarketer.com Blog
42. Human Resources 101
43. HumanMarkets
44. Inside Human Resources Blog
45. JibberJobber Blog
46. Jim Stroud’s The Recruiters Lounge
47. Joomla! powered Site
48. KnowHR Blog
49. Krista Bradford
50. Linked Intelligence
51. Maximize Possibility Blog
52. McArthur’s Rant – Human Resources, Organisations and…
53. Mumblr
54. orgtheory.net
55. Passion, People and Principles
56. Recent Trends in Human Resource Management
57. Recruiting Bloggers.com
58. shally’s blog
59. Six Degrees – Recruitment Blog Networking for Passive…
60. Standout Jobs Blog
61. systematicHR – Human Resources Strategy and Technology
62. Talentism
63. Tales From the Digital Side
64. Team Building Is For Suckers
65. The Chief Happiness Officer
66. The Employment File
67. The Engaging Brand
68. The Happy Employee
69. The Human Capitalist
70. The JobSyntax Blog
71. The Modern Business World
72. The Monster Blog
73. The Performance & Talent Management Blog
74. WebWorkerDaily
75. Welcome to the Manpower Employment Blawg
76. YourHRGuy.com

77. 43 Folders -

78. About.com Psychology

79. Amybeth Hale – Research Goddess

80. Bob Sutton

81. Business Psychology

82. Compensation Force

83. ERE.net

84. Great Leadership

85. HR Observations

86. Jon Ingham’s Strategic HCM (Human Capital Management)…

87. Knowledge Infuser

88. Lee’s new-look Better Communication Results blog

89. Louise’s UK Recruiter Blog

90. Marketing Headhunter.com | Recruiters for Ecommerce

91. McArthur’s Rant – Human Resources, Organisations and…

92. neo-neocon

93. Of Two Minds

94. Positive Psychology News Daily

95. Psychology Headlines Around the World

96. TalentMash

97. Taleo Blog – Talent Management Solutions

98. The Business of Management

99. The Chief Happiness Officer

100. The Employee Factor

101. The Fordyce Letter

102. World of Psychology

Barfa la birou

2010-06-07T11:34:00.000-07:00

Un manager se plangea odata ca angajatii sai amutesc si par stanjeniti ori de cate ori il vad trecand pe culoar. Sau ca, atunci cand intra intr-un birou, conversatia inceteaza si cineva schimba subiectul. Genul acesta de comportament il face sa creada ca subiectul discutiei era chiar el. Nu cumva e barfit?

„Eram anul trecut la Bruxelles, cu un job in administratia de stat. M-am imprietenit cu diversi oameni, care formau un grup de lucru axat pe industria culturala. Intr-una dintre zile, mi-au zis: «hai la o tigara!». Le-am raspuns ca nu fumez. Replica a fost ceva de genul: «A, nu stii ce pierzi. Acolo se face cea mai buna legatura de retea, acolo se fac si se desfac cariere». A fost o remarca simpatica, dar si cat se poate de adevarata”. Asa isi deapana antropologul Alexandru Balasescu, proaspat angajat al Renault Technologies Roumanie (RTR), propria experienta legata de barfa pe taramuri belgiene.

Ca se barfeste, e de necontestat. E in firea omului sa se adune in grupuri mici si sa barfeasca. Pana aici, nimic nou. Dar ce ne facem cand barfitul se petrece la serviciu si nu acasa? Care sunt consecintele in interiorul organizatiei si cum poate fi stapanit fenomenul?

Barfa sau dezbatere?

De barfit se barfeste de cand lumea si despre aproape orice. De neiertat devine cand subiectul barfei suntem noi. Sociologul american Gary Allen Fine ne da insa o veste buna: ii barfim doar pe membrii importanti ai grupului/comunitatii. Nimeni, niciodata nu-si bate capul sa barfeasca pe cineva care nu prezinta interes!

George Butunoiu, specialist in recrutarea de executivi, sustine ca nu se poate trage o linie clara de demarcatie intre barfa si orice alta discutie informala intre colegi. „Daca esti un manager responsabil, ai tot interesul ca oamenii din subordine sa analizeze si sa inteleaga ce se intampla, sa intoarca pe toate fetele o problema”, crede acesta. Exista si aspecte nedorite – pierzi vremea in loc sa muncesti – dar un subiect intors pe toate fetele denota interes. Orice subiect „forfecat“ arata implicare emotionala puternica. Dar poate exista si o parte buna.

„Barfa nu are nici pe departe atatea conotatii negative pe cat i se atribuie. Daca punem in balanta efectele pozitive cu cele negative, nu mi se pare ca acestea din urma au o pondere atat mare incat sa necesite interventia managementului. Orice tentativa de a controla fenomenul are efect contrar“, spune headhunterul.

Contrar asteptarilor, nu scrie nicaieri ca a barfi inseamna sa discuti despre cineva cand nu este de fata. Barfa se refera la exagerari si la deformari, la inflorituri si minciuni spuse de cineva sau puse pe seama cuiva. Totul depinde de cat de civilizat este cel care barfeste. Daca cel care barfeste e inclinat spre exagerari si deformari, va proceda asa si cand este intr-un grup restrans si cand se intalneste cu un client.

„Barfa arata implicare din partea angajatilor fata de problemele organizatiei. Daca as fi director si as sesiza lipsa totala a comentariilor, mai degraba m-as alarma. Ar inseamna ca oamenilor nu le pasa catusi de putin. Din contra, daca vorbesc despre ce se intampla, despre ce e bine, ce nu e bine, cine, ce face in firma, aceasta inseamna ca sunt interesati de mersul lucrurilor” – George Butunoiu

In mediul de lucru, se poate barfi despre firea cuiva, despre orientarea sexuala, stilul de imbracaminte, infatisarea, si chiar despre… deciziile managementului. In acest caz, barfa se poate naste ca urmare a unei sedinte in care oamenii nu au primit suficienta atentie pentru ideile pe care le-au enuntat sau pentru ca nu le-au fost luate in serios propunerile. Daca vad ca managerul nu-i asculta, oamenii vor muta sedinta pe hol.

„Managerul deranjat ca se barfeste are o problema de adaptare. O fi avand barfa conotatii negative, dar are si destule pozitive. Daca tot stii ca nu poti scapa de ea, atunci macar acomodeaza-te cu ea”, explica George Butunoiu. „Un manager destept ar trebui sa o exploateze si sa o intoarca in favoarea sa”.

Barfa s-a mutat pe Internet

In epoca tehnologiei, barfa din birouri s-a mutat in spatiul virtual: pe email, pe mesageria instant, pe retelele sociale. Butunoiu observa ca se barfeste foarte mult si pe bloguri. Unele companii au luat in serios studiul comunicarii pe Internet si posibilele ei forme de influentare a opiniei. „Poti sa contracarezi, sa-i pui pe picior gresit pe cei care barfesc sau sa le dai informatii la care nu se asteapta. Ca sa abati atentia de la un lucru, arunci in dezbatere un altul, menit sa distraga atentia. Toti sar pe subiectul respectiv si uita de celalalt“

Antropologul Alexandru Balasescu, responsabil Prospective Socio-Economice si Culturale, Euromed si Eurasia al RTR, disociaza barfa de zvon. Zvonul este o informatie care circula din om in om, despre a carui adevar nu stim nimic, pe cand barfa e un zvon „de rau”. Fie ca e legat de o persoana, fie de companie, e o informatie „incarcata de negativitate“. Se poate intampla sa fie o barfa interna, intre angajati, si o barfa externa: ce vorbeste lumea/concurenta despre companie, despre actiunile si produsele ei. Daca o companie nu poate contracara sub nici o forma acest fenomen, atunci macar sa il influenteze.

Asa-zisul „boicot de consumator”, de exemplu, pleaca de la zvonul ca produsele unei companii sunt fabricate intr-un mod neetic. Sa luam un caz concret. Barfa iscata in jurul produselor de la McDonald’s a facut in cateva randuri inconjurul lumii si a avut un punct culminant in 2004 cand Morgan Spurlock a lansat documentarul sau „Super Size Me“. Compania a reusit foarte bine sa valorifice zarva iscata in jurul produselor sale si sa o intoarca in favoarea sa prin promovarea unor produse sanatoase.

Lansarea unei barfe despre un anumit produs poate sa plece chiar de la concurenta, sustine Balasescu. Prin ’95, cativa reprezentanti ai companiei de cosmetice Amway au lansat despre Procter&Gamble zvonul potrivit caruia o parte dintre profiturile P&G erau orientate catre cultele satanice. Pentru ca nu s-a putut dovedi nimic, P&G primea doi ani mai tarziu despagubiri in valoare de 19 milioane de dolari, chiar de la cei care lansasera zvonul.

„In Anglia, se barfeste mai mult in particular, decat la serviciu. Oamenii se intalnesc dupa munca si participa la dineuri, unde vorbesc despre colegi.“ Barfa este strans legata de ierarhia sociala, iar practicienii ei sunt numiti stiff upper lip. In afara orelor de birou, conteaza enorm din ce zona a tarii vine fiecare, din ce familie provine, ce educatie a primit, la ce scoala a studiat. Aceasta compartimentare sociala este o caracteristica a societatilor mature” – Alexandru Balasescu

Printr-o strategie bine pusa la punct si reactivitate, orice zvon negativ, orice barfa si efectele ei (cum ar fi prejudicierea reputatiei) pot fi stopate si transformate, cu inteligenta, in capital de imagine pozitiva in piata. Barfa este destul de ancorata in fabrica sociala si are chiar o functie importanta, aceea de a crea legaturi sociale. Conexiuni informale se creeaza oricum, important este insa pe ce principii. Daca acestea s-ar crea pe baza de incredere, de deschidere, pe baza de cooperare si de competitivitate constructiva, ar fi benefice. Daca forma de competitivitate este distructiva, daca oamenii simt ca munca lor nu este valorizata, dar a colegului lor este si acest lucru se face pe nedrept, au tot atatea prilejuri de barfa.

Cand identificam un focar de barfa, e de preferat sa propunem o intalnire deschisa a celor implicati si sa-i incurajam sa spuna ceea ce cred intr-o forma foarte respectuoasa, dar clara. „Nu punem in discutie persoana, ci ce face respectiva persoana. Ceea ce face o persoana nu e egal cu persoana in sine“.

E usor de suspectat ca oamenii nu reusesc sa vorbeasca in fata managerului cu aceeasi deschidere cu care ar vorbi intre ei la o tigara sau in pauza de masa si ca vor musamaliza sau eluda adevarul. „Sa creezi o cultura a transparentei este foarte dificil, mai ales la noi, unde tocmai misterul este valorizat. Romania este o cultura a misterului cu radacini crestin ortodoxe, care nu se bazeaza pe dezvaluirea adevarului, ci pe invaluirea lui“, declara Balasescu.

80% din conversatiile care se poarta sunt despre alte persoane si obiceiurile lor. Contrar asteptarilor, numarul barbatilor care barfesc este dublu fata de numarul femeilor arata un studiu realizat de psihosociologul Nicholas Emler pe un esantion de 300 de persoane si citat de London Daily Mail.

In tara noastra, „non-spusul e mult mai important decat spusul“. Oamenii cred ca stiu deja ce gandeste celalalt si actioneaza de ca si cum ar fi adevarat. De aceea, poate mai mult in Romania decat in alte parti, managerul dezvolta o paranoia fata de barfa. N-ai cum sa-i obligi pe oameni sa-ti spuna ce-si soptesc. Mai grav e cand oamenii se comporta asa intre egali, cand incep sa intre in functiune acele dinamici de excludere a cuiva din grup. „Excluderea este, de regula, acompaniata de caracteristici negative care i se atribuie respectivei persoane si acest lucru impieteaza foarte mult colaborarea intr-o echipa“, continua antropologul. In viziunea sa, munca intr-o corporatie nu e usoara deloc si este depersonalizanta. Barfa e incercarea de a personaliza acel mediu care devine alienant. „Teama de apropiere se simte si se transmite. De la teama managerilor de a se apropia de subordonati pana la tiranie e un singur pas. Cel mai rau e ca intr-o cultura unde barfa e motorul social sa instauram un regim de teroare. Totul va anchiloza“, avertizeaza acesta.

„Minima moralia”

Trebuie sa avem incredere ca oamenii au o minima etica fata de munca, fata de colegi si fata de companie. „Daca nu crezi in ceea ce faci, primul om care se va simti mizerabil esti tu insuti“. Devierile de la etica muncii apar pe fondul unor nemultumiri, iar nemultumirile trebuie lasate sa se exprime. De aceea este bine „sa avem cate o zi pe luna de Casual Friday“, ne sfatuieste Balasescu.

Barfa este un debuseu pentru teama de a vorbi liber si direct. Pentru a o evita, poate ca n-ar fi rau ca in Romania sa se faca mai multa educatie civica legata de politica cotidianului. Antropologul ar propune vizionari de filme documentare, despre lucrurile care se intampla in lume si care ne afecteaza pe noi toti, dand ca exemplu faptul ca unui proiectant de masini i-ar prinde bine sa vada un film despre criza petroliera. Apoi, cuiva care lucreaza in industria procesatoare de alimente i-ar recomanda un film despre agricultura biologica.

Corolar

Trebuie spus ca barfa e o forma de socializare. Angajatii noi sunt acceptati intr-un grup din momentul in care sunt lasati sa ia parte la barfa si sa o transmita mai departe. Daca oamenii se limiteaza la a schimba informatii despre context si despre ceilalti, despre evenimentele din bransa sau din industria in care lucreaza, nimeni nu se supara. Barfind, ne punem la curent cu noutatile si ne verificam parerile, confuntandu-le cu ale celorlalti. Ne traducem astfel, ce se petrece, dar si ce se ascunde in spatele anumitor evenimente, fapte sau intamplari. Absenta canalelor formale de comunicare poate fi un motiv pentru care angajatii barfesc. Daca ei ar avea ocazia sa-si exprime mai des punctul de vedere intr-un cadru organizat (teambuildinguri, forumuri, reteaua intranet a companiei) poate ca nu ar mai simti nevoia sa barfeasca. La noi, criticile se accepta foarte greu. Orice critica referitoare la ceea ce face cineva e considerata afront. De aceea, team buildingurile in care increderea dintre oameni se consolideaza si in timpul carora se instaleaza o anumita transparenta sunt foarte importante: „Incepi sa vezi ca celalalt nu este chiar atat de incuiat, de ciudat, de retras pe cat credeai ca este.“
Sursa: George Butunoiu